Evanghelia versus Iuda

În cadrul ciclului de conferințe ce au avut loc în peste 10 orașe din țară, în Postul Crăciunului, cunoscutul teolog și scriitor Danion Vasile, doctorand în teologie în Grecia, a susținut în data de 19 decembrie 2006, la Târgu Mureș, conferința despre controversatul text gnostic atribuit apostolului Iuda, din cuprinsul căreia prezentăm câteva idei.

Hristos cel adevărat și Hristosul Evangheliei lui Iuda

Biserica se află în fața unei noi provocări, nu e nici ultima, nici cea mai mare, dar dacă nu-i răspunde cum trebuie, efectele în timp vor fi fatale.

Evanghelia lui Iuda pică foarte bine în lumea contemporană descreștinată, semipăgână sau chiar păgână. Avem în sfârșit o evanghelie pe măsura necredinței oamenilor.

În Evanghelia lui Iuda, Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu venit în lume pentru mântuirea noastră, este doar un ales care le descoperea oamenilor o anumită cunoaștere, răstignirea și învierea Lui nefiind importante, motiv pentru care în Evanghelia lui Iuda nu apare nici nașterea Mântuitorului, și nici pătimirea și învierea Lui.

Un Hristos care să râdă de ucenicii Săi, după cum e prezentat în această scriere eretică, e un Dumnezeu radical diferit de Dumnezeul pe care L-a mărturisit Însuși Hristos și pe care L-au mărturisit sfinții apostoli și Biserica.

Ereticii Cainiți

Dacă marile erezii combătute la sfintele sinoade ecumenice au atacat ceva din predania creștină, această erezie atacă frontal de la un cap la celălalt toată tradiția Bisericii. Și tocmai pentru aceasta poate face și mai multe victime.

Pe aceasta au și mizat ereticii Cainiți care au născocit această scriere. De ce se numesc eretici Cainiți? Sunt oameni cărora le place Cain, ereticul Cain care l-a ucis pe Abel. Înșelarea lor este atât de mare, încât nu-l cinstesc numai pe Cain, ci împreună cu el toate personajele rele, negative din Vechiul Testament.

Așa cum între evangheliile Bisericii și sfinții Bisericii există o legătură strânsă, sfinții încercând să trăiască prin viața lor la maxim învățătura Evangheliei, virtutea, la fel și la ereticii Cainiți care aveau o orientare prin care cinsteau toate personajele negative, aceasta se oglindea și în viața lor, trăind păcate de tot felul. Tocmai din cauza vieții Cainiților, Sf. Irineu de Lyon spunea că nu este nevoie să combați cu lux de amănunte această scriere, pentru creștinii din veacul al doilea când a trăit Sf Irineu, această scriere era o minciună sfruntată.

Iuda – trădător sau predestinat să-L vândă pe Hristos?

Citim în evanghelii că, la Cina cea de Taină, a intrat diavolul în inima lui Iuda, Iuda n-a vrut binele lui Hristos, după cum insinuează unii, ci Iuda era iubitor de arginți. Dacă ar fi avut un gând bun, Iuda nu s-ar fi sinucis – dar pe Iuda l-a mustrat conștiința. Dacă Iuda în loc să arunce arginții înapoi, s-ar fi dus la Hristos, am fi avut în Iuda cel mai mare exemplu de sfânt, cea mai tulburătoare pocăință, pentru că în grădina Ghetsimani, Hristos l-a întâmpinat cu cuvântul “prietene” când a primit sărutarea celebră, mincinoasă. Hristos până în ultima clipă a așteptat întoarcerea lui Iuda, i-a dat vreme de pocăință, Iuda însă nu s-a folosit așa cum trebuie de această pocăință.

Și Sf. Petru s-a lepădat de Hristos, dar înțelegând că Hristos a venit pentru toți păcătoșii, s-a pocăit și Hristos l-a primit – dacă se pocăia Iuda, era primit și Iuda. Iuda însă nu s-a pocăit.

