“Trebuie să fac crimă”

“Nebunul” din Băgaciu, ignorat de autorităţi

În timp ce Spitalul Municipal din Tărnăveni nesocoteşte cu bună ştiinţă prevederile legale, un bolnav psihic periculos trăieşte în libertate de mai bine de zece ani, terorizându-şi propria mamă. Acte de agresivitate, fenomene de zoofilie, ameninţări cu moartea şi tentative de pedofilie, reprezintă doar câteva dintre faptele unui om, într-o dramă în care îndiferenţa autorităţilor locale, îşi spune cuvântul. 

“Aproape în fiecare noapte dorm în stradă. Mă bate groaznic de tare şi are tendinţa de viol asupra mea. Face sex cu animalele, încearcă să prostească copiii din sat, dându-le bani în schimbul unor plăceri sexuale, şi mă ameninţă tot timpul că mă omoară, pentru că el trebuie să facă crimă. Sorei sale chiar i-a găurit, într-o noapte, capul cu şurubelniţa” (mama lui Robert Castrase)

Robert Castrase face parte dintr-o familie destrămată de ţărani din comuna Băgaciu. Împreună cu mama sa, Maria Moldovan, acesta locuieşte, în chirie, într-o clădire proprietate a statului. Familia beneficiază doar de ajutor social fără să prezinte alte venituri. Prin sat lumea vorbeşte că Robert nu ar fi deloc un individ redus mintal şi că “îl duce mintea”. Se pare însă că atunci când se află în “patima alcoolului”, bărbatul devine o adevărată fiară dezlănţuită. Castrase îşi terorizează mama de mai bine de zece ani. Actele de agresivitate fizică şi verbală, distrugerea sau vânzarea tuturor bunurilor materiale din casă precum şi violarea animalelor sub privirile curioase ale sătenilor, sunt doar o parte dintre faptele unui bolnav psihic periculos lăsat, de către cadrele specializate în acest sens, în voia soartei. “Nu ştiu ce să mai fac. Aproape în fiecare noapte dorm în stradă. Mă bate groaznic de tare şi are tendinţa de viol asupra mea. Face sex cu animalele, încearcă să prostească copiii din sat, dându-le bani în schimbul unor plăceri sexuale, şi mă ameninţă tot timpul că mă omoară, pentru că el trebuie să facă crimă. Sorei sale chiar i-a găurit, într-o noapte, capul cu şurubelniţa” a declarat Maria Moldovan.

Printre medici e… jale

Robert Castrase a fost internat la Secţia de Psihiatrie din Târnăveni în repetate rânduri, cu diagnosticul de tulburare organică de personalitate pe fond etilic. Se pare însă că arsenalul de incapabili cu denumire de “cadre medicale”, l-au lăsat să scape printre degete. Şi asta din cauza unei “politici” eronate, care dospeşte pe holurile Secţiei de Psihiatrie. Sintagma “prea mulţi, deci nu ne pasă” a luat de mult locul celei de “a fi om”, ignorând unul dintre principiile majore ale Psihiatriei, a cărei menire este îngrijirea persoanelor aflate în dificultate. “La Secţia de Psihiatrie Târnăveni, numărul locurilor este limitat. Castrase nu are asigurare iar aici avem paturi cu plată. Ce putem face? Ori acest bărbat este responsabil de faptele sale”, a declarat Emilia Precup Morar, medic primar psihiatru. În timp ce Mircea Moldovan, “stâlpul” Spitalului Municipal Târnăveni îi ţine “isonul”: “Ce se poate face într-o asemenea situaţie? Dacă evadează oamenii şi din puşcărie, dintr-un spital de nebuni să nu mai vorbim. Nu îi putem ţine aici cu forţa. Îi mai lăsăm să iasă cu prietenii sau rudele pe hol din Secţia Închisă. Nu ştiu cum a fugit acest bărbat. Dar bănuiesc că a spus portarului că iese cu ruda în oraş. Şi dus a fost”.
 
