30% dintre români beau prea mult
66% din români consumă des băuturi alcoolice, iar jumătate din aceștia suferă urmări care schilodesc existența și psihicul dependentului. Alcoolismul este considerat ca a patra problemă de sănătate publică după bolile cardio-vasculare, mentale și cancer. În Mureș, 14,4% din cazurile de suicid sunt comise de persoane care abuzau în mod cronic de alcool sau droguri. Grupul Alcoolicilor Anonimi care funcționează în cadrul Clinicii de Psihiatrie II este refugiul celor care luptă cu un viciu devastator.
Concepția după care se orientează unii conform căreia alcoolul este un aliment, că ne apără împotriva bolilor infecțioase, că este un stimulent, că un păhărel ajută la tensiune sunt false. Oamenii tind să mitizeze anumite comportamente, în special bărbații care nu “sunt bărbați” dacă nu beau până nu cad sub masă, care au nevoie de un stimulent înainte de a merge la muncile de pe câmp.
“Alcoolul este un toxic al sistemului nervos, iar acțiunea lui este deprimantă, paralizantă, narcotică. Este un fals prieten. După ce trece efectul delirant al consumului de alcool, omul este mult mai neliniștit, iar durerea sau frustrarea care l-a măcinat și l-a determinat să bea, se amplifică, nicidecum nu dispare”, a spus dr. Mihai Ardelean, medic primar psihiatru, medic șef LSM.
Subnutrit cu burtă
Alcoolul rafinat de 90 de grade are într-adevăr o anumită putere bactericidă, dar ingerarea sistematică a băuturii alcoolice micșorează rezistența organismului la agresivitatea germenilor patogeni, a bolilor infecțioase. Alcoolul arde în organism, furnizând o energie echivalentă cu aproximativ 7 calorii pentru fiecare gram. Ca număr de calorii, un litru de vin echivalează cu un litru de lapte, 8 ouă sau 300 de grame de carne. Dar laptele și celelalte alimente enumerate aduc în organism un complex de substanțe nutritive, lipide, glucide, săruri minerale, vitamine care servesc ca material de construcție pentru celule și țesuturi. Arderea alcoolului cere un surplus de vitamine. De aici apar carențe în organism.
Europeanul “duce” mult
Privit la nivel național, 90% dintre români pun gura pe alcool ocazional, 66% consumă destul de des alcool, iar 30% suferă stări de deteriorare de pe urma acestui viciu. ”Consumatorii sunt împărțiți în două categorii, cei care beau din când în când și toxicomanii care nu se pot controla în fața alcoolului. Alcoolismul este acel consum care nu poate fi controlat pentru că cel în cauză are o dependență fizică și psihică față de drog. Cu toate că este conștient că își distruge sănătatea și familia, el nu poate renunța”, a spus dr. Ardelean.
Românul se știe, este petrecăreț în orice zi a săptămânii. Occidentalii, însă, sunt cunoscuți ca fiind băutori de “sâmbătă” și asta pentru că ei nu consumă decât în weekend alcool, dar în cantități exagerate. Ca urmare, ei nu sunt menajați de riscul de a comite fapte antisociale, în special cei care se urcă la volan. La evrei și asiatici rata băutorilor de alcool este mai mică, dar comparativ cu europeanul, asiaticul se îmbată mult mai ușor dintr-o cantitate mult mai mică de alcool.
O altă comparație se poate face între consumul de alcool la femei și la bărbați. În societatea noastră, faptul că un bărbat bea până cade sub masă nu este deloc ceva special, pe când pentru o femeie este un comportament rușinos. Se știe că femeile, în general, sunt mai puțin rezistente la alcool, ele fiind și aspru criticate în mentalitatea colectivă. De aici, marginalizarea celor care sunt dependente de drog și consumul pe ascuns, preferabil acasă.
Medicii nu sunt de acord cu ingerarea băuturii alcoolice, indiferent de zi sau de gramaj: “Alcoolismul este considerat ca a patra problemă de sănătate publică, după bolile cardio-vasculare, mentale și cancer. Cauzele pentru care unii recurg la acest consum excesiv și repetat încă nu are o explicație științifică”, a afirmat Mihai Ardelean, medic șef LSM.
Alcoolul – traumă în familie
14,4% din cazurile de suicid din județul Mureș au fost comise de persoane care abuzau în mod cronic de alcool sau droguri cu urmări depresive și comportamente autoagresive. Din nefericire, urmările alcoolului nu domină numai pe cel care consumă, ci și familia și cei apropiați, care suferă poate mai mult decât cel bolnav. Dependentul de alcool se manifestă zilnic printr-o labilitate afectivă, iritabiliatate, impulsivitate, crize de mânie, gelozie, toate manifestate pe un fundal de nemulțumire și depresie, de multe ori descărcate pe cei nevinovați, copiii.
