“Cazul Ciucă a fost un eveniment înfricoşător şi alarmant”

În această a doua parte a interviului, Tom Gallagher face o analiză destul de dură a relaţiilor României cu Uniunea Europeană. El condamnă faptul că UE nu a pregătit un program specific de aderare doar pentru România. Totodată profesorul britanic vede în “cazul Ciucă” un grav atac la adresa independenţei justiţiei din România.

Tom Gallagher s-a născut la Glasgow în urmă cu 49 de ani. Şi-a luat doctoratul la Manchaster cu lucrarea „Tranziţia către democraţie în Portugalia”. După 1989 s-a decis să vină în România pentru a vedea cât de profundă a fost schimbarea petrecută după înlăturarea lui Ceauşescu. Este „professor of ethnic peace and conflict” la Universitatea din Bradford.

Eu am o părere critică asupra “foii de parcurs” trasate de UE pentru ţările care se pregătesc de aderare deoarece e o expresie a lucrurilor generale pe care o naţiune trebuie să le facă pentru a fi un membru de succes al Uniunii şi pentru a ţine pasul cu ţările care sunt deja membre ale organizaţiei, dar această foaie de parcurs nu ţine cont de ţările care au mari dificultăţi, cum ar fi România. Şi mă refer aici la experienţa totalitară, la faptul că succesorii lui Ceauşescu au modificat sistemul de stat pentru a se potrivi propriilor lor interese, iar acest lucru a creat o stare de fapt anormală. Din acest motiv UE ar fi trebui să redacteze o foaie de parcurs specială adaptată nevoilor speciale ale României. Un exemplu ar fi educaţia. Există foarte puţine menţiuni în aquis-ul comunitar vizavi de educaţie. Sunt de părere că o ţară precum România în care tradiţiile sunt mai degrabă bune în multe domenii ar fi putut ajunge din urmă ţările vecine destul de repede. Însă în loc ca acest lucru să se întâmple începând cu în anii în care Uniunea Europeană s-a implicat, din bugetul Educaţiei şi al Sănătăţii au fost luate fonduri pentru a îndeplini aquis-ul comunitar. Din aceste motive ar fi fost posibil pentru naţionaliştii să critice procesul de aderare, însă naţionaliştii români sunt în general foarte limitaţi în privinţa cunoştinţelor economice, retorica lor limitându-se la teme şi frustrări istorice.

PSD e în UE, poporul încă nu

Cred că planul UE neglijează condiţiile specifice al României şi acesta este motivul pentru care Uniunea nu a reuşit să îşi facă prea mulţi priteni şi susţinători aici. S-a făcut un sondaj de opinie în urmă cu doi ani iar oamenii au fost întrebaţi în ce măsură simt ei că vestul a ajutat România iar doar 3,5 la sută au răspuns “Da, Vestul a ajutat ţara noastră iar acest lucru s-a văzut”. Acest lucru se întâmpla la vremea la care fondurile de preaderare în valoare de 6,8 miliarde de euro fuseseră acordate României şi este evident că aceşti bani nu au ajuns în cele mai multe cazuri la oamenii care aveau nevoie de ei, nu au transformat România cel puţin într-un mod vizibil. Având în vedere numărul mare de demnitari şi de rude ale oficialilor PSD care au reuşit să pună mâna pe fonduri PHARE, SAPARD, ISPA s-ar părea că PSD este deja în UE dar poporul român nu va fi în UE, nu va simţi beneficiile acestui lucru decât când o parte din el va fi foarte în vârstă. Este o naivitate din partea UE să creadă că au nevoie de un singur partener, că poate continua fără a avea alături poporul român. UE are nevoie de sprijinul tinerilor educaţi, are nevoie chiar de sprijinul celor în vârstă. Bătrânii sunt deosebiţi de importanţi pentru că votează în măsură mult mai mare decât alte categorii sociale. Dar din câte ştiu eu nu există nimic în aquis-ul comunitar care să-i ajute pe cei în vârstă, care sunt o generaţie de sacrificiu, iar deoarece occidentalizarea nu reprezintă nimic pentru ei vor continua să voteze pentru oameni va Vadim Tudor. Ar foarte uşor ca proiectul european să fie deraiat din cauza unei astfel de “supărări” electorale.

