Zozo, sprint spre marea performanta

De patru ori campion national si câstigator al nenumaratelor curse din tara si din strainatate, târgumureseanul Zoltan Sipos poate fi considerat, pe buna dreptate, marea speranta a ciclismului muresean si de ce nu, national. Curtat de câteva echipe de prestigiu franceze, Zoltan sau Zozo – cum e cunoscut în lumea ciclismului – a fost de acord sa ne dezvaluie câteva din lucrurile nevazute ale acestui sport.

Reporter: La ce club esti legitimat?

Zoltan Sipos: Am dubla legitimare, la Clubul Sportiv “Muresul” Târgu-Mures si la Clubul Sportiv “Matricon” Bucuresti.

Rep.: Cum te-ai apucat de ciclism?

Z.S.: Am început sa fac ciclism de la vârsta de 12 ani, deoarece îmi placea foarte mult sa ma dau cu bicicleta si provin dintr-o familie de sportivi, mai ales ca tatal meu a practicat si el ciclismul.

Rep.: În ce consta antrenamentul zilnic?

Z.S.: Sunt mai multe tipuri de antrenament, pentru diferite obiective: sprinturi, catarari pe deal, viteza, forta, dar sunt si antrenamente de recuperare, mai lejere. Ca sa obtii rezultate bune trebuie sa te antrenezi pe masura, sa depui foarte multa munca.

Personal ma antrenez trei-patru ore zilnic, iar într-o saptamâna parcurg circa 700 de kilometri. În ceea ce priveste pregatirea de iarna, aceasta consta în multe ore petrecute la sala de forta.

Rep.: Care e proba ta preferata?

Z.S.: Îmi plac toate probele, dar sunt mai bun la proba de contratimp fiindca de mic copil eram mai priceput la asta.

Rep.: Pentru ce competitii te pregatesti în prezent?

Z.S.: Ma pregatesc pentru Campionatele Europene care se vor desfasura saptamâna viitoare în Italia, pot spune ca acesta este cel mai mare obiectiv de-al meu de pâna acum. Ma astept sa termin în primii zece la contratimp, iar la anul voi participa, sper, la Campionatul Mondial unde îmi doresc sa obtin un rezultat cât mai bun.

Rep.: Povesteste-ne putin despre selectionarea ta la lotul national…

Z.S.: Selectionarea mea la nationala se datoreaza rezultatelor pe care le-am obtinut pe plan intern si pot sa va spun ca la toate cursele din România la care particip sunt cotat printre favoriti.

Rep.: Cum abordezi cursele la care participi? Ai o tactica anume?

Z.S.: Ciclismul este un sport de echipa, dar în proba de contratimp totul depinde doar de tine. La cursele de fond însa se face o tactica fiindca toti sportivii sunt puternici si nu prea ai posibilitatea sa iei cursa pe cont propriu. Din pacate la Târgu-Mures nu exista o echipa deoarece sunt foarte putini tineri interesati de acest sport, cu toate ca numarul membrilor unei echipe nu e asa de mare, de la sase-sapte persoane în sus.

Rep.: Cum îti petreci timpul liber?

Z.S.: Deocamdata nu prea am avut vacanta fiindca m-am pregatit foarte mult. În timpul liber prefer sa ma odihnesc pentru ca antrenamentul este foarte obositor, afara este foarte cald si acele trei ore de munca cer recuperare. De exemplu, daca as participa la o cursa de cinci ore pe caldura aceasta, as slabi cel putin patru kilograme.

Rep.: Ce metode ai pentru recuperare?

Z.S.: În primul rând manânc foarte mult, mai ales carbohidrati. Practic mâncam, ne antrenam si apoi ne odihnim.

Rep.: Ce parere ai despre lipsa pistelor pentru biciclisti?

Z.S.: Din pacate la noi nu exista înca respect prea mare pentru acest sport, dar sper ca încet-încet se vor construi si aici piste pentru biciclisti.

Rep.: Este costisitor sa faci ciclism?

Z.S.: Este un sport foarte costisitor în primul rând din cauza materialelor. De exemplu o bicicleta buna, competitionala costa circa 5.000 de euro, o suma foarte mare pentru o bicicleta, iar alimentatia e si ea scumpa deoarece un sportiv de performanta trebuie sa tina un regim alimentar, nu avem voie sa mâncam orice. La competitiile la care participam se ocupa cluburile de tot, însa conditiile sunt minime, nu sunt cele pe care ar trebui sa le avem.

Rep.: Ai un model de ciclist spre care tinzi?

Z.S.: Am mai multe, unul din ei e Fabian Cancellara, campion mondial la contratimp, îmi place foarte mult cum evolueaza.

Rep.: De ce unii ciclisti recurg la dopaj?

Z.S.: Din pacate în ciclism este prezenta frecvent aceasta problema. De cele mai multe ori vinovati sunt organizatorii fiindca initiaza niste curse unde ciclistii sunt solicitati foarte mult, iar organismul uman nu poate suporta ca timp de trei saptamâni sportivul sa parcurga 200 de kilometri zilnic cu o viteza foarte mare. Ciclistii profesionisti, care au în spate o adevarata armata de oameni si laboratoare aflate la curent cu toate noutatile, recurg la astfel de metode…

Rep.: Care a fost cea mai dificila competitie la care ai participat?

Z.S.: Campionatele nationale din acest an, pentru ca m-am pregatit foarte mult si am avut o presiune mare asupra mea. Am luat cursa pe cont propriu, am evadat în ultimii 20 de kilometri si am muncit foarte mult, a fost extrem de greu dar pâna la urma a meritat tot efortul.

Rep.: Multumesc si mult succes la competitiile viitoare!

A consemnat Alexandru TOTH