D.G., casnică, de 32 de ani, din Târgu Mureș, căsătorită, cu trei copiii, l-a implorat pe soțul ei, alcoolic, să se schimbe, să nu-și mai maltrateze familia, pentru că, în caz contrar ea își va pune capăt zilelor. Soțul, în loc să-i asculte rugămintea, a început să o ironizeze, spunându-i în mod sfidător “Tu nu ești în stare de așa ceva, pentru că nu ai curaj să o faci. După ingerarea unei combinații medicamentoase de Diazepam, Carbaxin și alcool, femeia a decedat lăsând în urmă 3 copii minori și o scrisoare prin care îi dovedea soțului că a găsit curaj.
O gravidă care bea, ucide
Condamnabil este consumul repetat de alcool al femeilor gravide. O mamă bețivă naște un copil dependent de alcool! Nou-născutul este agitat, intră în sevraj, asta în cazurile fericite în care nu suferă și de malformații. Mitul conform căruia trebuie “să dăm și la copil puțin alcool” ca să doarmă mai bine și să fie mai liniștit este o adevărată prostie. Sugarul care bea, devine alcoolic prematur. Organismul copilului este mult mai sensibil la acțiunea toxică. Starea de comă alcoolică la vârstă fragedă este provocată de o concentrație mai mică de 5-6 ori decât la adult. S-au constatat cazuri de intoxicație chiar și cu fricțiuni cu spirt în zona abdomenului, comprese cu alcool sau după suptul de la sânul unei mame bete. Într-o familie în care se bea alcool, riscul ca și copiii să devină curioși de acest drog, încă de pe băncile școlii, este foarte mare.
“Tremur dacă nu beau dimineața”
“Îmi tremură mâinile și nu pot începe ziua dacă nu pun gura pe pahar. Știu că trebuie să mă las, dar plăcerea pe care o simt atunci când beau e mai mare decât voința mea. Nici copiii nu ajung să-i văd prea des pentru că, mama lor s-a mutat în alt oraș. Nu-mi place starea pe care o am după ce beau, nu mă simt bine nici dacă beau. Îmi place doar starea de inconștiență”, a spus Marius, 38 de ani.
“Am fost la dezalcoolizare. Dar, nu aici. Mi-a fost teamă că se va afla. Și rușine. Ce am simțit în timpul tratamentului nu aș dori la nimeni. Nu tratamentul este dur, ci lipsa drogului din sânge. Nu am dormit nopți întregi. Transpiram foarte mult și tremuram din cap până în picioare. Credeam
că-mi pierd mințile dacă nu beau ceva. Mi s-au dat și sedative și aș fi dat orice să iau mai multe decât îmi era prescris”, a spus un alt pacient, în vârstă de 30 de ani.
AAA este soluția
Tratamentele în cazul acceselor acute și subacute impun spitalizarea. “Condiția restructurării personalității alcoolicului este abstinența totală, definitivă. Nu este ușor. Nu se realizează decât în puține cazuri, dar s-a dovedit că se poate. Am avut pacienți care au reușit să renunțe la alcool și nu s-au mai atins de pahar ani de zile. Singurul tratament care într-adevăr ajută este psihoterapia și voința”, a spus dr. Mihai Ardelean.
Psihoterapia individuală combinată cu cea de grup este valabilă doar pentru persoanele care acceptă că sunt alcoolice. Dacă nu, orice încercare de a obține rezultate cu ajutorul psihoterapiei sunt aproape nule. În județul Mureș există Grupul Alcoolicilor Anonimi care funcționează în cadrul Clinicii de Psihiatrie II. Întâlnirile se desfășoară “cu ușile închise”, confidențial, și încep prin rostirea unei rugăciuni. În rândul membrilor este primit oricine, cu condiția să vină aici hotărât să se lase de băutură. Numele, vârsta sau sexul contează prea puțin. Importante sunt poveștile celor care participă, expunerea motivelor pentru care au căzut pradă acestui viciu care le-a frânat existența. Ei se susțin moral și sufletește, se bazează unul pe altul și încearcă să-și dea o mână de ajutor pentru a se vindeca. Este un tratament care nu se bazează pe medicină, ci pe o susținere psihologică.
“Alcoolicul trebuie să accepte că este bolnav, să realizeze ce suferință și deteriorare i-a adus consumul de alcool atât lui, cât și celor din jur. El poate fi salvat numai dacă are ambiția să nu mai bea nimic, niciodată”, a mai spus dr. Ardelean.
Alcoolul este un toxic al sistemului nervos. Este nociv chiar și atunci când bem pentru a ne simți bine sau pentru a îneca amarul. Dacă privim un consumator cum zace sub masă, lipsit de cunoștință, vom avea în fața ochilor valoarea reală a alcoolului.
Amalia VASILESCU



