V-am prins cu ocaua mica!
OCÃ, ocale, s.f. Veche unitate de masura pentru capacitati si greutati, egala cu circa un litru (sau un kilogram) si un sfert; p. ext. cantitate de marfa, de obiecte etc. egala cu aceasta unitate de masura; vasul cu care se masoara. Oca mica = masura falsa, mai mica decât cea legala. Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mica = a prinde (pe cineva) cu o minciuna, cu o fapta necinstita, Din tc. okka.
De data asta m-am prezentat, am zis ca sunt de la Ziarul de Mures si am cerut sa se prezinte si interlocutorii mei. Am spus ca e o problema, ca ar fi fost prins “cu ocaua mica” cel care mi -a raspuns la telefon.
Inginer agronom Satmari, de la Adamus:”Nu inteleg despre ce vorbiti. Nu cunosc… nu inteleg… (Gandita)… Nu inteleg despre ce e vorba. Spuneti-mi romaneste! N-am fost prinsa cu nimic, cu nimic doamna!” Dupa ce ii spun ca a fost doar o farsa, devine mai amabila, chiar rade si ma asigura ca nu s-a suparat. Ba mai mult, mi a raspuns “cu placere.” La Bahnea, cea care o inlocuieste pe secretara, Doamna Moldovan-dupa cum s-a prezentat- se mira: “Cu ocauaaaa? Nuuu! Si-gur! Stiu la ce va referiti si nu e adevarat. N-am fost prinsa!” Rade, i-a facut placere. La Bagaciu nu raspunde nimeni, la Cozma dupa sunete anemice nu se aude decat ecoul vocii mele, nimic mai mult. La Batos, asistenta sociala Laura Muntean ma intreaba razand:” Cu ce? Cu ocaua mica? A trecut vremea lui Cuza! De data asta ati fost prinsa… cu ocaua mica! Mai citesc prin Ziarul, doamna!” Si ne despartim cu amabilitati si rasete. Urmatoarea Primarie, Craiesti, imi raspunde Ramona Gherman, “lucreaza la primarie”. La auzul intrebarii mele, se face serioasa si ma intreaba:”Cum? Prima data, despre ce e vorba? Vreti sa glumim? Glumim! Pai, mai citesc ziarul, am si scris in ziar, da!”
La Apold suna ocupat, dar la Raciu imi raspunde “primarul Vasu”. Ii adresez intrebarea daca e adevarat ca ar fi fost prins cu ocaua mica. “Adica? Inseamna ca am facut ceva. 100% n-am facut nimic! Inteleg ce inseamna, pronuntia inteleg, da’ n-am facut nimic! Si rade. Am abonament la voi, domnisoara, si cu agricultura mai vine o fata…” -Deci fara suparare?- ” Vai de mine! Pa! Pa!”
Singura care nu a vrut sa apara in ziar, din localitatea V, secretara G. nu stia despre ce e vorba, “poate-mi explicati dumneavoastra, nu s-a mai intamplat sa fiu prinsa, dar nu se stie niciodata.” Desi nu s-a suparat din cauza farsei mele, a zis “nu prea citesc, dar nu vreau sa apar in asa ceva! Fara nume? Bine! Va multumesc!”
Pentru a risipi ingrijorarea unora ca aceste farse vor deteriora relatiile noastre cu alesii locali, v-am redat exact reactia fiecaruia. Culti si desculti, romanii stiu de gluma!
