Zburați-l pe Flutur!
Pentru început, o scurtă aducere aminte: din patru cartonașe roșii arătate de arbitrii europeni, trei sunt legate de agricultură; din toate digurile puse la pământ de cel mai recent val de inundații, peste o mie de kilometri erau în administrarea și întreținerea ministerului condus de Gheorghe Flutur și doar o sută de kilometri reveneau spre administrare Ministerului Mediului; în fine, nu cred să-l fi uitat cineva pe același Flutur zburând de la o cameră de luat vederi la alta și explicând, anul trecut, în plin scandal legat de izbucnirea gripei aviare în România, ce viteaz și bun și pregătit e el însuși și ce performant e ministerul pe care-l conduce în marea luptă antiepizootică.
Azi, domnul Flutur e bun de pus în insectar și de arătat nepoților ca unul dintre cele mai mari exemplare de demnitar cu gură mare și fapte puține, prinse vreodată în schema guvernamentală. Bănuiesc că, la ora la care câțiva demenți, deghizați în patroni de ferme de pui, puneau aviara în farfuriile românilor, domnul Flutur tocmai termina de mestecat o nouă porție de raportări triumfaliste despre marea lui reformă în agricultură. Care reformă, s-avem pardon, e tot atât de vizibilă pe cât au fost autoritățile sanitar-veterinare în control la incubatoarele, fermele și abatoarele de unde a pornit aviara în turneu prin toată țara.
Domnul Gheorghe Flutur e bun de gură. Vorbește mult și hotărât. Dacă-l asculți o jumătate de ceas turuind prin sticla televizorului, riști să pleci vrăjit la culcare, amețit ca Mowgli în fața șarpelui Kaa. A făcut, a dres, a zburat cu elicopterul, și-a pus cizmele de cauciuc, a șurubărit și pe la căruța Alianței și, de ce nu, a avut timp să viseze puțin, cu ochii deschiși, și la ziua în care îl va chema Președintele să-i propună postul de prim-ministru…
Într-o zi însă, peste domnul Flutur a venit, din nou, aviara. Ministrul care, anul trecut, se umfla în pene, rostind, țanțoș, că a făcut și a dres pentru a nu pune în pericol securitatea alimentară a românilor, s-a dezumflat ca o cloșcă sub apă. Acum, domnul Flutur caută cuvinte potrivite care să-l scoată de sub oprobriul public: că nu el e de vină, că alții, că acarul Păun. Dovedind o grețoasă lipsă de bărbăție, Ministrul-Gură-Mare nu înțelege, nici în al doisprezecelea ceas, că e timpul să facă ciocu’ mic și să-și asume o mare parte din responsabilitatea dezastrului economic care urmează stării de panică instalate acum în România.
Probabil că, urmând îndeaproape vorbele înțelepte ale iubitului conducător de partid, domnul Tăriceanu, și domnul Flutur se gândește să ne vorbească de adevărul zicalei “Nu schimbi caii când treci râul”. Doar că, în ceea ce-l privește, mârțoaga e moartă-n ham, și apa ne-a ajuns deja până la gât.
Robert TURCESCU
