Volum postum Serafim Duicu, lansat de Valerica Duicu

 Peste 700 de pagini, rezultatul a trei ani de muncă din partea Valericăi Duicu, soţia regretatului Serafim Duicu. Ediţia îngrijită de către Valerica Duicu a volumului „Feţele Cuvântului” de Serafim Duicu a fost lansată miercuri, 10 iunie, la Biblioteca „Serafim Duicu” a Universităţii „Dimitrie Cantemir”, de către Direcţia pentru Cultură Mureş, Universitatea „Dimitrie Cantemir”, societatea culturală „Şcoala Ardeleană” şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş. Volumul a apărut la Editura Nico.

 Restituire nobilă şi necesară

O restituire nobilă şi necesară, cu o încărcătură spirituală deosebită această lansare, iar spaţiul ales, biblioteca „Serafim Duicu” al Universităţii „Dimitrie Cantemir”, un loc destinat prin excelenţă studiului şi meritocraţiei, foarte potrivit. Complici la acest eveniment de suflet, public ales, foşti elevi, prieteni, personalităţi ai vieţii spirituale şi culturale româneşti, mulţi au luat cuvântul, evocând viaţa şi opera marelui ardelean prin adopţie, Serafim Duicu. În ce priveşte cea care a realizat volumul postum, profesoara Valerica Duicu, aceasta a fost copleşită de emoţie. „Intenţia mea nu a fost de la început de a publica acest volum, ci să adun toate articolele care au fost publicate de-a lungul timpului în „Cuvântul liber”, în „Vatra” şi în multe alte publicaţii din toată ţara”, a dezvăluit Valerica Duicu. Acesteia i s-a atras atenţia, în glumă, asupra formatului voluminos pe care îl are volumul. „Dacă aş fi văzut în perspectivă publicistica, atunci într-adevăr aş fi împărţit cartea în mai multe volume, pe capitole referitoare la anumite tematici. Eu totuşi sunt mulţumită de cum a ieşit volumul. Sufletul îmi este plin de faptul că aţi venit în număr atât de mare, asta înseamnă că spiritul lui Serafim Duicu a rămas viu în conştiinţa noastră. Emoţiile mele sunt de fiecare dată foarte mari, de această dată însă parcă sunt şi mai mari”, a spus la un moment dat soţia marelui Serafim Duicu.

 Fără publicistică, opera incompletă

În opinia celor prezenţi, Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei pentru Cultură Mureş, a scriitorului şi publicistului Lazăr Lădariu, a Mioarei Kozak, inspector şcolar pentru limba şi literatura română, precum şi a fostului protopop Gheorghe Şincan, biografia omului de cultură Serafim Duicu nu ar fi fost completă fără cuprinderea în volum a publicisticii sale. Risipită prin diverse publicaţii din ţară, aceasta nu dădea măsura reală a activităţii pline de fervoare şi de consistenţă, munca asiduă a Valericăi Duicu fiind mai mult decât necesară. Cu atât mai mult cu cât ne mândrim a fi oraşul care l-a adoptat, unde o stradă şi o şcoală îi poartă numele. Volumul „Feţele Cuvântului” vine să întregească operele postume, după apariţia lui „Euripide”, „Paralaxe critice”, „Ochi de veghe”, şi „Formele nelinistii”. Valerica Duicu şi-a asumat misiunea nobilă de a continua o activitate întreruptă prea devreme, în plină putere creatoare şi la vârsta deplinei maturităţi. „Acest volum este al cincilea şi la apariţia fiecărui volum, respectiv după apariţia lui „Euripide”, încerc o deosebită satisfacţie şi emoţie deoarece încerc să continui opera spirituală a lui Serafim Duicu. Cred că tot ce el a scris şi gândit, de-a lungul anilor, a fost un continuu exerciţiu de trudă, în încercarea de cuprindere a tot ceea ce însemna pentru el adevăr, cultură, credinţă, civilizaţie”, a arătat Valerica Duicu. Dacă volumul „Paralaxe critice” a cuprins articolele publicate în revista „Vatra” până în anul 1975, volumul de faţă cuprinde articolele publicate în reviste literare de tradiţie din ţară, respectiv „Convorbiri literare”, „România literară”, „Orizont”, „Tribuna” şi altele, precum şi în cotidiane. „Nu am făcut altceva decât să împlinesc o datorie. Consider că şi acest volum vine să dea măsura reală a lui Serafim Duicu, că prin tot ce a scris a reuşit să ofere o lecţie de cultură autentică, omenie, demnitate şi cinste”, a continuat soţia marelui cărturar.

 Un eveniment de cultură prin excelenţă

Lansarea a fost un eveniment de cultură în sine. În vremuri în care, se spune, autorii celebri sunt mai degrabă citaţi decât citiţi, momentele de poezie susţinute de actorii Cristinela Pădure şi Radu Olăreanu, studenţi ai lui Serafim Duicu pe vremea când acesta preda la Institutul de Arte Teatrale, au umezit ochii multora. Iar recitalul de chitară clasică susţinut de Tudor Duicu, nepotul acestuia, elev în clasa a III-a la Unirea, a demonstrat încă o dată că aşchia nu sare departe de trunchi.

Numele renumitului om de cultură a fost dat „Festivalului -concurs de poezie şi eseu pentru elevi şi studenţi Serafim Duicu” organizat de Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş. O şcoala generală din Târgu-Mureş îi poartă numele, iar bustul ilustrului scriitor străjuieşte Biblioteca Universităţii Dimitrie Cantemir din Târgu-Mureş. Personalitatea lui Serafim Duicu a marcat viaţa culturală a transilvănenilor şi a lăsat în urmă sute de lucrări şi volume care l-au aliniat marilor scriitori. A fondat Societatea Culturală şi Fundaţia Şcoala Ardeleană şi a pus pe picioare Societatea Culturală Alexandru Papiu Ilarian. A colaborat cu prestigioase periodice româneşti Tribuna, Cronica, Convorbiri Literare, România Literară. Cu volumul său „Dicţionar de personaje dramatice” primeşte premiul Asociaţiei Scriitorilor Români din Târgu-Mureş.

Serafim Duicu s-a născut la Tismana, în judeţul Gorj, în anul 1938 şi a ales să păşească pe tărâmul literelor şi al istoriei. După studiile elementare de la şcoala din sat, a continuat la Liceul Pedagogic din Târgu Jiu şi Craiova, ulterior absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. Aici a devenit cărturarul ardelean prin adopţie, urmând o carieră mai întâi de profesor secundar la Centrul Şcolar Forestier din Blaj, pe urmă asistent universitar la Institutul Pedagogic din Târgu-Mureş. A luat doctoratul în filologie cu o lucrare despre viaţa şi opera lui Vladimir Streinu. A fost o perioadă cadru didactic la Institutul de Teatru din Târgu-Mureş, unde a predat istoria teatrului universal, istoria teatrului românesc şi teoria dramei. În anul 1992 a fost numit secretar de stat la Ministerul Culturii, în regimul Văcăroiu, iar din 1994 vreme de doi ani a fost directorul Teatrului Naţional din Târgu-Mureş. A intrat în nefiinţă în 1996 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Recea.