PSD s-a întors la obiceurile din 90-91

Cred că România poate foarte bine să intre în UE în 2007. Analiştii români se înşeală când spun că e probabil că România va trebui să aştepte pentru că situaţia internaţională nu face decât să ajute PSD, chiar dacă ei n-au făcut nimic pentru a merita acest lucru. După 11 septembrie valoarea strategică a României şi a Mării Negre a devenit dintr-o dată uriaşă. Nu se poate spune că România este un fel de Ť no manÂ’s land Å¥. Statele Unite sunt puternic implicate în Orientul Mijlociu şi nu se pot baza pe state NATO precum Grecia şi Turcia. Au nevoie de Bulgaria şi de România pentru a putea opera în voie în acea zonă. SUA şi aliaţii săi, Marea Britanie şi Italia vor trebuie să se bazeze pe PSD pentru orice fel de colaborare. Personal, eu nu cred că PSD este sincer în entuziasmul lui de a-i ajuta pe americani, dar partidul vede o oportunitate în a profita de pe urma extravaganţei cu care susţin orice fel de iniţiativă. Ei speră că dacă vor fi primii în a aproba tot ceea ce Tony Blair sau George Bush vor să facă în această parte a lumii, ei le vor permite să jongleze cum vor ei cu problemele interne ale României. Că le vor permite să facă reforme cosmetice, vor ignora violarea drepturilor omului, restricţiile asupra presei independente. Cazurile de ziarişti bătuţi şi hărţuiţi apărute în ultima vreme în diferite colţuri ale ţării ar fi făcut mare vâlvă în urmă cu 4-5 ani în vest dar acum ele prezintă foarte puţin interes. Deci PSD s-a întors la vechile lui obiceiuri din 1990-1991 şi speră să obţină aranjamente speciale. Ceva de genul: Hai să ne jucăm de-a democraţia pentru că avem alegeri, avem ziare de-ale opoziţiei dar ele nu provoacă niciodată grupările aflate la putere.

Avertismentul Ciucă

Eu cred că ilustrarea acestei tendinţe a apărut în oraşul vostru, în Târgu Mureş în această vară prin ceea ce i s-a întâmplat judecătoarei Andreea Ciucă. În ultimul an, la presiunea Uniunii Europene a apărut Parchetul Naţional Anticorupţie. Şi cine e prima victimă a acestuia? Unii s-ar putea gândi la multe figuri proeminente, la unele care sunt chiar în guvern, care nu au fost capabile să îşi clădească cinstit bunăstarea, dar care îşi văd de treabă liniştiţi. În schimb, este vizat un judecător care este perceput ca unul dintre cei mai buni şi mai cinstiţi. Şi este eliberat numai datorită unuia dintre puţinii membri independenţi ai magistraturii superioare, mă refer la Paul Florea, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie. Nu cred că presiunea internaţională a fost adusă în spijinul judecătoarei Ciucă. Acesta a fost un avertisment pentru poporul român: “Dacă cineva aflat pe o poziţie atât de importantă precum această femeie poate fi trimis la închisoare pentru că doreşte să ia deciziile corecte în justiţie, pentru că îşi ia slujba în serios, atunci orice care îndrăzneşte să se ridice şi să ne sfideze pe noi, să sfideze puterea, va suferi represalii.” Eu cred că acesta a fost un eveniment înfricoşător şi alarmant. Cred că a fost evenimentul cheie în România de la alegerile din 2000 încoace. În cele din urmă poporului i-a fost transmis şi un mesaj: “Poate nivelul vostru de trai nu se îmbunătăţeşte, va trebui să aveţi răbdare, când vom avea noi destul vă vom împărţi şi vouă câte ceva din beneficiile noastre, dar dacă îndrăzniţi să faceţi gălăgie, să vă răsculaţi, să ne deranjaţi, atunci vă veţi da seama cît de tare poate fi mânia noastră.”

