Mania desecretizării
M-a luat pe nepregătite valul acesta al desecretizării care a cuprins România de la începutul anului și gustul nostru extrem pentru spălatul rufelor în public, fără nici un discernământ de securitate al unor informații. Parcă, tot românul ar fi descoperit că, după ce a acceptat cuminte, iar uneori constrâns, timp de 45 de ani, și încă vreo 16 postrevoluționari că unele lucruri este mai bine să nu le știe, acum este dispus să afle, să știe, să analizeze totul. Am căzut oarecum dintr-o extremă în alta, trezindu-ne acum pe buza aderării că suferim de mania în formă cronică a desecretizării.
După ce imediat după trecerea la îmbrăcămintea primăvăratecă, am inițiat și o modă politică a dezbrăcării de colaborările cu fosta Securitate, un scandal care ne-a ținut ocupați până acum în prag de iarnă, astfel încât guvernanții să-și poată coace liniștiți creșterea economică, cifrele pozitive ale bugetului, promisiuni de salarii de viitor, cam peste șapte ani, european – cam a șasea parte din cel al unui occidental – și niscaiva măsuri sociale să mai adoarmă vigilența diverselor categorii sociale, iar opoziția să aburească din nou sindicatele, iată că acum vrem să ne uităm sub desuurile marilor companii care au cumpărat cam tot ce se putea în domeniul energetic. Și nu ne-am mulțumit să rumegăm doar contractul cu OMV pentru Petrom, dându-ne cu părerea ca niște veritabili specialiști în drept comercial internațional, ceea ce nu suntem, ci vrem să vedem ș ice confidențe ascund privatizările Electrica, Distrigazurilor etc.
Acum, în Mureș, singurul contract care ne suscită interesul nostru de pricepuți la toate ar fi cel semnat cu E.ON Ruhrgas pentru cele 51 procente din Distrigaz Nord SA, contract ce ne-ar mai ușura inimile de consumatori captivi ai unui sistem asupra căruia nu avem prea multe pârghii legale. Sincer nu știu cu ce mă ajută pe mine sau pe orice consumator că voi ști clauzele confidențiale din contractul stat-E.ON. De fapt nu mă interesează decât așa din punct de vedere jurnalistic și poate juridic, în rest ce s-ar mai putea schimba? Ce nu înțeleg eu și pace este de ce nu s-a făcut tam-tam înainte de privatizare, când semnalam prețul derizoriu cerut pentru distribuția pe 22 de județe. Erupțiile tardive care animă în prezent presa, zgândărită dinspre palate, ministere anticorupție etc., mi se par, din nou, niște reacții de copii care au conștientizat târziu că li s-a furat jucăria, dar care nu au schițat nici un gest când fapta s-a petrecut. Așa că ne mai agităm puțin, mai arătăm că vrem să deslușim ițele corupției privatizărilor din energie și după aceea ne liniștim când vor cădea câteva capete de pioni. Guvernanții își vor fi făcut datoria de apărători ai interesului național, populația se va simți apărată și liniștită după figurativa vărsare de sânge, iar companiile cumpărătoare vor accepta puțin șantaj politico-statal de dragul avantajelor economice. Q.e.d.
Ligia VORO
