Monte Cristo de Gazeta – Dan Pârcălab din arest pe blog

“Ä‚știa de la DIICOT sunt niște ciudați”

Dan Pârcălab, directorul general al GAZETEI de Maramureș, și-a deschis propriul blog de când este în arest. Mai jos reproducem din textul celor două scrisori în care vorbește, printre rânduri, despre presiunile procurorilor DIICOT și despre modul cum înțeleg aceștia să instrumenteze dosarul GAZETA.

Începută vineri ca o ciornă, continuată apoi

Pentru Dor și redacție

Dor e mea!….

Azi, mâine și poimâine căutate în arhivele din garaj toate ziarele în care s-a scris, făcute dosare

Luni – conferință de presă la Carpați sau undeva select (în centru – Rivulus?), să participe musai Puiu, Nelu și cine mai vrea din redacție – Cipri, Ioana. Poate ar fi bine să meargă și Dor. Toată media invitată, undeva pe la 12 – 13, să aibă vreme să fie anunțați și răs-anunțați. Prezentați dosarele și dat la fiecare organ media. Asta cu conferința de presă ar trebui discutată și cu Niculescu, după mine trebuie neapărat făcută – mai ales că nu apărem duminica asta.

…. Eu sunt mai mult decât ok, cred că mă simt un fel de conte de Monte- Cristo : scriu articole în cap, mă gândesc la Dor, la ai mei, la Alexandru, la joc Risk of Nations :. Și la redacție mă mai gândesc, da’ voi sunteți mari și puternici, că așa îmi place să cred că v-am crescut.

Dor să vorbească mereu cu ai mei, cred că-s terminați…

Redacția să funcționeze pur și simplu, sunt convins că o pot face. Fără blegeli, ramoleli, sentimentalisme, plânsete și aduceri aminte, că nu-i vremea de asta. Eficiență.

…

Dor, mai am bani în buzunarul din spate de la blugii ăia albaștri, o să-ți ajungă. Nu uita de gaz, curent, TV :

Repet, sunt toate ok, stați liniștiți, nu are rost să vă descriu competiția intelectuală între mine și politzai. Până la urmă în toate e o componentă hazoasă, unul dintre tipii de la DIICOT avea ca sonerie pe mobil melodia aia celebră din Nașu’ :))

Fetele din redacție să nu se apuce de plânsete, și nici aparținătoarele băieților, că mă supăr.

Dor, ești sufletul meu.

Mi-ar place să vă întâlniți și să discutați împreună problemele din redacție și administrație, o să trebuiască să treceți peste toate astea fără mine. Ar fi bine ca Puiu și Nelu să aibă discuții separat cu Marian Ilea și Florescu. Având în vedere cine m-a acuzat, ar trebui emis un apel-comunicat de presă, raționalconcis, și semnat de cei din presă (toată presa) de la directori ziare, tv, radio și până la simpli reporteri, realizatori tv-radio, operatori etc. Cât mai mulți. O să ne dăm seama cine ne sunt prietenii. Asta ar trebui să fie lansată luni, repet, pe ideea că toți cei care au făcut plângeri sau sunt martori au motive să se răzbune pe mine (pe GAZETA), pentru că am scris despre ei sau le-am stricat afacerile. Comunicatul-apel să fie terminat de semnat de cei din media până joi seara, ca să poată să fie publicat în ziar. Trebuie să aibă nume, funcția și instituția media la care lucrează fiecare, folosiți-vă și de Ilea și Florescu pentru a strânge semnături de la toți – e importantă chiar și o semnătură, două, trei, zece, de la Galaxia, Maramureș Jurnal sau ziarul unguresc.

E un cutremur în presa maramureșeană, sunt curios să văd cum vor reacționa. Adunați-vă și faceți asta, e important, extrem de important. Folosiți-vă cunoștințele – simt că și o semnătură a unui operator de la Cinemar este extrem de importantă. Dacă aș fi eu, aș strânge peste 100, numai la Axa sunt peste 50, dacă puneți toate ziarele, televiziunile și radiourile ajungeți departe. Mergeți în redacții, vorbiți cu ei la telefon, dar luați-le și semnăturile, nu doar un acord telefonic, ca să puteți publica facsimilurile în ziar. Nu trebuie un text blegos, sentimental, că nu am nevoie de semnătura lor de milă, ci de un text constatativ, de avertisment: lucrează în presă, mâine li se va întâmpla lor, dacă cei despre care vorbesc vor face plângeri ca să se răzbune. De ce nu avem până acum niciun proces?

Ca să revenim la mine, eu sunt bine :

Și Dor e inima mea!

Să faceți un ziar mai bun, că vă rup picioarele!:

Dan

P.S. Dor, iartă-mă dacă ți-am greșit cu ceva. Ești inima, sufletul și respirația mea. Îmbrățișează-i pe ai tăi.

No, asta ar fi fost vineri, vă scriu una separat azi, adică duminică. Le pun pe toate luni, pariu că le încurcați? :

07.01.2007

Pentru Dor și redacție!

