Luna Noiembrie în credința populară
Luna noiembrie, în perioada precreștină lună de început de an, adăpostește în numărul rotund de zile, numeroase sărbători rămase din acele vremuri. Multe dintre ele dedicate lupului, totem al getodacilor: Filipii de Toamnă, Ziua Lupului, Filipul cel Șchiop, Noaptea Strigoilor, dar și alte sărbători apărute în zorii creștinătății: Cosmadinul, Moșii de Arhangheli, Lăsatul secului de Crăciun, Ovidenia, Sântandrei. Tot acum, în satele românești, începea perioada șezătorilor, ultimele două săptămâni înaintea postului Crăciunului fiind pline de conotații mistice.
Cosmadin se sărbătorește la 1 noiembrie, reprezentând contopirea numelor sfinților creștini Cosma și Damian. Aceștia ar fi fost medici care vindecau bolnavii fără a cere bani, de unde le-a rămas și numele de “Sfinții doctori fără de arginti”. În această zi, mai demult cei doi sfinți erau invocați în descântecele de lingoare – febra tifoidă și de “răul” copiilor – epilepsia. Urmează în data de 8 Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, îngeri cu aripi și săbii, care iau sufletele oamenilor când aceștia mor și le conduc în rai sau în iad, în funcție de păcatele fiecăruia. Pentru că este mai tot timpul în misiune, Sfântul Mihail nu stă în Rai decât de Vinerea Mare și de Paște. “Se spune că la început a fost doar un om însurat cu o fată, Stăncuța. După nuntă, aceasta s-a făcut rea și într-o ceartă i-ar fi scos un ochi. Pentru răbdarea pe care Mihail ar fi avut-o, Dumnezeu l-a făcut sfânt. De aceea, moartea ar fi pe jumatate oarbă, luând și sufletele unor oameni mai tineri”, ne-a spus Ioan Sântean, preot pensionat din Cipău.
Ce urmează? 11 noiembrie – Sărbătoarea Sf. Mina – protectorul celor cărora le sunt furate diverse lucruri. De aceea, în această zi fetele și femeile se duc la biserică și aprind lumânările la celălalt capăt, pentru ca în acest fel să se întoarcă lucrurile pierdute, dar și dragostea flăcăilor.
Martinii de Toamnă sunt celebrați timp de 3 zile, începând cu 12 noiembrie. Sunt patronii urșilor și protectori ai vitelor împotriva lupilor. La Lăsatul Secului de Crăciun, în data de 13, se organizau petreceri bogate în mâncare și băutură și se trăgeau focuri de armă pentru alungarea spiritelor rele ale lupilor…
În această zi, se putea prezice vremea după pieptul găinii tăiate. Dacă pieptul era gros, urma o iarnă grea.
De Ovidenie, în 21 noiembrie, se deschid cerurile și animalele încep să vorbească. Lumânările aprinse pentru cei care au murit ardeau toată noaptea. Acum era marcată ziua din care până la Sângeorz femeile nu aveau voie să spele rufe la râu. Era noaptea în care strigoii veneau în “vizită”, astfel că tocurile ușilor și ferestrelor se ungeau cu usturoi. Sf. Ecaterina, sărbătorită în ziua de 25, ferea oamenii de boli și nebunie. Ajunul Sf. Andrei, 29 noiembrie, este una din cele mai importante din calendarul popular, fiind cunoscută ca “noaptea strigoilor”. În tradiția populară, această noapte este cea în care duhurile malefice, în special strigoii, moroii și pricolicii primesc puteri mai mari decât în restul anului și vin printre oameni să le faca rău. În noaptea de “Santandrei”, oamenii evită să iasă pe ulițele satelor, iar băieții și fetele se strâng și “păzesc usturoiul”.
“Acuma lumea nu mai crede în lucruri din astea. Zic că îs superstiții. Da’ nu-s. O să vină o vreme când s-or întoarce la credință, dar multe lucruri se vor fi pierdut și atunci nu se va mai putea crea puntea de legătură între cele două planuri. Credințele, inclusiv cele precreștine, pornesc din niște realități ale vremii. Trebuie să ne aplecăm asupra fiecărui element cu înțelegere. Sfinții au existat, minunile lor de asemenea, strigoii și celelalte elemente ale răului sunt și ele legate de la începuturi de destinul omului. Se vorbește de ele de la apariția noastră pe pământ și se va mai vorbi până în ultima zi. Mulți zic că trăiesc cu frica lui Dumnezeu. De fapt Dumnezeu spune omului să calce cu grijă cu frică, nu de el, ci de ceea ce îl poate aștepta la fiecare pas pe care îl face. Frică le era oamenilor de demoni. Și încă ne mai e”, ne-a spus preotul călugăr Antoh de la Chimitelnic.
Cine sunt demonii?
Strigoiul e un mort care nu și-a găsit odihna, condamnat să rătăcească noaptea prin lume. Fie n-a ajuns în lumea de dincolo, fie refuză să se întoarcă, după ce își vizitează rudele supraviețuitoare. Sunt numiți și Strigoii morți și sunt temuți pentru că pot aduce boli și suferințe familiei din care au plecat.
Pe lângă aceștia, există “strigoii vii”, oameni care în noaptea de Sfântul Andrei, se ung cu untură pe tălpi și ies prin horn, pentru a se lupta cu strigoii morți. Pot fi recunoscuți a doua zi după zgârieturile de pe față. Dar și aceștia au puteri malefice: dacă nu găsesc cu cine să se războiască, merg pe la casele oamenilor să-i sperie.
Moroii fie se nasc cu puteri rele, fie sunt oameni morți condamnați pentru păcatele lor să devină suflete rătăcitoare. Unii spun că moroii ar proveni dintr-un copil mort nebotezat, ucis sau înmormântat de viu, ori dintr-un mort neputrezit, căruia nu i s-a făcut slujba religioasă la îngropare.
Pricoliciul este un animal mitologic care în credința populară se înrudește strâns cu lupul. Ar fi un om cu coadă, strâmb, pipernicit însă vioi, născut dintr-un incest. Cu apariții mai ales nocturne pricolicii se pot metamorfoza în lup sau în câine, fiind una din aparițiile cele mai destructive. Au puterea de a trece prin orice obstacol, se hrănesc cu vite sau chiar cu copii. Noaptea se așează pe pieptul oamenilor ce dorm, îmbolnăvindu-i. Spre deosebire de strigoi și moroi, ei sunt muritori și nu se pot înmulți. “La noi în sat, când eu eram copil a fost unul așa. Lumea zicea că a fost blestemat, că ziua era om și noaptea era pricolici. Fugeam când treceam pe lângă casa lui. Când a murit s-a făcut frumos și atunci au zis oamenii că blestemul s-a destrămat. Dar ca să fie siguri că-i așa i-au înfipt un lemn în inimă”, ne-a spus Cornelia Pop din Chirileu.
Eugenia KISS
