Hagi, Vodafone și comunicarea culturală

Cred că suntem cu toții de acord, de la cetățeanul simplu la specialiștii în relații publice și advertising, că de la intrarea sa pe piața românească Vodafone face, pe partea de comunicare și de branding, un spectacol pe care îți face realmente plăcere să-l urmărești. Evident, nivelul de înțelegere, de percepere și de decodificare a mesajului este diferit în funcție de fiecare receptor în parte. Cel mai recent exercițiu al celor de la Vodafone, de o înaltă ținută profesională, este campania în care centrul de greutate îl constituie Gheorghe Hagi. Dar nu asupra avantajelor pe care le aduce asocierea numelui și imaginii jucătorului român cu campania în cauză aș dori să insist, nici asupra mecanismelor și tehnicilor angrenate în acest exercițiu de comunicare, ci mai degrabă asupra valorii adăugate pe care toate acestea le aduc brandului.

Ideea de a da valoare unui produs sau unui serviciu, fie că e vorba de telefonie mobilă, vezi cazul expus mai sus, de aparate electrocasnice, autoturisme, servicii bancare sau de asigurări, prin campanii de publicitate, de promovare a imaginii de corporație sau prin adoptarea unor strategii de comunicare integrate, ni se pare extrem de firească. Suntem obișnuiți să fim spectatori, uneori activi, alteori pasivi, ai acestor “puneri în scenă”. Semn că efortul comunicării n-a fost în van și că mesajul ce s-a dorit a fi transmis a ajuns la țintă și, în cazurile fericite, a și avut efectul scontat. Ei bine, dacă sunt experți care știu ce, cum, când, cui și în ce mod să comunice, dacă avem în minte exemple ale unor campanii de succes, ce-ar fi să ne lărgim spectrul de produse care ar merita atenția specialiștilor și implicit a publicului, care să fie prezentate exact sub forma produselor pe care suntem obișnuiți să le vedem publicitate în ziare, reviste sau la televizor. Mă gândesc demult, și nu reușesc să găsesc nici un exemplu concludent, dacă vreun roman românesc, vreun spectacol de teatru sau de operă a avut vreodată parte de o bună promovare, prin mijloacele specifice industriei. Fac eforturi să-mi aduc aminte de vreun act cultural însoțit de o campanie publicitară coerentă și profesionistă. Veți spune că jurnalele de știri mai prezintă din când în când câte un vernisaj – unde participă în general, prietenii apropiați, familia și câțiva colegi de breaslă -, câte o lansare de carte. Da, dar de la o simplă știre, pasată de regulă la finele jurnalului, până la a face publicitate culturală e cale lungă. Desigur, nimeni nu s-ar aștepta la amploarea și forța unei campanii derulate de o multinațională, cu o armată de experți la dispoziție și cu un buget generos alocat acestui aspect. Ceea ce nu înțelegem noi este că se pot face minuni și cu sume mai modeste. Totul este să acceptăm necesitatea publicității culturale, necesitate de a comunica, după reguli și metode testate, care au dat deja roade, faptul că se întâmplă un act cultural. Iar nu să edităm o carte, să montăm un spectacol, să lucrăm un concert și să le lăsăm să se descurce pe cont propriu, pe principiul că dacă opera e bună, se vinde singură. Trăim într-o lume în care ar trebui să acordăm și produselor culturale aceleași șanse ca și celorlalte produse de care suntem obișnuiți să ne slujim în viața cotidiană.

Diana SÄ‚CÄ‚REA