Boloni a vrut o şcoală de fotbal la Tîrgu Mureş

Foarte puţină lume ştie că Ladislau Boloni avea de gând   să înfiinţeze la Tîrgu Mureş o şcoală de fotbal. Un fel de centru pilot care să formeze jucători de la A la Z. Ideea nu s-a materializat din mai multe motive, două dintre cele mai importante fiind plecarea Luis Boloni de la naţională şi reticenţa unor oameni din fotbalul mureşean.

Mulţi dintre microbişti autohtoni s-au întrebat dacă Boloni se va implica vreodată în viaţa fotbalului mureşean, fie că ar fi vorba de ASA sau de altceva. Puţini ştiu însă că o asemenea ocazie a existat în 2000, când fostul jucător al echipei militare a preluat naţionala de fotbal a României . Într-o atmosferă de mare discreţie, Boloni a gândit un proiect conform căruia la Târgu Mureş ar fi putut să se înfiinţeze o şcoală de fotbal, în care din puşti talentaţi din diferite zone ale ţării urmau să iasă viitori mari fotbalişti. De ce a optat Boloni pentru Târgu Mureş ? Probabil opţiunea avea o motivaţie sentimentală, dar şi una practică. În această zonă nu există ceva asemănător, iar de talente Ardealul nu a dus niciodată lipsă. Nu a fost vorba de o ambiţie personală, aşa cum au crezut unii şi nici de o “concurenţă” cu şcolile de fotbal din sudul ţării. Era oricum altcevaÂ…

Colaborare cu oraşul

Centrul gândit de Boloni ar fi urmat să funcţioneze într-o formulă mai specială. Fostul selecţioner al naţionalei s-a interesat dacă autorităţile din Tîrgu Mureş ar fi găsit soluţii pentru cazarea copiilor (de exemplu un internat), pentru transport sau masă. Dacă se puteau găsi oameni sau instituţii care să finanţeze o parte din necesarul şcolii. Unul dintre cei de la care Boloni a cerut păreri a fost antrenorul George Ciorceri.
Format la şcola franceză de antrenori, şcoală considerată de mulţi cea mai bună din lume, bazându-se pe cunoaşterea amănunţită a modului cum trebuie să funcţioneze un centru de creştere a fotbaliştilor, Boloni spera să aducă ceva nou în fotbalul românesc, ceva care, în perspectiva îndepărtată să ridice din mediocritate şcoala românească de fotbal.
Materializarea planurilor lui depindea însă de câteva elemente, cel mai important dintre acestea fiind o colaborare de lungă durată cu echipa naţională, lucru care presupunea, implicit, prezenţa tehnicianului în România. Din păcate, Boloni nu a rezistat mult în fotbalul patronat de Mircea Sandu şi Mitică Dragomir. A urmat despărţirea bruscă de echipa naţională, plecarea la Lisabona şiÂ…totul s-a năruit. Şcoala pilot din Tîrgu Mureş a rămas în faza de intenţie, iar şansele ca în viitor Boloni să revină aici, pentru a face ceva în fotbal, sunt aproape nule.
O inţiativă venită din partea unei personalităţi de talia lui ar fi putut scoate din amorţire un oraş care este într-adevăr anesteziat când vine vorba de fapte. Dar n-a fost să fie.

“M-a întrebat dacă eu consider că s-ar putea face aici un centru de formare a fotbaliştilor, dacă am găsi sprijin în oraş şi dacă aş fi interesat să mă implic şi eu în aşa ceva. Am răspuns afirmativ la toate acestea. Din ce am auzit ulterior a mai discutat lucrurile astea şi cu alţi oameni din oraş, care ar fi spus că Târgu Mureşul nu e pregătit pentru aşa ceva, că e un oraş prea amorţit ” (George Ciorceri)