Şi totuşi…pentru ASA

A fi sceptic în România de azi nu e ceva neobişnuit. Dimpotrivă. Se fac planuri, promisiuni, care se transformă rapid în eşecuri, sau, pur şi simplu, nu se face nimic din ce s-a spus. Realitatea vremurilor ne învaţă să nu mai credem în afirmaţiile celorlalţi, oricât de sincere şi convingătoare ar părea.
Zilele trecute conducerea grupării de fotbal ASA a anunţat că “se întâmplă ceva nou în viaţa echipei”, “că peste câţiva ani vom putea vedea din nou fotbal la Târgu Mureş”.  Evident, când e în firescul lucrurilor să te strâmbi plin de neîncredere la orice noutate, e greu să nu faci lucrul ăsta dacă vine vorba de un subiect ca cel al “reconstrucţiei” echipei care a făcut istorie pentru fotbalul mureşean, al revenirii acesteia în lumea bună sportului rege. Anii de glorie sunt, parcă, prea departe…În plus, ai ca argument precedentul, eşecul de care s-au lovit toţi cei ce au mai încercat asta.
Şi totuşi… . Eu, care mă număr, probabil, printre cei mai mari sceptici, mai ales când e vorba de aşa ceva, spun…şi totuşi. Explicaţia ? Poate pentru că ştiu cine sunt cei care se află în spatele acestei schimbări, cum şi de ce vor să dea viaţă unor idei pe care alţii le-au omorât în faşă. Poate pentru că au acceptat să investească nişte bani, fără să se gândească cum să câştige mai mulţi, imediat, sau fară ca banii să fie principalul motiv al implicării lor. Pentru că au ales singura variantă viabilă, o alternativă la heirupism, ce poate avea viitor în fotbalul de aici sau de oriunde: societatea comercială pe acţiuni. Adică dai bai, dar ai şi drepuri. Plăteşti, dar ai posibilitatea să spui şi tu cum se vor cheltui banii tăi.
Nimeni nu poate şti ce şanse sunt să vedem din nou echipa ASA evadată din conul de umbră, sau cât va dura până când se va înâmpla asta, însă e sigur că suntem martorii unui nou început. Altul decât cele pe care le-am văzut până acum. De aceea îndrăznesc să spun: “Şi totuşi”