Eu,

Asta e scrisoarea de duminică, să n-o încurcați cu aia de vineri. 🙂 Mă rog, aia nu e o scrisoare în înțeles pur-sânge, ci o listă pe care am deschis-o pentru câteva lucruri ce-mi erau necesare. Odată cu deschiderea, s-a deschis și pofta de scris 🙂 așa că a ieșit un fel de talmeș-balmeș, vă descurcați voi cumva. 🙂

Ca să fiu sincer, lista aceea de necesar și gânduri am început-o pe un șervețel 🙂 (să-i dea Dumnezeu sănătate lui Dor, că ea-mi tot îndesa pachețele prin buzunare. Sunt aur curat, mai ales că nu m-am dus la “întâlnirea la cafea” cu tânărul de la DIICOT cu hârtia igienică la mine :)) și s-a dovedit, pentru totdeauna, utilitatea lor). Ca să închid paranteza, în timp ce trudeam ca un sclav din Egiptul de Mijloc (vă explică Nelu) :), colegu’ de cameră de joi seara-vineri dimineața îmi spune: “Da’ de ce nu cereți hârtie, haideți că vă rezolv eu”. Se apucă de bătut în ușă, vine gardianu’, deschide vizorul (ca-n filme, zău) și zice ăsta: “Nenea Mihai, nu-i dați lu’ Bătrânu’ niște hârtie, că ui’ pe ce scrie”! Mihai se conformează, vine cu hârtia (mai multe coli, vreo 3). Eu rămân interzis. Ä‚sta micu’ de care vă povestesc e un țigănuș de vreo 18 ani, trecut pe la casa de copii (abandonat și apoi recuperat de mamă) care făcuse ceva tâlhărie, găinărie mai curând, cred. E puțin dili’, da’ copil bun, mi-a zis că-mi dă și țigări (da’ mai aveam vreo două, că-mi lăsase cel de miercuri seara-joi dimineața, o să revin asupra perioadei – prima zi). Ä‚la micu’ mi-a dat și de mâncare joi seara, că eu nu mâncasem de marți, sincer să fiu nici nu-mi era foame. Avea niște carne și slănină friptă într-un lighenaș de plastic, cu untură, am luat o bucățică mai friptă de slănină, mi-a fost suficient, chiar nu-mi prea era foame (Dor, avem și noi un castron mai înalt, din plastic tare :)). Cred că-l cheamă Vali, nu ne-am prezentat :), când

m-au adus pe mine înapoi joi seară plângea de se scutura tricoul pe el. Pentru că regulamentul spune să nu rămână niciodată unul singur, îl mutaseră cu mine dintr-o cameră de 4 paturi în care stăteau 3, împreună cu mine. Unde am stat miercuri seara – vineri dimineața era o carceră împuțită, unde dacă întindeam brațele atingeam pereții, partea bună era că mi-am ales patul de jos și nu-mi bătea neonu-n cap :), că aici neoanele (Nerva, LT 15 W/010 :)) merg tot timpul, parcă ești în Matrix :). No, și ăsta micuț suferea de claustrofobie, cred, plus că se obișnuise în cealaltă cameră, unde se împrietenise cu “un bătrân” de vreo 50 de ani care-și omorâse soacra, beat fiind. Abia acum mă prind, să-i fi părut atât de în vârstă de

mi-a zis “Bătrâne”? 🙂

În fine, cu alte povești despre zilele alea, cu altă ocazie. Să-mi deschideți blog :). Serios!

Revenind, sunt OK. Cu capu’ stau bine (și asta și datorită lui Dor care mi-a pus în pachet o Biblie, Psaltirea, un acatist al Sfintei Maici și un rozar, săru-mâna, Dor). Nu mi-e foame, nici frig, am haine de schimb, sunt în putere, așa că aveți grijă de voi și de ziar, că vă sparg! 🙂

Ä‚știa de la DIICOT sunt niște ciudați, mă rog, cică își fac meseria (nici măcar nu știu când au apărut ziarele…). Spun că-s ciudați pentru că tot încearcă să lege Maramureșul de Cluj, nu-i interesează cum, chiar forțând lucrurile. Dacă ar fi de bună-credință ar recunoaște și ar ști că am fost independenți, cică-și fac meseria, dar din tot noianul de informații sau declarații iau doar ce le convine, așa vor să mă convingă că am “aderat”. Habar n-au de realitate sau, dacă au, cu atât mai rău, înseamnă că fac un joc înalt.

Nu știu ce urmează, poate că vă vor chema și pe voi să dați declarații.

Nu vă fie teamă, spuneți adevărul, că doar n-am făcut nimic rău, doar am scris despre niște bandiți. Mai devreme sau mai târziu, totul va ieși la iveală, inclusiv minciunile și răzbunările lor. S-ar putea, având în vedere cele întâmplate la Cluj, să existe presiuni și pe voi, fiți corecți, puternici și spuneți adevărul, ca să le putem dovedi că noi suntem GAZETA de Maramureș.

Având în vedere presiunile groaznice la care au fost supuși toți cei de la Cluj (care, însă, n-au avut legăturile interne pe care le avem noi) și faptul că acolo au plecat 90-95% din oameni, îmi dau seama că e greu. Cunoscându-vă, pe unii dintre voi crescându-vă, mi-ar plăcea să cred că veți rămâne împreună, sunt aproape convins că așa va fi, căci, repet, noi suntem GAZETA de Maramureș. Dacă, din motive pe care nu mi le pot închipui, cineva dintre voi decide să mă părăsească pe mine și GAZETA, promit să-l înțeleg.

…. Puteți fiecare să-mi scrieți pe adresa Inspectoratului Județean de Poliție Cluj, Cluj Napoca, str. Traian 27, numele meu, cu mențiunea – Arest -, ar trebui să-mi ajungă. Folosiți adresa numai după ce mai vorbesc cu Dor și am certitudinea că e corectă. Nu ar strica să publicați adresa și-n ziar și pe internet (după ce e confirmată ca adresă și neapărat scris “Arest”), ar fi chiar o idee bună. A mea :).

No, v-am scris mai mult decât mi-am propus, mă dor degetele :))

Nu fiți triști, nici speriați, că nu aveți de ce. Aveți grijă de voi și unul de celălalt, vă îmbrățișez pe toți.

Un sărut lui Dor, inima mea.

Dan

Integral pe

www.danparcalab.blogspot.com