Olli Rehn interesat de Târgu Mureș

De mai bine de 10 ani, Leo Kohn – un caz despre care Ziarul de Mureș a mai relatat – revendică în justiție mai multe bunuri imobile pe care familia sa le-a deținut în județul Mureș. Deși toate revendicările se bazează pe documente, până în prezent lui Leo Kohn nu i s-a retrocedat nimic, dar absolut nimic. I s-au făcut doar promisiuni că situația sa va fi rezolvată favorabil. Purtat pe drumuri din Germania – unde locuiește de mai mulți ani – în România, Leo Kohn consideră că este o victimă a justiției române. Drept urmare, epuizând toate căile de atac, acesta s-a adresat Curții Internaționale a Drepturilor Omului și așteaptă, ca în luna decembrie a acestui an, situația sa să se rezolve. Aspecte particulare ale cazului său – iar unele de-a dreptul “curioase” după cum consideră domnia sa – le-a făcut cunoscute și unor influente personalități politice interne și internaționale.

Tenacitatea lui Leo Kohn ar fi meritat cu siguranță o cauză mai bună. El are în Germania o situație materială excelentă, dar consideră revendicările sale din România ca o datorie de onoare față de părinții săi – cei care au creat bunurile – iar în al doilea rând, dorește ca odată retrocedate, o parte importantă din aceste bunuri să le doneze unui azil de bătrâni sau să înființeze o fundație pentru ajutorarea celor cu handicap neuromotor. Leo Kohn a mărturisit faptul că aceste procese cu statul român îl epuizează, atât fizic, cât și nervos. Diversele pretexte pe care justiția mureșeană le-a găsit pentru a-l amâna sine die, l-au determinat să creadă că de fapt nu se urmărea altceva decât o perpetuă amânare astfel încât, fie să renunțe în cele din urmă la procese, fie Cel de Sus să-l cheme între cei drepți, iar procesele să se stingă de la sine.

Primele semne de întrebare

Pentru Leo Kohn, primele semne de întrebare în cazul său au apărut atunci când în fața tuturor evidențelor și probelor pe care le-a adus în justiție, casa părinților săi și în care el s-a născut (cea din Târgu-Mureș, de pe Aurel Filimon, nr. 25), în care s-a întors de la Auschwitz ca unic supraviețuitor al unei numeroase familii de evrei mureșeni, în care i s-au născut cei doi copii și în care a trăit – dar pe care a fost nevoit să o părăsească în termen de trei zile în 1960 – nu i se retrocedează. Bănuiește că la mijloc poate fi și o atitudine subiectivă din partea unui judecător implicat în soluționarea cazului său și care, locuiește el însuși într-o casă naționalizată care este revendicată de un fost cetățean stabilit în Australia. “Mă întreb, oare cum ar fi putut acest judecător să judece obiectiv cazul meu, când el însuși locuiește într-o casă revendicată? Știu că există un principiu care stabilește culpa medicală. E drept că mai știu și faptul că niciun medic român încă n-a răspuns pentru vreun asemenea caz. Drept pentru care încep să-mi explic de ce o mare parte din magistrați s-au opus intenției ministrului Justiției de a introduce principiul culpei judecătorești”, a mai declarat Leo Kohn.

La Primăria din Sântana

Primăria din Sântana de Mureș funcționează în fosta moară-casă a familiei Kohn. A fost una dintre primele proprietăți pe care le-a realizat această familie. Leo Kohn s-a interesat în mod deosebit de pământul din Chinari, sat aparținător de comuna Sântana. I s-a răspuns că nu mai există pământ. Dar ar fi trebuit eventual să i se facă una sau două oferte. “..întrucât în baza Legii nr. 1 din 2000 vi s-a reconstituit dreptul de proprietate, i-a răspuns Primarul Bubău, asupra suprafeței de 42 de ha, anexa 39, poz. 33 care prevede acordarea de despăgubiri și ținând cont de faptul că nu dispunem de teren, pentru acordarea terenului în natură, cererea dv, nu poate fi soluționată în mod favorabil. Cu drept de contestație în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei”. I se pare nefiresc acest lucru, așa cum nefiresc i se pare și faptul că această comunicare i-a venit exact în a zecea zi (într-o vineri), când abia a mai avut timp să mai trimită un fax Primăriei din Sântana pentru a mai fi în termenul legal de contestație.

Olli Rehn intră pe fir

Bănuiește că în spatele acestor amânări și vexațiuni la care se consideră a fi supus se ascund de fapt diverse interese locale, pentru că între timp în imobilele ocupate la data deschiderii acțiunii în revendicare, unele locuințe au fost chiar cumpărate, Băile din Sângeorgiu de Mureș au fost concesionate, moara din Sântana devenise cu mai mult timp in urmă sediul Primăriei locale, iar pământul din Chinari – deși i se recunoaște acest drept – nu mai există. Multe dintre aceste cumpărări s-au făcut în timp ce procesele erau în derulare, soluțiile definitive nu fuseseră pronunțate, iar căile de atac din partea lui Leo Kohn nu fuseseră epuizate. “Consider că toate aceste acte făcute cu ignorarea și în disprețul legii sunt lovite de nulitate”, ne-a declarat Leo Kohn. “De aceea, a mai menționat el, voi merge până la capăt, indiferent unde va fi acel capăt”. Cale de întoarcere nu mai este, iar dacă situația – așa cum este de presupus – îi va fi favorabilă la Strasbourg, statul român va trebui să-i plătească despăgubiri. “Dar de fapt nu plătește statul român, ci contribuabilul român”, a concluzionat Leo Kohn. Ajuns la limita răbdării acesta s-a adresat Președintelui Băsescu pentru a-i face cunoscute și alte aspecte particulare ale situației sale, dar în același timp și comisarului european Olli Rehn. Prin șeful său de cabinet – Wenceslas de Lobkowitz – comisarul european Olli Rehn se interesează în prezent de cazul lui Leo Kohn. În curând însă cazul Kohn va fi dezbătut și de Curtea Internațională a Drepturilor Omului de la Strasbourg.

