Enigma sferelor de piatră

Unul dintre cele mai stranii mistere arheologice din lume este cel al sferelor uriaşe de piatră din Costa Rica. Cercetările făcute până acum nu au reuşit să stabilească vechimea şi semnificaţia acestora. Un lucru este însă sigur: oamenii de ştiinţă sunt de acord că realizarea sferelor ar fi fost imposibilă fără existenţa unor cunoştinţe tehnice extrem de avansate.

Misterioasele roci au fost descoperite la începutul anilor 1940, când compania americană United Fruit a început defrişarea deltei Diquis din sudul Costa Rica, pentru a planta bananieri. Muncitorii au găsit în pădure peste 300 de pietre sferice, făcute din granodiorit, o rocă extrem de rezistentă la foc. Unele dintre sfere aveau dimensiunea unei portocale, altele însă erau gigantice, având un diametru de trei metri şi o greutate de 16 tone. Pietrele au fost mutate de plantatori, fie în vârful dealurilor şi munţilor, fie pe insuliţele aflate în largul coastei. Astăzi, o parte din sfere decorează clădirile oficiale, spitalele şi şcolile din zonă, iar altele înfrumuseţează casele şi grădinile celor bogaţi. Doar şase pietre au rămas pe amplasamentul iniţial.

Semne de întrebare

De la început, pietrele sferice au stârnit interesul cercetătorilor. Din păcate, o parte din enigmaticele roci au fost deteriorate la scurt timp după ce au fost găsite. Vânătorii de comori, care credeau că în interiorul pietrelor sunt ascunse bijuterii, le-au distrus cu ajutorul dinamitei. Altele s-au crăpat sau chiar s-au spart din cauza activităţilor agricole. Primul care a studiat sferele a fost cercetătorul american Samuel K. Lothrop. El a observat că multe dintre pietre formau linii drepte, curbe, triunghiuri sau paralelograme şi a sugerat că aşezarea sferelor de granodiorit semnifică un aliniament astronomic. Lothrop a fost izbit şi de măiestria cu care au fost realizate sferele. Într-adevăr, investigaţiile făcute 20 de ani mai târziu au arătat că pietrele aveau o eroare de numai 2 milimetri faţă de perfecţiunea sferică absolută, o realizare imposibilă  în epoca noastră până la apariţia razei laser.
În prezent, cercetătorii sunt de părere că sferele n-ar fi putut fi tăiate, curăţate, şlefuite şi lustruite cu atâta precizie dacă sculptorii n-ar fi
posedat cunoştinţe matematice avansate şi unelte extrem de sofisticate.
Acest fapt ridică însă un mare semn de întrebare asupra originii lor.
Se ştie că până în momentul în care Cristofor Columb a vizitat Costa Rica, în anul 1502, această zonă nu mai fusese menţionată niciodată în cronicile istorice. În regiune nu există monumente precolumbiene şi nici vestigii care să ateste existenţa unor vechi oraşe. Populaţia băştinaşă, puţină la număr şi slab organizată, nu avea nici măcar alfabet.
În plus, cercetătorii se întreabă cum a fost posibilă transportarea uriaşelor sfere, unele în greutate de 16 tone, la o distanţă de peste 50 de kilometri de cariera de granit de pe vârful munţilor Talamanca, locul din care s-a extras roca. Ceea ce este şi mai ciudat este faptul că nu s-au descoperit nicăieri pietre nefinisate. Mai mult, sferele nu au nici o legătură cu vestigiile marilor civilizaţii mexicane şi din nordul Americii Centrale: aztecii, olmecii şi maiaşii.

Teorii ciudate

În timp ce unii arheologi consideră că sferele de piatră datează din anii 200 î.H. şi 800 d.H., o serie de cercetători cred că pietrele sugerează posibila existenţă a unei lumi preistorice. Astfel, George Erickson susţine că sferele au o vechime de 12 mii de ani, fiind relicve ale unei culturi străvechi şi foarte avansate, dispărute între timp. În cartea “Atlantis în America: Navigatorii lumii antice”, Erickson avansează ipoteza că locuitorii teritoriului de astăzi al Costa Rica făceau parte din Atlantida, iar sferele de piatră ar fi vestigii ale civilizaţiei atlanţilor, care a pierit în urma unui potop uriaş. Mai precis, aliniamentul sferelor semnifica existenţa unor rute de navigaţie pe care circulau atlanţii. Potrivit lui Erickson, un grup de patru mingi a fost aranjat astfel încât să fie orientat spre nordul magnetic, iar alte două formaţiuni indicau în direcţia pietrelor de la Stonehenge şi a marilor piramide egiptene.
Alţi cercetători văd în sferele de piatră calendare care oferă 
detalii despre solstiţii şi durata sezonului ploios. Cea mai ciudată teorie formulată despre pietrele din Costa Rica susţine că sferele serveau pe post de releu radio, funcţionând ca un diapazon. Rocile ar fi fost dispozitivele de care era nevoie într-o regiune slab populată, pentru a lărgi posibilităţile de comunicare ale atlanţilor. Unii cercetători au mers până acolo încât au sugerat că pietrele au servit drept antene pentru a transmite în spaţiu energia de care aveau nevoie extratereştrii.
Bineînţeles, există şi oameni de ştiinţă care afirmă că sferele de piatră sunt naturale. Însă nici explicaţiile lor, cum că rocile sferice ar fi fost expluzate prin erupţii vulcanice sau ar fi rezultatul activităţii glaciare, fiind împinse şi zdrobite de gheţari, nu reuşesc să risipească misterul sferelor din Costa Rica…