Falimentul PNA

Falimentul PNA

Cazurile Jiga, Ciucă şi Borda dovedesc că PNA este o instituţie de sorginte stalinistă

Dacă nu am fi avut experienţa proceselor de tip sovietic cu o judecată sumară şi sentinţe date în grabă poate nu ne-ar fi fost aşa de familiar modul în care acţionează PNA. Arestările făcute vineri seara, anchetele ce ţin până la terminarea psihică a inculpatului, intimidarea familiilor şi martorilor apărării ne fac să credem că aşa-zisa luptă anticorupţie poate naşte monştri. Vom diseca trei cazuri deja celebre prin implicaţiile lor: Dan Jiga, Andreea Ciucă şi Ioan Borda

Din capul locului ţinem să precizăm că nu intenţionăm să devenim avocaţii nimănui. Doar să scoatem în evidenţă anumite aspecte care ţin de procedură şi care pun sub semnul îndoielii veridicitatea actului justiţiar.

Cazul Ioan Borda

Fostul director al Romvelo Luduş a fost arestat la începutul lunii februarie. Acuzaţia oficială este de luare de mită în valoare de 35.000 de euro. Denunţul a venit din partea Aureliei Lungu, o apropiată a familiei Borda. De fapt a fost un autodenunţ, însă Aurelia Lungu, nu a fost nici un moment cercetată pentru că ar fi săvârşit vreo ilegalitate. Cristina Blaga, fiica lui Ioan Borda, acuză PNA de practici abuzive în ceea ce priveşte arestarea tatălui ei. “A fost arestat vineri seara după ce a fost urmărit cu maşina prin Luduş. Nu l-au lăsat nici măcar să îşi ia haine de schimb de acasă. Pe noi nu ne-au lăsat cei de la Penitenciar să îi dăm nici măcar o periuţă de dinţi, nici haine decât luni dimineaţa.” Borda are 60 de ani, a făcut un preinfarct şi are probleme de sănătate la coloană, stomac şi prostată. El este ţinut de multe ori în anchete care durează de dimineaţa până seara.
Familia şi martorii apărării sunt intimidaţi permanent de procurori care le strigă în faţă “minţiţi” cu toate că nu ei trebuie să stabilească acest lucru ci instanţa.

Cazul Dan Jiga

Fostul secretar de stat din Ministerul Agriculturii a fost arestat în octombrie 2002. A fost unul dintre primii intraţi în vizorul PNA. Denunţătoarea este Florica Dinculescu care a declarat că a împărţit şpaga primită de la nişte oameni de afaceri italieni cu şeful ei de atunci, Dan Jiga.
În proces judec toarea Savonea Lia constat :  nici un mijloc de probă nu confirmă că Jiga Dan a pretins, acceptat sau primit de la mituitori direct sau prin intermediul inculpatei vreo sumă din cei 190.000USD”. Fapta pentru care era judecat Jiga nefiind dovedită, legea permite o singură concluzie: achitarea. Răsfoind dosarul, se descoperă o altă fapt : Jiga a fost invitat la o cină la restaurantul “Premiera”, în compania mituitorilor, unde a oferit consultanţă cu privire la documentele pe care trebuie să le conţină o ofertă pentru a fi valid  (nu câştig toare). Drept care a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru că a acceptat ca italienii să achite consumaţia în valoare totală de 1 500 000 de lei. Săptămâna trecută Curtea de Apel Bucureşti (pentru că acolo a fost judecat cazul) a mărit pedeapsa la 12 ani. No comment.

