Esente în culori vii
Dupa cuvenita sosire a Raportului Comisiei Europene privind starea justitiei noastre în ultimul an calendaristic (sintetizat grafic în linii dezordonate ascendente, descendente, curbe si frânte), a avut loc, cum era de asteptat, o salba de reactii. Însa, fata de alte ocazii similare, parca nu la fel de condimentate, de patrunzatoare, de punctuale.
Totusi, astfel cum era de netagaduit, mai marii celor doua puteri – executiva si judecatoreasca – s-au întâlnit, acum câteva zile, pentru discutarea concluziilor Raportului si marcarea propriilor concluzii pe marginea celor europene. Spun “pe marginea”, nu pentru ca opiniile noastre ar fi inferioare tematic ori intelectual celor expuse de semnatarii Raportului, ci fiindca, asa cum ne-a învatat un erudit profesor de drept, elegant si lipsit de aroganta este sa discuti si sa emiti propriile idei “pe marginea” si un taman în mijlocul ideilor unor specialisti (dovediti, iar nu pârâti). Asadar, conducerea Magistraturii si conducerea Guvernului au avut o întâlnire la Palatul Victoria, pentru a discuta problemele din sistemul judiciar, semnalate în Raport. La întrevedere au participat (se putea altfel?) si sefii DNA si ai Parchetului General. Pe de o parte, mai c-am zice ca nu-i nimic de zis, întrucât Raportul contine si concluzii referitoare la activitatea lor. Pe de alta parte, ne trezim brusc si ne întrebam, la fel de precipitat, de ce numai procurori (în plus, va sa zica “bonus”) la discutia despre destinele magistraturii si niciun judecator? Nedumerirea legata de vaditul dezechilibru persista cu atât mai mult cu cât d-na presedinta a CSM reprezinta, în mod indubitabil, atât judecatorii, cât si procurorii. Va sa zica, la întâlnire au participat, din partea justitiei, d-na presedinta a CSM, procurorul general (hai ca pân’ aici n-avem prea multe de zis, pentru a nu ne dovedi cârcotasi cu de-a sila) si înca niscaiva procurori de la organul-de-lupta-neîntrerupta-perpetuua-constanta-insistenta-cu-legea-în-mâna-contra-coruptiei. Care organ se afla, oricum, în subordinea procurorului general. Daca-i p’asa, trebuiau sa fie prezenti si sefii de la DIICOT (caci si lupta contra infractiunilor foarte grave si organizate a fost sub lupa Comisiei Europeane), si, de ce nu, sefii de la Parchetele militare, precum si alte categorii de procurori binecuvântati. Ca sa se vada ca suprematia procurorului, cel putin asupra judecatorului, nu ne-a iesit din obisnuinta. Nu ma refer la faptul ca d-na presedinta n-ar fi facut sau n-ar putea face fata buchetului compact de procurori, ci constat, pur si simplu, cum stau treburile cu prezenta (adica fie si numai din punct de vedere formal).
Trecând la fondul problemei, retinem doua fraze apartinând primului ministru. Care nu fac decât sa ne confirme chestia cu iaca independenta, nu-i independenta, în functie de modalitatea în care acest atribut esential este perceput, exersat si exercitat de magistrati. Deci, primul ministru spunea: România trebuie sa aiba capacitatea de a face singura reformele necesare functionarii unei justitii independente. Totodata, seful Guvernului le-a atras atentia celor prezenti ca raspunderea nu revine Executivului, ci chiar celor din interiorul sistemului juridic. Însa, în fata Comisiei Europene, Executivul este luat la întrebari si, pe alocuri, urecheat.
De acord cu faptul ca independenta asta (despre care s-a strigat atât de mult încât aproape ca devine concurenta cu strigatele emise – în alta materie, desigur – de Moise în pustiu) nu trebuie asteptata sa pice de undeva, cândva, cumva. si ca, de la independenta de pe hârtia Constitutiei pâna la realitate este cale, nu gluma. Care, însa, poate fi parcursa cu infuzie de constiinta, coloana, curaj. Dar, desigur, cu riscurile de rigoare. Interesant este ca atunci când sunt întrebati în direct, cu fata catre camera si cu rasuflarea în microfon, oamenii legii sustin, sus si tare, cum ca nu le-a fost, nu le este si nu le va fi afectata independenta în vecii vecilor, în aceasta tara. Când, însa, devin subiectele unor sondaje profesionale de opinie, cu chestionare ample si anonime, rezultatele se schimba dramatic. si nefavorabil.
Cred ca o parte dintre participantii la discutie (ghici ciuperca-care?), într-un telepatic acord cu unii dintre subalternii lor, s-au bucurat mult de întarirea ideii cu independenta lor. Le amintim, însa, for the record, ca exercitarea numitului atribut nu are nimic în comun cu terfelirea legii. Dar, nici pe noi nu ne doare gura sa tot repetam faza asta si, dupa cum am observat în mod direct si dureros, nici pe unii dintre ei sa o considere apa de ploaie.
Pâna una-alta, am retinut cum ca o justitie independenta se cladeste din interior. Amin!
Andrea CIUCA