Baronii PSD

Până la urmă eu cred că e extraordinar faptul că România face încetişor progrese în ceea ce priveşte negocierile de aderare la Uniunea Europeană, când se întâmplă astfel de lucruri. Mi-e teamă că România va intra în Uniunea Europeană în 2007 însă cea mai mare parte a reformelor vor fi cosmetice şi veţi avea o justiţie ce va îi va servi pe cei puternici şi nu face nimic pentru cetăţean. Veţi avea o birocraţie care va reprezenta o agenţie pentru partidul de guvernământ pentru că orice oficial care a fost la un stagiu de pregătire în management pe bani europeni şi va încerca să implementeze ceea ce a învăţat va fi dat afară. PSD se uită la UE şi vede această organizaţie ca pe un lucru temporar, crede că îi poate ocoli pe oficialii europeni care sunt o prezenţă neconvenabilă. Priviţi doar felul în care Năstase şi-a bătut joc pe faţă Crăciunul trecut de Jonathan Scheele, ambasadorul Bruxellesului la Bucureşti. Scheele era preocupat de soarta unui împrumut european, cu o dobândă foarte mică, ce nu trebuia plătit prea repede şi era destinat reabilitării sistemului de încălzire din blocuri, astfel încât oamenilor să nu le fie teamă la venirea iernii că nu vor avea cu ce să îşi plătească întreţinerea. Năstase a spus NU acestui proiect pentru că PSD nu ar fi putut controla banii care ar fi ajuns astfel în mâinile opoziţiei. Scheele a încercat să apeleze la bunul său simţ însă Năstase i-a replicat că nu e obligat să stea de vorbă cu el ci doar cu preşedintele Comisiei Europene, Romano Prodi. Aşa se vorbeşte cu ambasadorul unei organizaţii care încearcă să transforme viitorul ţării tale, să îţi ofere un nou început? Cred că acesta este adevăratul sentiment al PSD faţă de procesul de integrare. PSD vede Bruxelles-ul ca o nouă “lume” ce trebuie cucerită: vrea să îşi trimită clienţii, rudele pentru a ocupa posturile care sunt disponibile pentru România. Vede investiţiile care pot veni din exterior ale căror termene le poate controla. PSD crede că cu ajutorul celor peste 6 miliarde de dolari pe care UE le va acorda României va putea guverna la nesfârşit această ţară. Pentru că PSD e un partid plin de fracţiuni care baronii se ceartă între ei cine va primi potul cel mare, cine va lua cele mai bune proprietăţi ca să nu mai vorbim de arhicunoscutele divergenţe dintre şeful statului şi primul ministru.