Cazul Andreea Ciucă

Fosta preşedintă a Tribunalului Mureş a fost arestată în iunie 2003. Denunţător – Viorel Ţibrea, patron al firmei Premaco şi vicepreşedinte al PSD Târgu Mureş. Din scenariu nu lipsesc mascaţii (prea mulţi pentru arestarea unei femei) şi anchetele ce ţin de dimineaţa până seara care pot demoraliza pe oricine. După mai puţin de o lună Andreea Ciucă a fost eliberată din penitenciar. Experienţa arestării a fost trăită intens de fosta judecătoare. “Cuvântul abuz mi se pare prea blând. Am fost reţinută la ora 11 iar prima declaraţie am dat-o după şase ore. În acest timp ei nu făceau altceva decât să stea şi să se uite la mine. În timpul audierii avocaţilor mei li s-a spus că pot să stea acolo dar oricum dosarul este beton şi nu au ce face. M-au ţinut cu cătuşele pe mâini până când mi s-au înroşit cu toate că regulamentele interzic acest lucru la femei. La ora 23 s-a emis mandatul de arestare şi m-au dus la Rahova. Nu m-au lăsat să port nici crucea de la gât. Nu mâncasem nimic şi îmi era şi sete. A doua zi nu am avut nici periuţă de dinţi, nici săpun, nici hârtie igienică. Nu m-au lăsat să iau nici un medicament. Am stat fără mâncare 19 ore şi fără somn 40 de ore.”

Epilog

Frustrare. Acesta este cuvântul care caracterizează activitatea PNA. O instituţie care s-a născut moartă din moment ce procurorii ei nu pot cerceta cazurile grave de corupţie în care sunt implicaţi demnitari importanţi. Suntem convinşi că mulţi procurori cunosc implicarea în dosare grele a unor persoane foarte sus-puse însă nu pot face nimic împotriva lor. Aşa că arestează ce mai rămâne. Ce se poate. Ce nu are protecţie politică. Însuşi şeful PNA, Ioan Amărie, recunoştea săptămâna trecută că marea coruptie există, dar ca la cei ce o patronează este foarte greu de ajuns. Mai mult, el a afirmat că ministerele au ajuns un soi de companii naţionale care dispun de bani de la Buget. Ce ar mai fi de zis? Marile cazuri de corupţie descoperite de PNA se bazează în general pe nişte autodenunţuri. De multe ori există vicii de procedură care duc la anularea acţiunilor spectaculoase ale “mascaţilor”, filmate şi fotografiate de multe ori de presa dornică de noi “victime” pe altarul anticorupţiei. Atât doar că peştii cei mai nu au căzut niciodată în plasă. Şi, după spusele lui Amărie, nici nu o să cadă.

Tratament inuman

“Oamenii nu cunosc, în general, prevederile noului Cod de Procedură Penală. Arestările de vineri seara se fac pentru că procurorii cred că respectiva persoană dă o declaraţie prin care să recunoască fapta de care este învinuit. Când omul este arestat are dreptul la un avocat şi să îşi vadă familia. Când arestul poliţiei refuză rudelor să trimită un pachet cu obiecte de igienă personală, de exemplu, se încalcă dreptul la un tratament uman.
Potrivit vechiului cod de procedură penală persoana arestată era obligată să dea declaraţie şi se puteau face presiuni asupra ei. Acum nu e obligată. Dimpotrivă, se specifică foarte clar în momentul arestării că tot ce spune se poate folosi împotriva lui.“
(Haller Istvan – şeful Biroului pentru Drepturile Omului al Ligii Pro Europa)

“Ceea ce spuneţi este foarte corect. Dar nu credeţi că tot ceea ce s-a făcut s-a făcut pentru hoţi? Legat de anchete, ele se fac în prezenţa avocaţilor. Cu ideea de abuz sunt perfect de acord iar procurorii care fac abuzuri trebuie taxaţi. Legat de treaba asta sunt destule articole în codul penal şi codul de procedură penală. La Târgu Mureş nimeni nu s-a plâns din acest punct de vedere dar asta nu înseamnă că în ţară nu am sancţionat mai mulţi procurori. Legat de aceste probleme vă spunem că există o continuă activitate de perfecţionare a procurorilor noştri.”
(Gheorghe Şuhan – şef secţie PNA)