Foamea de un nou cotidian

Revin obsesiv şi ciclic cu gânduri despre mass-media, presa scrisă în special. Într-o perioadă de amorţeală şi reverii iernatice, îmi amintesc nostalgic de primii paşi ai presei în democraţia de tranziţie ce au urmat Revoluţiei sau ce o fi fost. De la presa de factură socialist-comunistă ne-am trezit că putem scrie liber. Şchiopătând, cu dese accente manipulatorii, presa românească s-a lepădat de limbile date cuplului de dictatori pentru a îmbrăţişa pseudo-eroii, aburcaţi pe cadavrele Ceauşeştilor. În fapt nişte nomenclaturişti care ne manipulează şi astăzi. Abrutizaţi, după un sfert de veac de presă propagandistică, jurnaliştii şi-au dat seama că trebuie să scrie altfel. Era o perioadă romantică, de pionerat, caracterizată de neprofesionalism. Un timp care a creat false etaloane. Gen mitul Bunicuţei dizidente. Dar a fost şi o perioadă în care presa pur şi simplu a explodat, editându-se de la Revista 22 până la Infractoarea. 
Multe publicaţii nu au rezistat pe o piaţă concurenţială acerbă unde se duceau bătălii grele pentru fiecare cititor. Deşi acesta nu era cu mult mai informat, dimpotrivă dezinformat. Din peisajul jurnalistic violent colorat, cititorul nu prea pricepea ce se întâmplă în România. Informaţiile se băteau cap în cap, iar fără o cultură jurnalistică, cititorul alegea empiric. Multe nu s-au schimbat nici până astăzi. Libertatea presei este o utopie europeană, libera exprimare este mai îngustă decât în orice altă perioadă de după 1990, iar majoritatea jurnaliştilor acceptă tacit sau mârâind acest fapt. Guvernanţii sunt gâdilaţi pe burdihanurile sănătoase de către editori de teamă că publicaţiile lor nu vor mai fi expuse a doua zi pe tarabe. În concluzie, nu am evoluat prea mult, ci am rămas cantonaţi tot într-un primitivism mediatic.               
Extrapolând, dar păstrând proporţiile, presa mureşeană a evoluat contra curentului naţional. De la o presă cu reale zvâcniri de independenţă, deşi populistă, a devenit o presă de partid. Economicul şi-a spus cuvântul. Dar mai ales slaba adaptare la nevoile cititorului. De 14 ani, principalele cotidiane mureşene se vând din inerţie, în condiţiile în care secţiunile editoriale sunt în mare parte neschimbate. Firesc, ne-a dus gândul la ce ar însemna pentru antica presă mureşeană un cotidian inedit. O publicaţie care să contrabalanseze diferendele dintre redacţie şi departamentul publicitate printr-un puternic “sector” de marketing. O publicaţie profesionistă fără influenţe politice sau economice. Cu un management editorial bazat pe calitate şi consistenţă. Credem că un şoc. Dar să ne continuăm periplul oniric. Un cotidian modern construit pe cointeresarea comunităţii mureşene, transformând cititorul într-un participant activ, un ziar scris pentru şi despre cititori. De la omul simplu la afaceristul în costum Armani. Iar de cealaltă parte un grup de ziarişti- fini observatori ai vieţii şi nevoilor cititorilor. Supliniţi în mod fericit de omniprezenţii specialişti de marketing. Ce ar însemna ca o întreagă familie să-şi regăsească interesele, pasiunile într-un singur ziar? Sau o comunitate să fie prompt şi real informată. Sună a utopie. Dar posibilă. Sunt doar puţine concepte spre o linie jurnalistică adaptată şi adaptabilă prezentului. Modernă. A voastră. Nu sunt sigură că ideile mele converg cu ale Dvs, de aceea am maturitatea de a vă solicita, dragi cititori, sugestiile pertinente, pe adresa redacţiei sau pe cea de e-mail în privinţa necesităţii, oportunităţii şi a atractivităţii unei noi publicaţii. De asemenea, nu mă sfiiesc să vă cer ajutorul nemijlocit la conceperea conţinutului informativ al unui asemenea cotidian.
ligia@ziaruldemures.ro