”žVânatorul de spioni” anchetat la Târgu-Mures (IV) – O ”žexecutie” politica –

Atacul de presa, ca mijloc de intimidare
Acuzatiile aduse de Gheorghe Olarasu, inspector general în Ministerul de Interne, cel ce coordonase ancheta împotriva lui Husarescu, au fost luate în dezbaterea unei Comisii de disciplina constituita prin hotarâre de guvern. Comisia, formata din 5 membri – printre care si Eugen Cristescu, viitorul sef al spionajului român din perioada guvernului Antonescu – era condusa de Nicolae Radovici, presedintele Curtii de Apel din Bucuresti. În intervalul 30 august 1930 – 5 noiembrie 1930, aceasta Comisie s-a reunit de 11 ori. Abia pe data de 5 noiembrie 1930 s-a luat hotarârea definitiva. „Comisia – scria în hotarâre – avizeaza a se aplica D-lui Zaharia Husarescu, inspector regional la Inspectoratul Regional de Politie Chisinau, pedeapsa excluderii din serviciu pe timp de sase luni cu pierderea salariului si mutare pe cale disciplinara.†Pe tot timpul anchetei, Husarescu a fost supus unei presiuni media de neimaginat. Ziarele, în mod deosebit cele stipendiate de taranisti, se întreceau în a-l denigra pe Husarescu, desi înca împotriva lui nu se luase nicio hotarâre si niciuna dintre cele 19 acuzatii formulate, nu a fost demonstrata. „Numele tradatorului din Siguranta – titra grav, cu litere mari, nr. 129 din 29 mai 1930 al ziarului Vocea Basarabiei – este cunoscut guvernului. Agentul CEKEI (serviciul de informatii al U.R.S.S. – n.a.), Ianovici, care a rapit pe generalul Kutepov, a fost la Bucuresti. Frumusetea misterioasa care a furat cifrul secret român – se facea referire la o rusoaica venita de la Paris, banuita a fi spioana CEKA – a trait la Chisinau, la Hotelul Londra. Suntem în ajunul unor noi divulgari.†Evident, ziarul aruncase doar o „bomba†de presa, care pâna la urma se dovedise a fi doar o amarâta de fumigena. Zaharia Husarescu s-a aparat cu demnitate, atât împotriva hotarârii pronuntate de Comisie, pe care o va ataca în justitie, având în cele din urma câstig de cauza, cât si împotriva atacurilor nedemne si nefondate ale presei.

„Politicienii patimasi†împotriva functionarilor de cariera
Husarescu nu va mai dori sa se reîntoarca în serviciu si pentru ca avea suficienta vechime în serviciu, se va pensiona. Cu regretul ca, la ordin politic, fusese denigrat si niciuna dintre acuzatiile formulate împotriva lui nu putuse fi probata. Onoarea însa îi fusese pusa la îndoiala. „Este regretabil ca într-un asemenea serviciu de pura specialitate (Siguranta Statului – n.a.) – scria Husarescu în nota sa de aparare citita în fata Comisiei – un serviciu cu atâtea subtilitati, mai ales în Basarabia, ancheta s-a facut de un organ superior strain cu totul de Siguranta…†În aceeasi nota, el mai scria: „…sunt silit sa arat acte si fapte cari vor dovedi usurinta cu care s-a procedat cu scop de a-mi întuneca trecutul, cariera si viata mea, mergându-se pâna la acuzatia de asasinate si banuieli de tradare…†El reuseste foarte bine sa dea glas si pericolului pe care îl reprezenta atunci (fapt valabil si azi – n.a.) imixtiunea politicului în chestiuni de securitate nationala cu impact direct în ceea ce priveste modul de exercitare al atributiunilor de catre functionarii din Siguranta Statului. „Ma simt obligat deci – mai scria Husarescu – pentru stabilirea adevarului sa arat înaintea Onor Comisiunei, sistemul inducerii în eroare care a sugrumat dreptatea în ochii acelor politicieni patimasi, carora noi, functionarii de cariera, nu putem sa le fim pe plac totdeauna….†Uzând de date concrete, usor verificabile, Husarescu a demontat acuzatie cu acuzatie aratând la final, ca reusise în decursul carierei sale de ofiter de informatii din Basarabia, sa aduca în fata Curtilor Martiale, dar si a unor instante civile de la Chisinau, Iasi si Galati, un numar impresionant de acuzati, din care, spunea el „un numar de peste 4.000 au fost condamnati.†Aceasta afirmatie, ca si altele care se referau la comunistii arestati, la spionii sovietici deconspirati sau la retelele de informatii pe care le constituise pe teritoriul U.R.S.S., vor cântarii greu peste circa 20 de ani când va fi arestat de comunisti.

Husarescu – obiectiv de urmarire informativa. „Vânatorul†devine „vânatâ€
Om liber si tânar pensionar, Husarescu se va apropia de liberali devenind seful pazei omului politic liberal Gheorghe Tatarascu. Din momentul trecerii sale în rezerva, a devenit însa si „obiectiv de urmarire informativa.†Intensificarea urmaririi sale se va face dupa 23 august 1944. Fiecare noua informatie obtinuta despre el, va fi notata meticulos de lucratorii din Siguranta. De la cele mai banale evenimente, pâna la cele cu semnificatie tragica. „Duce o viata linistita, primeste rar vizite la domiciliu…..†sau „A trecut de la confesiunea mozaica, la ortodoxism…â€, ori „A avut un fiu, locotenent de artilerie, care a murit pe frontul din Rusia, în 1941â€, sunt doar câteva din informatiile notate scrupulos în fisa sa personala de urmarire. Casa, anturajul si activitatea sa vor fi intens monitorizate dupa 23 august 1944. Un informator din anturajul sau imediat, nota: „Domnul Husarescu…..actualmente apropiat al domnului Gheorghe Tatarascu, a subliniat azi, 27 septembrie (1944 – n.a.), orele 8, 34, într-un cerc de prieteni ca fostul premier are intentia unei alipiri la partidul liberal de sub conducerea domnului Dinu Bratianu. În acest scop, dl. Gh. Tatatrascu, încearca o seama de contacte politice. Dealtfel, frictiunile existente între partidele democratice liberale si taraniste, subliniaza domnul Husarescu, pot dauna amintitelor partide si pot profita reusitei celorlalte ramuri politice…†   
(urmare în numarul viitor)