ZIG-ZAG PRIN CRIZA ECONOMICĂ‚. CE E DE FĂ‚CUT?
Este deja un truism: suntem în plină criză economică. O simte fiecare pe propria afacere sau pe propria piele. Și, fiecare, sunt sigur că își pune întrebarea: CE E DE FĂ‚CUT?
O radiografie, din perspectiva unui investitor de talie mică sau medie, fără a avea pretenția că e exhaustivă, relevă următoarele date și aspecte concrete:
Băncile nu mai sunt parte a sistemului economic. Prin blocarea creditării, practic, ele au ieșit din joc. Dacă menirea unei bănci era de a susține proiecte de dezvoltare și de a asigura banii pentru desfășurarea de activități economice, astăzi acest lucru e doar un vis al multor agenți economici, aproape o utopie. Din perspectiva accesării de fonduri de la bănci, astăzi, mulți agenți economici au această ușa închisă. Desigur că băncile au explicațiile și motivele lor dar fără reluarea creditării nu vom putea vorbi de relansare economică. Și sunt excesiv protejate de actualul sistem și de actualele reguli ale jocului.
Statul, pe de altă parte, pare să nu găsească soluțiile care ar face ca afacerile mici și mijlocii să nu moară în integralitatea lor. Desigur, primul pas pe care trebuie să îl facă, e să își reducă cheltuielile și personalul. Bun. Și ce se întâmplă cu oamenii care pleacă din sistemul de stat? Pentru că nu se întreprinde nimic concret, sau cel puțin nu se vede niciun efect benefic pentru mediul privat ca să poată să absoarbă această forță de muncă. Pentru că afacerile nu merg. E un cerc vicios din care nu găsim ieșirea. Firmele se închid pe capete ori ajung în insolvență și în incapacitate de plată. Desigur că Statul are și alte priorități dar, fără a sprijini o bună parte din forța motrice a economiei, care sunt firmele mici și mijlocii, multe din politicile macroeconomice vor eșua.
Fonduri europene sunt. Dar firmele românești, în marea lor majoritate, nu sunt structurate ca tipuri de activități, ca obiecte de activitate și ca pregătire să le absoarbă într-un ritm și într-un mod care să aducă efecte vizibile în economie. Iar criteriile de accesare se blochează în birocrație și în condiții care nu pot fi îndeplinite decât de foarte puține firme.
Iar în acest context nu există domeniu economic și ramură din economie care să nu fie afectate. Iar în momentul în care afacerile au scăzut anul trecut cu peste 50% , iar luna ianuarie a venit cu o scădere de peste 20% față de luna ianuarie a anului trecut, întrebarea tuturor managerilor e: CE E DE FACUT? Închidem, ne reprofilăm, intrăm în insolvență?
Desigur, soluția nu e la îndemâna managerilor de IMM-uri. Și nu va fi la îndemâna niciunei categorii de decizie dacă va acționa separat și haotic. Trebuie un efort conjugat din partea tuturor participanților la acest joc. Statul va trebui să definească domeniile majore de interes și de dezvoltare în care să găsească toate pârghiile ca și băncile și actorii din mediul privat să poată să meargă înainte. Va trebui un sprijin evident din partea Statului, nu numai către banci ci și către mediul de afaceri într-un mod direct, pentru că actualele reguli ale jocului s-au schimbat. Trebuie înțeles că dacă ne raportăm la modul în care a funcționat până acum economia și dacă vom judeca totul strict după aceleași reguli nu vom ieși din acest cerc vicios. Cred că va trebui toți să ne asumăm acest risc. Pentru că lucrurile, realmente, nu merg.
Adrian GROSU
