Aroganţă şi puşcărie

Nici nu putem să ne închipuim cât ar fi furat guvernul Năstase dacă România ar fi avut parte, în timpul guvernării social democrate, de un Plan Marshall (prin care Europa a fost reconstruită după al II-lea Război Mondial cu miliarde de dolari americani). Alde Micky Bacşiş, Hildegar Puwak, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu şi toată camarila neocomunistă, fie de la Cotroceni, fie de la Palatul Victoria, l-ar fi depăşit în avere pe cel mai bogat român al planetei, Iosif Constantin Drăgan. Banii Americii sau ai Europei şi-ar fi găsit drumul firesc spre băncile elveţiene, în conturi private, de sorginte mafiotă. Vreme de 14 ani au furat bucăţică cu bucăţică scumpa noastră ţărişoară. Fără nici o milă sau vreun alt sentiment uman. Ei, cei din clica marelui salvator, Ion Iliescu. Stăpânii de azi sunt copiii Bunicuţei. Iar fiul cel mare, Adrian Năstase, dirigueşte jaful de astăzi.

Până mai ieri, nimeni şi nimic nu putea să-i oprească pe hrăpăreţi. Privatizări frauduloase, furt la scara naţională din banul public, dezastru în cultură, sănătate, învăţământ, cercetare, deturnări de fonduri, reţele clientelare în construcţii, transporturi, industrii, toate erau permise de guvernul Năstase. Şi culmea, statisticile şi sondajele ne aruncau praf în ochi. Creştere economică, stabilitate, pace socială, lapte şi miere. Nesimţirea e ridicată la rang de artă. Discrepanţele dintre cele două lumi ne apropie mai mult de crahul din Argentina, decât de mult râvnita Europă. Azi vară, ambasadorul american Michael Guest a bătut la pas toate judeţele ţării. Chiar şi în calitate privată. O serie de vizite inopinate a făcut şi noul trimis al reginei Elisabetei a II-a, Quinton Quayle. Preşedintele Camerei de Comeţ Româno-Americane, Obbie Moore, şi ambasadorii SUA şi al Marii Britanii au criticat dur corupţia generalizată din România. Au cerut măsuri radicale, dar, atât preşedintele Iliescu, cât şi premierul Năstase au luat în derâdere „imixtiunile Apusului” în politica internă.
La noi fură capii Poliţiei, se fură din Armată, tot la vârf, doctori escroci jumulesc sănătatea, primarul e miliardar, şeful de consiliu judeţean e numai prin străinătăţuri şi gestionează după bunul plac un buget cât al unui minister, politicieni nu mai au opritor la mână, în administraţie demnitarii sunt puşi pe căpătuială, Parlamentul e mai mult un centru de afaceri subterane, Guvernul gestionează şpăgi de zeci şi sute de milioane de dolari, iar Preşedinţia, ca un corolar, îi oblăduieşte pe toţi.
Până mai ieri, nimeni şi nimic nu putea să-i oprească pe hrăpăreţi. Aroganţa şi grandomania lor erau fără limite. Erau noii stăpâni de sclavi. Stăpânii României. Şi nimeni nu părea că le poate face ceva. Era, şi încă mai există, pericolul unei dictaturii a foştilor activişti de la „Ştefan Gheorghiu”, atent păstoriţi de asasinul celor peste 1.000 de români ucişi la revoluţie, şi bine monitorizaţi financiar de Întâiul Arogant al ţării.
Sunt ca şi Nicolae Ceauşescu, pe ultima sută de metri. Cizmarul ne-a oferit atunci 100 de lei. Ăştia promit dublarea pensiilor ţăranilor. Că nu-i mai suportă pământul o ştiu şi ei, dar nu le pasă. Dar că nu-i mai iartă Europa, au aflat acum două săptămâni, când alde Puwak, Beuran şi Mihăilescu au plecat cu coada între picioare, ca să scape de puşcărie. Că nu-i mai iartă America le-o va spune Ion Iliescu zilele acestea. Abia acum au înţeles noii stăpâni că nu-i de joacă nici cu bătrâna Europă, nici cu yankeii ce conduc lumea. Până mai ieri neocomuniştii furau de la gura poporului, dar de când au furat milioane de dolari din banii meniţi să ne aducă realmente, din nou, în lumea civilizată, democraţiile occidentale îşi impun legea.
Nici nu putem să ne închipuim cât ar fi furat guvernul Adrian Năstase, dacă România ar fi avut parte, în timpul guvernării social democrate, de un Plan Marshall. Alde Micky Bacşiş, Hildegar Puwak, Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu şi toata camarila neocomunistă, fie de la Cotroceni, fie de la Palatul Victoria, dar şi nesătuii baroni de prin judeţele patriei, l-ar fi depăşit în avere pe cel mai bogat român al planetei, Iosif Constantin Drăgan. Banii Americii sau ai Europei şi-ar fi găsit drumul firesc spre băncile elveţiene, în conturi private, de sorginte mafiotă.
Tocmai pentru că ştiu cu cine au de a face, reprezentanţii lumii libere au cerut demisiile a trei miniştri, arestări masive în cazurile preabine ştiute de corupţie. Nici nu se putea altfel. Cum să se aresteze între ei, de vreme ce „omerta” funcţiona impecabil, iar conturile personale erau în creştere exponenţială. Numai că atunci când au furat din banii Occidentului, care aveau o destinaţie precisă, au greşit iremediabil. Serviciilor lor secrete nu iartă. Şi aveau informaţii beton. Unii au plătit deja. Alţii sunt pe listă. Şi or să plătească, cu vârf şi îndesat. Pentru că, nici Europa, nici America, nu uită şi nu iartă.

P.S. Juridic, aproape de fiecare dată, în calitate de redactor şef sau director de ziar, sunt chemat în instanţă, alături de jurnalistul incriminat de autorul plângerii penale. Deocamdată am câştigat câteva zeci de procese. Ce-ar fi dacă premierul Năstase ar trebui să răspundă, cum e şi normal, de faptele penale ale miniştrilor săi. Am număra peste o mie, câţi ani de puşcărie ar trebui să facă Adrian din Tărcăşeşti!

P.P.S. Mafia a primit o grea lovitură de la statul italian. Dar şi fostul premier Betino Craxi, tot socialist, a trebuit să se refugieze în Tunisia pentru a scăpa de puşcărie. Sic transit gloria mundi!