Viitorul: oameni tineri şi educaţi

Nu îmi pot da seama dacă pesediştii cred că vor rămâne prima forţă politică a ţării, dar ştiu că dacă România intră în UE în 2007 şi nu este pregătită există un mare pericol pentru această ţară dar şi pentru Uniune , pentru că în cele din urmă restricţiile privind vizele vor fi ridicate şi milioane de oameni vor putea călători liberi în alte ţări ale UE şi puteţi vedea ce s-a întâmplat în Moldova unde o mare parte a populaţiei adulte a părăsit ţara. Nu m-ar surprinde dacă ar exista un exod în masă al populaţiei României după accederea în UE. Pentru că lucrurile nu se vor îmbunătăţi repede în ceea ce-i priveşte pe români. 40 la sută din populaţia României trăieşte la ţară şi încearcă să subziste de pe urma celor câteva hectare pe care le-au primit la începutul anilor 90. Încă o dată, aquis-ul comunitar nu are nimic de spus în ceea ce îi priveşte pe aceşti oameni. Integrarea europeană e un proiect urban-industrial. Cei care nu îmbătrânesc şi mor vor trebui să plece în număr mare pentru a supravieţui. Acum mi-aţi putea spune că e foarte uşor pentru mine să critic totul şi să nu recomand nimic. Ce nu aş recomanda este ca UE să întoarcă spatele României. Nu recomand ca UE să pedepsească România pentru că oamenii au votat în majoritate cu PSD şi PRM în 2000. Cred că Uniunea trebuie să dezvolte o strategie potrivită pentru nevoile de moment ale României. Trebuie să recreeze ministerele şi agenţiile cheie pentru care cetăţenii români plătesc taxe. Va lua mai mult de 4-5 ani, va lua mai mult decât românii cred acum, dar cel puţin ceva adevărat va ieşi de aici, ceva ce nu se poate face decât în parteneriat cu români educaţi şi pricepuţi care sunt destul de mulţi. Dar aceşti oameni, care nu sunt toţi neapărat tineri trebuie să părăsească ţara, trebuie să meargă în Canada, dacă vor să îşi pună în valoare calităţile într-un mediu liber. UE trebuie să îi conştientizeze pe oameni că trebuie să sprijine procesul de integrare mai ales în momentele dificile. Poate face acest lucru, reconstruind sistemul de sănătate, reformând sistemul de educaţie superioară, oferind beneficii celor în vârstă astfel încât viaţa lor grea să fie făcută mai tolerabilă. Puse cap la cap aceste lucruri vor fi mai puţin costisitoare pentru Bruxelles decât ceea ce ar putea ieşi dacă România va fi un eşec pentru UE. De acest lucru mi-e teamă. Că reformele vor fi doar pe hârtie, devreme ce Iliescu şi prietenii lui sunt obişnuiţi să păcălească vestul, lucru pe care l-au învăţat de la şcoala lui Ceauşescu în anii 60-70, când acesta a înşelat vestul spunând că este anti-sovietic, iar României i s-a permis accesul în atât de mult organizaţii internaţionale. Mi-e teamă că acest scenariu se va repeta şi trebuie să spun că nu sunt deloc ostil procesului de integrare europeană, dar aceasta trebuie să fie foarte serios, nu poate fi un proces utopic în care birocraţii să spere că totul va fi bine în viitor.

UE şi Hrusciov

Există pericolul ca unii istorici să asemuiască ceea ce UE pregăteşte acum României cu planul pe care Hrusciov l-a întocmit la Moscova, un plan care nu se potrivea nevoilor ţării însă în cele din urmă a fost impus României. Evident, am mult mai mult respcct pentru UE decât am pentru sovietici. Cred că UE nu e un exploatator, şi că sunt mulţi oameni, cum ar fi dl. Scheele, care încearcă să facă mult bine aici. Dar poate că nici ei nu sunt satisfăcuţi de instrucţiunile pe care le primesc de la Bruxelles. UE poate fi criticată pentru că la începutul anilor 90 nu a făcut destule pentru România, dar acum Uniunea a căzut în cealaltă extremă. Se grăbeşte cu foaia de parcurs însă nu priveşte destul de îndeaproape ceea ce se întâmplă acum şi cum partidul stat mimează democraţia. Cred că dacă România ar fi primită acum în UE ar destabiliza întreaga Uniune. Dacă totul merge rău e puţin probabil ca UE să permită Serbiei, Croaţiei, Bosnia şi Turciei să se integreze în curând. Ce se întîmplă în România nu este o poveste locală, poate avea implicaţii mult mai largi pentru viitorul acestei părţi a Europei. Cu această idee mă întorc la cartea mea. Motivele interne precum şi cele externe îi determină pe mulţi români să fie deziluzionaţi de democraţie şi gata să se alăture demagogilor, ştim cu toţii cine sunt, care sunt străini de o guvernare bună, care nu ştiu cum să conducă o ţară. Este un gest de disperare. Nu ar trebui să se întâmple aşa. Există destule resurse umane dar şi resurse naturale bune în această ţară. Doar cu implicarea oamenilor de bună calitate, indiferent de vârstă, de etnie, sau de zona din care provin şi care acum sunt ţinuţi departe de putere veţi putea ajunge la nivelul democraţiilor atlantice.