Cum vă fură primarul cu prefectul
Legile proprietății au dat cele mai serioase probleme României postrevoluționare, dar și Mureșului luat ca părticică dintr-un corp mai mare. Procese, crime, nedreptăți au însoțit înapoierea fiecărei palme de pământ. Din păcate, un proces care ar fi trebuit să fie simplu a devenit extrem de greoi și anevoios. Cu toate că tu ca fost proprietar te-ai prezentat în brațe cu un vraf de documente care atestau fosta ta proprietate în fața unei comisii locale de la care așteptai să-ți certifice proprietatea, să îți elibereze titlul și să te pună în posesie.
Sau mai corect a fost îngreunat. Cu bună știință. Mai ales după ce pe traseul proprietății dinspre stat spre fostul proprietar s-au insinuat interesele unor grupuri de persoane care au mirosit potențialul afacerilor cu terenuri. Cred că sunteți de acord că aceste piedici voit puse teoriei simplității retrocedării nu ar fi fost posibilă dacă nu am fi avut primari puși pe căpătuială sau prefecți fie duși cu zăhărelul, fie mânjiți de corupție.
Și așa am ajuns la întrebarea: Cum vă fură primarul și prefectul? Ușor, aș spune. O persoană, de încredere, se gudură pe lângă primar și primește, ceea ce niciodată nu a avut, 50 de ari de teren. În jurul Târgu Mureșului, această binefacere cu semnătura autorităților locale, parafată de prefect, înseamnă vreo 4,5 miliarde, dacă ne referim la Corunca, sau peste 2 miliarde dacă luăm în calcul prețul terenurilor la Livezeni, Sângeorgiu de Mureș, Sântana etc. Nu întâmplător Nagy Martin – primarul de la Corunca, Bubău Viorel – șeful Sântanei, sau Vizi Jozsef au avut sau au dosare penale legate de retrocedarea terenurilor. Și nici unul, fie-mi permis, nu a fost atât de nevinovat pe cât a stabilit instanța. Nu întâmplător, împotriva ex-prefecților Ioan Togănel sau Ovidiu Natea, în timpul mandatelor cărora s-a și dat startul campaniei 100% reîmproprietărire, de ochii Europei Unite, există acuzații că ar fi binecuvântat câteva afaceri cu terenuri pe raza județului. Din neștiință sau cu bună știință. Dar nu e treaba noastră nici să îi verificăm, nici să punem verdicte. Nu putem însă să nu sesizăm. Ceea ce se întâmplă la Ideciu sau la Corunca, cazuri pe care le vom aduce în discuție, depășește puterea mea de înțelegere. Aș spune că am atins superlativul banditismului. Hoția ca artă. Pentru că, nu-i așa, dacă ești doar un “amărăștean”, fără teșchereaua plină de bani, nimic nu mișcă pentru tine. Mai ales primarul care are atâtea interese așa zis ale comunității de apărat. Iar tu, amărât fost proprietar, nu ești decât o cărămidă în casa intereselor sale.
Cumva resimt compasiune pentru echipa care este acum la Prefectură. Puși să dezlege ce au încurcat alții, cam cu aceeași echipă încremenită în a ridica din umeri, în a face constatări ca să nu găsească nimic și a raporta o pseudo-misiune îndeplinită, nu prea le întrevăd sorți de izbândă.
Ligia VORO
