V-ați grăbit, Maestre

Maestre Cristian Tudor Popescu, îmi cer scuze că n-am apucat să răspund uluitorului comunicat de presă emis de Clubul Român de Presă în cazul jurnaliștilor de la Cluj. Am fost ocupat. Desigur, eu, o furnică de “ziarist local” (vă place cât de peiorativ sună?), nu sunt la fel de ocupat ca și Domnia voastră, care sunteți copleșit de imensul număr de verdicte pe care trebuie să le dați. Sunt convins că nici nu vă place…

Cu ce am fost ocupat? Păi: să explic ce înseamnă pentru presa centrală “șantaj în publicațiile trustului” și de ce suntem supuși unui linșaj public, să-mi liniștesc partenerii de afaceri locali, să-i calmez pe oamenii din redacție, să n-o sun pe mama și să-mi pregătesc periuța de dinți. Doar așa, pentru a contribui la creșterea consumului național de pastă, desigur.

Cred sincer că fiecare trebuie să răspundem în fața legii, Maestre, și să zicem că aș putea fi de acord cu partea din Comunicat care spune asta. Mi-ar fi plăcut să mă sunați înainte de a-l emite, pentru a vă explica ce se întâmplă la Cluj (“oare există și o altă versiune?”), dar m-am gândit că poate nu credeți că un ziarist local are telefon.

La Maramureș mai avem calculatoare, la Cluj – nu. Maestre, mă bucură nespus că nu ați pus problema, în acel Comunicat a faptului că 4 (patru) ziare – Bună Ziua, Ardeal și Gazetele din Cluj, Oradea, Bistrița sunt în imposibilitatea de a apărea pe piață în lipsa centrului de comunicare-tehnoredactare. După cum spuneam,

hard-urile au fost luate, deși știm amândoi că puteau foarte bine să fie scanate sau copiate. Unii sunt cercetați, asta e, dar de ce ziariștii “normali” de la cele patru ziare au luat un bocanc în tâmplă și nu pot să-și facă meseria? Oare pentru a nu putea (re)publica anchete? Desigur, asta nu e treaba onorabilului Club Român de Presă, nici măcar nu sunteți chinuiți de asemenea întrebări. Poate mai degrabă de ce la Cluj s-a colaborat cu oameni din Servicii, deși, nu mă îndoiesc, nici un ziar central nu face așa ceva, e interzis, bibi-nana peste mânuță!

Sunt convins că același onorabil Club Român de Presă, care cunoaște azi problemele presei locale precum cunosc eu cercetările în domeniul neutrinilor, e profund implicat în analiza terorii exercitate asupra ziariștilor locali ce scriu anchete. Cred cu tărie că, dând la o parte zgura acestei isterii, respectabilul Club Român de Presă își pune întrebări, are îndoieli:

1. “hai să luăm un pic textele, să vedem despre cine au scris, să vedem dacă au dreptate PE FOND”

2. “oare au scris despre vreun polițist, om din Servicii, Justiție, care-i cercetează acum?”

3. “s-a făcut vreo presiune sau promisiune din partea Sistemului asupra vreunui om politic sau de afaceri care a depus plângere?”

4. “dacă există înregistrări, există posibilitatea ca unele să fie provocate de oameni implantați?”

5. “ce înseamnă rânjetul când ți se spune “preluare ostilă”, sau ce se poate înțelege din mesajul “bă, vă facem?””

Nu voi continua, amintirile mă răscolesc, bănuiesc că pe Dumneavoastră niciodată. Fiecare trebuie să răspundă, dar și să aibă parte de prezumția de nevinovăție, parcă așa era. Această execuție în masă la care participați direct prin acel Comunicat (nu, îmi pare rău, onorabilul domn Cartianu nu este invitat, deși am înțeles că-i place sângele) în care nu faceți precizări fundamentale, prin întrebările pe care nu le puneți – lăsând expresia “publicațiile trustului” să circule în medii și o mână de ziariști tineri să plângă la Cluj – ne fac să fim mândri că avem și noi, în tărișoara noastră, un minunat Club Român de Presă.

V-ați pus problema că, de exemplu, afacerea mea de la Maramureș (auditată din 2004 de BRAT, cu 3.400 de bucăți vândute/abonamente) s-ar putea prăbuși pe acest val de isterie? Sunteți la fel de priceput ca și mine în ale presei, îmi puteți explica și mie cum poate o fată-editor! să “adere” la acel grup? Toți “știu” și “au auzit”? Nu vi se pare ciudat că se aruncă pe val un surfer ca și primarul Florea din Mureș – despre care ziariștii lui Aurelian Grama au scris zeci de pagini – pretinzând că a fost șantajat? Chiar nu observați corul “victimelor” suprapus peste anchete? Unde erau cei care trebuiau să apere LEGEA atunci când noi scriam zeci de anchete cu PROBE? Nu vă îngrijorează, Maestre, că un ziarist nu va putea spune că s-a furat din fonduri Sapard, fără teama că va fi acuzat de șantaj? Nici o întrebare, nimic-nimicuț?

Poate, mâine-poimâine, voi fi eu. Probabil știți, Maestre, că și la Maramureș se fac anchete, v-am trimis ziarul (la fel cum procedez cu toate marile “centrale”, inclusiv pe la cel-mai-presus domn Cartianu, care s-ar juca puțin cu spânzurătoarea folosind intestinele noastre). Vă implor, nu-mi povestiți mie de Justiție din moment ce eu și un coleg am fost primii jurnaliști români care au câștigat un proces cu Statul Român, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Am fost apărați de Monica Macovei, oare atunci erați “prin zonă”, Maestre, când ne hărțuiau prin tribunalele românești, cu dreptatea plânsă-n mână?

O să vă citesc și în continuare, cu speranță, pentru că scrieți cam la fel de bine ca mine. Dar, am nevoie de-o favoare: Dacă mă vedeți cu mascații, încercați măcar să analizați dacă am avut dreptate în ceea ce-am scris. Atât.

Ah, încă ceva (deh, noi, ăștia “răii”, avem mereu pretenții – reușită gluma?). Cred că fiul meu, Alexandru, aproape vă admiră.

Mie, o Biblie la închisoare și lui, un afiș cu Clubul Român de Presă, se poate?

Oare e o rugăminte șantajistă?

Dan PÂRCĂLAB