Doctorul criticii de artă

Rodica Matei consideră că expozițiile importante pe care le-a realizat sunt adevăratele cărți de vizită care o recomandă în specialitate. Regretă că un segment al artei românești, cel care reprezintă perioada 1950 – 2000, nu se regăsește nicăieri, cu toate că este extrem de important, și crede că mai e mult de lucru în ceea ce privește educația publicului vizitator din România.

Reporter: Ce se va schimba în statutul muzeelor după 1 ianuarie 2007?

Rodica Matei: Cred că vor fi schimbări. Bănuiesc că va exista o colaborare mai ușor de realizat între muzeele din România și cele din Europa. De fapt, din câte știu eu, a și început un fel de colaborare, nu de mare anvergură, din cauza problemelor financiare. Știu că muzeul din Constața a avut un proiect foarte frumos cu muzeele țărilor riverane Mării Mediterane. Proiectul a avut ca rezultat și o carte extrem de interesantă despre istoria orașului Constanța. Cred că relația asta intermuzeală va fi mai ușor de realizat.

Rep.: S-ar putea ca anumite muzee din țară să se confrunte cu reale probleme. Se vorbește chiar de faptul că unele ar putea chiar să fie desființate.

R.M.: Unele chiar merită să fie desființate. Vorbesc foarte serios. Politica asta care a fost foarte dragă conducerii Consiliului Culturii și Educației Socialiste înainte de 1989, ca fiecare oraș să aibă un muzeu, ca fiecare județ să repete o expunere a Galeriei Naționale, de la începuturile picturii moderne până în zilele noastre, mi se pare complet greșită. Cred că muzeele care ar trebui să rămână sunt muzeele care au o personalitate a zonei, să nu repete ceea ce se află în marele muzeu al țării, să nu arate o evoluție a artei românești de la începuturile ei și pe tot teritoriul țării. Nu e normal să expui chiar și un Grigorescu sau un Andreescu fără să ții cont dacă lucrările respective au o calitate expozabilă sau nu. Asta mi s-a părut o mare greșeală care continuă să funcționeze în virtutea inerției. Pe de altă parte, sunt câteva muzee, cum este cel din Baia Mare, care au un profil foarte precis și foarte necesar.

Rep.: Ce părere aveți despre colecțiile de artă care primesc statutul de muzeu?

R.M.: Acest statut poate fi acordat doar de Ministerul Culturii și Cultelor, la recomandarea Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor. Sunt convinsă că această comisie, care e formată din personalități în domeniu, nu ar putea să acorde statutul de muzeu unei instituții care nu merită acest statut.

Problema financiară

Rep.: Cam toate muzeele au probleme. Cu ce probleme se confruntă muzeul d-voastră?

R.M.: Muzeul nostru este cel mai mare muzeu de artă din țară și a început să intre în circuitul internațional. Am început și noi să facem expoziții în străinătate. Încă mai este deschisă o expoziție Grigorescu la Barbizon, expoziție realizată de muzeul nostru. Am mai avut o expoziție despre impresionismul românesc în 1995, la Paris și Tokyo. Patrimoniul românesc a început să circule. Problema cu care ne confruntăm din acest punct de vedere este problema financiară, pentru că este extrem de dificil să realizezi o expoziție în străinătate cu un buget mic, ori bugetul pe care ni-l dă nouă Ministerul Culturii se canalizează deocamdată pe alte probleme, importante și ele, chiar foarte importante.

Anul trecut am avut o mare expoziție, “Umbre și lumini”, reprezentând patru secole de pictură franceză. A fost o expoziție gândită inițial pentru Budapesta și Varșovia. A fost un cadou făcut de Franța celor două țări, pentru integrarea în Uniunea Europeană și întâmplarea a făcut ca ministrul de atunci al culturii din Franța să viziteze România. Ministerul nostru ne-a “poruncit” să facem o expoziție cu ocazia acestei vizite. Am realizat o expoziție cu lucrările unor pictori români care au pictat în Franța și ne-a ieșit destul de bine. Ministrul francez a apreciat-o în mod deosebit și a luat hotărârea ca expoziția pentru cele două țări să vină și în România. Așa s-a ajuns să avem acea expoziție minunată de pictură franceză.

Geza Vida și “fenomenul Baia Mare”

Rep.: Cum vedeți comerțul cu artă în România de azi?

R.M.: Din păcate, a început să aibă un cuvânt greu de spus comerțul cu artă din România, care este execrabil, dar contează din ce în ce mai mult. A devenit mai influent decât muzeografia. El impune valori și pune în discuție niște nume. E drept că de unele nu am auzit niciodată și vă rog să mă credeți că am un inventar destul de complet al artiștilor români contemporani.

Rep.: Ce artist maramureșean vi se pare remarcabil?

R.M.: Remarcabil mi se pare Geza Vida și m-am bucurat foarte tare când am intrat în Muzeul de Artă din Baia Mare și i-am văzut lucrările. Am și făcut și un catalog cu operele lui. În rest, nu cunosc foarte mulți artiști din Baia Mare. Din păcate, nu pot să spun că aș cunoaște foarte bine nici fenomenul “școala de pictură de la Baia Mare”, dar îi simt lipsa în expoziția permanentă. Sunt câteva lucrări, dar nu cred că sunt cele mai reprezentative și nici artiștii nu cred că sunt cei mai reprezentativi. Dincolo de Carpați, acest fenomen, “școala de la Baia Mare”, nu este apreciat la valoarea lui. școala de la Balcic a început să fie recunoscută și promovată, cu toate că nu are importanța “fenomenului Bia Mare” în istoria artei românești.

Carte de vizită

Rodica Matei s-a născut în 1945, la Lupeni. A absolvit Institutul de Istoria Artei, secția Istoria și Teoria Artei. Este muzeograf și istoric de artă. Din 1968, a parcurs, în cadrul Muzeului de Artă al României, toate treptele ierarhice (a fost conservator și a “păstorit” colecția de sculptură românească), ajungând în 1994 director adjunct al muzeului. În acest an a obținut doctoratul (început la Universitatea din București și definitivat la Universitatea din Oradea), cu o lucrare referitoare la istoriografia și critica de artă românească între 1865 – 2000. A organizat mai multe expoziții importante, dintre care trebuie amintite noua expunere a Galeriei Naționale de Artă Modernă (redeschisă în 2001) și noua expunere a unei părți din Muzeul colecțiilor de artă.

Opțiuni și argumente

Michelangelo sau Rodin?

Michelangelo.

Nicolae Grigorescu sau Corneliu Baba?

Grigorescu.

Notre Dame din Paris sau Marea Moschee din Cordoba?

Din păcate, n-am văzut niciuna dintre ele.

Mitologia greco-romană sau mitologia egipteană?

E o întrebare mai grea… Cred că egipteană.

Beethoven sau Chopin?

Beethoven.

Ioan BOTIȘ