Despre autenticitatea Evangheliei lui Iuda

Ce titlul credeți că are scrierea gnostică făcută recent cunoscută de către National Geographic, în ediția originală? Văd că vă uitați la coperta cărții apărute în limba română și citiți: “Evanghelia după Iuda”. Greșit. Ați picat în cursa lor. Titlul scrierii este cu totul altul și asta o află numai cei care cumpără cartea și o citesc cu atenție, într-o mică notă de subsol, nota 149 din carte.

Atunci când cei de la National Geographic au făcut cunoscut acest text, nu au susținut că ar fi fost scris de Iuda. Dar ereticii cainiți au susținut că este scris de Iuda. De ce? Pentru a încerca să păcălească lumea că și această scriere eretică este o evanghelie ca toate celelalte. Dar este vorba de Evanghelia ‘lui’ Iuda, nu Evanghelia ‘după’ Iuda. Diferența este de la cer la pământ. Pe câți oameni ar fi interesat Evanghelia despre Iuda? Pe nimeni aproape.

E foarte important să înțelegem că la mai puțin de 50 de zile de la Învierea lui Hristos, Iuda murise. Sf. Petru în predica pe care o putem citi în Faptele Apostolilor, spune foarte clar acest lucru. Cum era să spună Sf. Petru că Iuda a murit și să apară Iuda la predică? Se alegea praful de predica lui Petru, nu-l mai credea nimeni. Dar învățătura Bisericii nu putea fi clădită pe minciună. Dacă era clădită pe minciună, se împrăștia ca fumul.

“Antisemitismul” Evangheliei Bisericii

Una din ideile centrale ale filmului despre Evanghelia lui Iuda este ideea că evangheliile Bisericii ar fi antisemite. În momentul în care susții că evangheliile Bisericii ar conține elemente antisemite, negi faptul că Hristos este Fiul lui Dumnezeu venit pentru mântuirea tuturor oamenilor – pentru că Dumnezeu nu putea respinge nici un neam de la mântuire. Un Hristos antisemit este un Hristos ne-Dumnezeu. Nazismul nu are nimic în comun cu credința creștină, nazismul a fost o formă de înviere a păgânismului, a cultului zeităților păgâne pe care popoarele germanice le cinsteau.

Noi credem în Hristos care ne-a arătat drept cale de mântuire crucea noastră – nu crucea celorlalți. Hristos ne-a arătat că mântuirea o dobândim nu chinuindu-i pe alții, nu omorându-i pe alții, ci purtându-ne noi propria cruce.

Iuda și Biserica

Hristos ne-a lăsat cea mai importantă învățătură, despre iubire, despre mântuire pe care primele comunități creștine au păstrat-o și când a fost nevoie, au scris și sfinții evangheliști evangheliile lor și s-au scris și celelalte scrieri noutestamentare ca răspuns la problemele comunităților creștine. Evangheliile n-au picat din cer – dacă Hristos vroia să avem o evanghelie de necontestat, atunci Hristos Însuși putea să scrie o evanghelie, o lăsa sfinților apostoli și apoi Se lăsa să fie răstignit și eventual ucenicii ar fi completat doar Patimile și Învierea – dar Hristos nu a vrut asta. El a adus ceva esențial – El a adus viața Împărăției Cerurilor pe pământ.

Învățăturile Mântuitorului și ale apostolilor au fost ținute cu atâta evlavie, pentru că se știa că oricine va vesti o nouă evanghelie, după cum zicea Sf. Pavel, anatema să fie, blestemat să fie! Altfel spus, românii ortodocși care s-au ocupat de tipărirea cărții ‘Evanghelia după Iuda’, sunt sub anatema Bisericii.

Noi avem datoria să ducem o viață atât de curată încât cei care ne văd, să înțeleagă că noi Îl avem pe Hristos.

(Intertitlurile aparțin redacției)