Patimile lui Mel Gibson
Filmul celebrului actor şi regizor australian irită la culme comunităţile evreieşti
Deşi mai sunt câteva luni până la apariţia sa pe marile ecrane, filmul “The Passion” (Patimi), regizat de Mel Gibson, este pe cale să devină cel mai controversat din istoria cinematografiei. O serie de organizaţii evreieşti au cerut modificarea scenariului filmului sau interzicerea difuzării lui, pe motiv că “Patimi” are un mesaj antisemit. Apărătorii peliculei apreciază că “The Passion”, care înfăţişează într-o manieră extrem de realistă ultimele 12 ore din viaţa lui Iisus, este fidel mesajului creştin şi va transforma vieţile a milioane de oameni.
Presiunile făcute de organizaţii precum Liga Antidefăimare sau Centrul Simon Wiesenthal au mers până acolo încât studioul 20 th Century Fox, singurul distribuitor al filmului, a renunţat la difuzarea peliculei. Concomitent, valul de calomnii şi ameninţări la adresa lui Gibson a crescut continuu în intensitate, determinând contrareacţii din cele mai neaşteptate locuri. Paradoxal, cea mai bună replică împotriva denigratorilor operei lui Gibson a venit din partea unui evreu, şi încă nu unul oarecare.
Consternat de virulenţa atacurilor conaţionalilor săi, rabinul american David Lapin, preşedinte al asociaţiei “Toward Tradition”, a sărit în apărarea regizorului australian. Într-un articol publicat săptămâna trecută, Lapin a afirmat că protestele sunt premature, greşite, imprudente şi lipsite de legitimitate morală.
Artă murdară
Rabinul şi-a argumentat astfel poziţia: “Pentru a explica de ce cred că acei evrei care protestează împotriva filmului sunt lipsiţi de legitimate morală, trebuie să ne amintim de toamna lui 1999. În acel an, Arnold Lehman, directorul evreu al muzeului Brooklyn, a prezentat un spectacol numit “Sensation”, înfăţişînd mai multe lucrări din colecţia britanicului de origine evreiească Charles Saatchi, care luau în batjocură catolicismul. Printre aceste lucrări figura cea a lui Chris Ofili, care o arată pe Fecioara Maria mînjită cu excremente… Nu a fost prima dată cînd directorul Lehman i-a ofensat pe catolici. Pe vremea cînd era directorul Muzeului Baltimore, Lehman a difuzat filmul “Îngerii iadului”, peliculă în care Maica Tereza era prezentată ca o extremistă religioasă, fiind descrisă în termeni obsceni şi dispreţuitori.
Nici o organizaţie evreiască n-a ripostat atunci împotriva acestei insulte gratuite la adresa unui personaj atât de respectat în lumea catolică. În Brooklyn, aproape toate organizaţiile creştine au protestat indignate faţă de astfel de atacuri grafice atât de grosolane, îndreptate împotriva credinţei catolice. Unde a fost expresia evreiască a solidarităţii împotriva unor astfel de abominaţii? Doar un grup aproape invizibil de evrei ortodocşi s-a alăturat colegilor creştini, în timp ce un cor foarte zgomotos de voci evreieşti a sărit în apărarea Muzeului Brookyn şi a directorului său, în numele libertăţii de exprimare artistică. ”
Standarde duble
În pledoaria sa, David Lapin aminteşte şi de scandalul creat în 1988 de
filmul lui Martin Scorsese, “Ultima ispită a lui Hristos: ” La acea vreme, aproape toate denominaţiile creştine au protestat împotriva difuzării de către studiourile Universal a unui film atât de calomnios la adresa lui Hristos, încât dacă Moise ar fi fost înfăţişat asemănător, ţara ar fi răsunat de urlete de mânie. Aşa cum s-a demonstrat, creştinii au rămas izolaţi în protestul lor. Majoritatea evreilor americani ştiau că studioul Universal este condus de Lew Wasserman, cunoşteau originea etnică a acestuia. Poate că se cuvine pusă întrebarea: de ce Mel Gibson nu este îndreptăţit să-şi promoveze filmul în numele aceleiaşi libertăţi artistice invocate în cazul lui Lew Wasserman? Cred că protestele faţă de filmul lui Gibson nu sunt numai greşite, ci şi prosteşti, din două motive. Primul: nu vor împiedica difuzarea filmului. Mel Gibson este un artist şi un catolic cu o credinţă profundă, pelicula fiind o expresie a acestei convingeri religioase adânci. În plus, toţi cei care au văzut “Braveheart” şi-au dat seama de profunda identificare a actorului cu eroul filmului, care se lasă mai degrabă dezmembrat decît să-şi trădeze principiile. În aceste condiţii, crede cineva cu adevărat că Mel Gibson va ceda ameninţărilor proferate de organizaţiile evreieşti?
Mai există un al doilea motiv, şi mai important, pentru care consider aceste proteste greşite. În timp ce evreii susţin că filmul lui Gibson contrazice datele istorice referitoare la cei care l-au ucis pe Hristos, cardinalul DarÃo Castrillón Hoyos, reprezentant de frunte al Vaticanului, a declarat că >
Apel la raţiune
În finalul articolului său, rabinul David Lapin adresează următorul mesaj comunităţii evreieşti din Statele Unite: “Vrem oare să deschidem cutia Pandorei, sugerînd că orice grupare religioasă poate cere îndepărtarea unui material pe care îl consideră ofensator la adresa doctrinei sale? Vrem să ne întoarcem la timpurile întunecate în care autorităţile catolice au încercat să obţină scoaterea din Talmud a acelor pasaje pe care le-au considerat ofensatoare la adresa creştinismului? În mod sigur, organizaţiile evreieşti ar avea o autoritate morală ceva mai mare dacă ar protesta regulat împotriva atacurilor la adresa tuturor credinţelor, nu doar a celor împotriva iudaismului. Cred că mult mai bine ar fi ca, în numele prieteniei dintre evreii şi creştinii din America, să permitem tuturor credinţelor să se manifeste nestânjenit, chiar dacă suntem de părere că aceste credinţe vin în contradicţie cu vederile noastre religioase.”
Pentru că disputele şi polemicile generate de “Patimi” riscă să se amplifice exponenţial pe măsură ce se apropie data difuzării peliculei, Ziarul de Mureş vă va ţine la curent cu evoluţia controverselor legate de ceea ce promite a fi cel mai incendiar film din istora cinematografiei.