Leo Kohn, evreu mureșean este supraviețuitor al lagărului de la Auschwitz. A absolvit Politehnica din Iași și a obținut doctoratul în metalurgie, în Germania. Este membru al Asociației Deținuților Politici din România, filiala Mureș și i s-a acordat cea mai înaltă distincție a statului german, “Crucea de Merit”, pentru activitatea sa în favoarea bunelor relații între popoare și religii. Are cetățenie româno-germană, locuiește la Hanovra și a fost mult timp șeful comunității evreiești din acel oraș. Are propria sa afacere, călătorește mult în lume și are foarte strânse relații în mediul politic și economic internațional.

“Stimate domnule Președinte Traian Băsescu,

…mă adresez dumneavoastră cu speranța că veți ajuta o victimă a unor judecători din orașul Târgu Mureș, ale căror verdicte au la bază interese financiare personale…În primele două instanțe ne-a fost recunoscut dreptul ca bunurile să-mi fie restituite. În a treia instanță (ultima instanță) acest drept mi-a fost refuzat. Avocatul meu și alți juriști de seamă și-au exprimat convingerea că această decizie a avut la bază interese personale ale completului de judecată. Din motivul acesta m-am adresat profesorului dr. Pottering, membru al Parlamentului European și dl. Gunther Verheugen, comisar pentru extinderea comunității europene, pe care îl cunosc personal. Domiciliul meu în Germania se află în zona electorală a domniei sale. Cei doi domni au consimțit că sunt victima unui caz clar de corupție…În cazul în care acest caz nu va găsi rezonanța necesară, îl voi prezenta comisiei europene…”

(Din scrisoarea lui Leo Kohn adresată Președintelui României Traian Băsescu)

“Am tot mai puțină încredere în justiția română și în general în statul român. Am privit cu speranță spre schimbările de după 1989, dar cred tot mai mult că am fost un naiv și m-am înșelat. Probabil că tot la fel de naiv sau poate interesat – cine știe – a fost și Occidentul făcând cadou României intrarea în UE. Înclin să-i dau crezare analistului britanic Galagher care aprecia în acest sens că României i s-a făcut un cadou nemeritat. A fost mai mult un compromis între oligarhia postcomunistă din România și cercurile politice și de afaceri din Occident care, cu multă bunăvoință au închis ochii la gravele nereguli petrecute sau care se petrec în prezent în România. Lupta împotriva corupției este un basm de adormit contribuabilul român. Câți mari corupți arestați cu surle și trâmbițe ați văzut până acum condamnați de justiția română prin sentință rămasă definitivă? Nici măcar unul. Sub diverse pretexte sunt eliberați. Cred că trebuie reformată atât justiția ca instituție, cât și sistemul de drept, care are prea multe hățișuri sau subterfugii și ar trebui simplificat. Situația mea este una specială și eu pot să-mi permit să mă lupt până la capăt pentru că am resursele financiare necesare, dar ce șanse are contribuabilul român în justiție, omul simplu care câștigă – dacă câștigă – salariul mediu pe economie? Vă spun eu: n-are nicio șansă. Moare cu dreptatea în brațe. Aceeași dreptate pentru care a murit în ’89 căutând-o…”

(Leo Kohn despre justiția din România)

“Referitor la cererea dv. depusă în baza Legii nr. 247 din 2005, înregistrată la noi cu numărul de mai sus, vă facem cunoscut că întrucât în baza Legii nr. 1 din 2000 vi s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 42 de ha, anexa 39, poz. 33 care prevede acordarea de despăgubiri și ținând cont de faptul că nu dispunem de teren, pentru acordarea terenului în natură, cererea dv, nu poate fi soluționată în mod favorabil. Cu drept de contestație în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei.”

Primar Bubău Viorel

Bunuri imobile revendicate prin acțiuni în justiție de către familia Kohn:

* casă de locuit în Târgu Mureș, situată pe strada Aurel Filimon, nr. 25;

* casă de locuit în Târgu Mureș, situată pe strada Arany Janos, nr. 2 (cea în care se află în prezent filiala Mureș a Băncii Å¢iriac);

* Băile din Sângeorgiu de Mureș, restaurantul, hotelul și un teren agricol în aceeași localitate (solicitate împreună cu familia Farkas din Târgu-Mureș, în calitate de coproprietari);

* o moară în Sântana de Mureș;

* un teren agricol în localitatea Chinari;

Nicolae BALINT