Libertatea care ucide

Secţia de Psihiatrie din cadrul Spitalului Municipal Târnăveni poate fi liniştit considerată un fel de Hyde Park şi asta datorită faptului că în “saloanele de agitaţi” domneşte o libertate foarte mare. Altfel nu ne putem explica cum Robert Castrase a reuşit să părăsească incinta Secţiei închise fără să fie observat de către personalul auxiliar. Se pare însă că acest lucru nu reprezintă doar un caz singular. De-a lungul timpului au mai existat câţiva băieţi “veseli” care au luat calea “scăpării”. Iar acest lucru este cauzat pe de o parte de un management defectuos adoptat de către “ilustra” conducere a spitalului, iar pe de altă parte condiţiilor insalubre de trai. 80 de persoane în patru dormitoare este ceva, nu? Ca să nu mai vorbim despre faptul că  subsolul clădirii s-ar putea liniştit transforma, cu puţină renovare, în veritabile saloane care să adăpostească “înghesuiţii” etajelor superioare. Dar în cazul celor de la Târnăveni, lipsa bunăvoinţei a atins cote nu atât de impresionante pe cât de jenante. Şi vorba aceea, şi gunoaiele trebuie depozitate undeva.

Psihiatria Târnăveni încalcă legea

În urmă cu câteva luni, Robert Castrase a fost internat nevoluntar, în cadrul Secţiei de Psihiatrie Târnăveni la solicitarea medicului de familie, a reprezentanţiilor serviciilor abilitate ale administraţiei publice locale, Poliţiei comunei Băgaciu precum şi a familiei acestuia. O comună întreagă a considerat comportamentul bărbatului ca fiind unul periculos pentru comunitatea locală. Cu toate acestea, Secţia de Psihiatrie nu a dispus nici până în ziua de azi, prezentarea bolnavului în faţa Comisiei de Expertiză Psihiatrică în vederea elucidării cazului său, deşi art. 52 al. 2 al Legii 487/2002 prevede incontestabil acest lucru. Mai mult decât atât, “evadarea” lui Castrase din incinta Secţiei Închise a rămas în stand-by. Nimic de comentat. Cei de la Psihiatrie şi-au făcut tema pe jumătate. Au sesizat organele de Poliţie ale comunei în acest sens, conform prevederilor art. 57 alin. 2, şi atât. Căci pe bolnav l-au şi dat uitării. Problema evadării lui Castrase rămâne însă un mare mister. În acest sens, domnule director Moldovan avem şi noi o mică nelămurire, dacă tot încercaţi să ne băgaţi pe gât scuze puerile în genul: “a plecat poate cu o rudă în oraş şi nu s-a mai întors”. Nu înţelegem un lucru. Dacă Castrase este considerat de către o comunitate întreagă un om “periculos”, pe ce bază reală a fost eliberat biletul acestuia de “plimbare în oraş”. Şi pe răspunderea cui? Sau poate la Târnăveni se merge pe principiul “fapte, nu vorbe” pentru o diagnosticare validă a pacienţilor? Este nevoie de crime ca să vă treziţi din inerţia zilnică, domnilor medici psihiatrii?

La Primăria Băgaciu, situaţia este mai mult decât dezastruoasă. Astfel, deşi în urmă cu câteva luni, ancheta socială realizată de către membrii Primăriei, îl “cataloga” pe Castrase ca făcând parte din categoria bolnavilor psihici periculoşi, în urmă cu câteva săptămâni, aceeaşi Primărie a dispus trecerea acestuia pe listele persoanelor însărcinate cu activitatea de pază obstăşească în comună. “Nu este o persoană periculoasă. Există câteva persoane în sat care consumă mult alcool. Printre ei se află şi Robert. Face prostii doar când se îmbată”, a declarat Ioan Aldea, primarul comunei.

Nici atitudinea directorului Comat Mureş, Florentin Moldovan, rudă apropiată a bolnavului Robert Castrase, nu a avut efectul dorit. “Nici nu ştiam că a fost internat la Psihiatrie. Dar când?” s-a arătat Moldovan uimit. Vă spunem noi, cam de cinci ori. Nu mai mult. 

Conform legii 487/2002, se consideră bolnavi psihici periculoşi acele persoane care, prin manifestările lor, pun în pericol viaţa, sănătatea, integritatea corporală proprie sau a altor persoane, importante valori materiale sau tulbură în mod repetat şi grav condiţiile normale de muncă ori de viaţă, în familie sau societate.
art. 52 alin. 2 prevede următoarele: “… Comisia procedează la examinarea periodică a pacientului internat nevoluntar, în termen de maximum 15 zile, sau la solicitarea medicului care are pacientul în îngrijire”.