A fost sau nu Rasputin în România?

Articolul de fata porneste de la o ipoteza construita pe baza unor comparatii si

asociatii de întâmplari cu valoare documentar-istorica, si care ar presupune pentru viitor un studiu de specialitate, cu acces la unele documente din Arhivele de Stat ale României, respectiv ale Rusiei. De asemenea, s-ar putea ca parerile obiective ale cercetatorilor biografiei lui Rasputin sa fie concludente si suficiente pentru un raspuns simplu dat întrebarii de mai sus. Acestea fiind spuse, sa prezentam unele fapte:

Despre Rasputin

Grigori Eftimovici Rasputin a fost un mistic rus care a avut o mare influenta asupra tarului Nicolae al II-lea, ultimul tar din dinastia Romanovilor, de fapt ultimul tar al Rusiei. Rasputin a jucat un rol foarte important în viata tarului, a tarinei Alexandra si a unicului lor fiu, tareviciul Alexei.

Rasputin a ajuns la Petrograd (Sankt Petersburg), unde s-a proclamat staret si posesor ale unor puteri tamaduitoare speciale.

Popularitatea sa a crescut considerabil atunci când l-a vindecat pe tareviciul (fiul tarului) Alexei, care suferea de hemofilie pe linie materna. Rasputin a fost considerat de catre tar ultima speranta pentru vindecarea copilului, asa ca în 1905 au apelat la carismaticul taran. Se spune ca Rasputin s-a apropiat de patul copilului, iar în timp ce-i vorbea îi mângâia încet membrele; copilul s-a ridicat din pat si a început sa mearga. Parerea multora este ca Rasputin avea puterea de a vindeca prin puterea rugaciunilor si se pare ca într-adevar starea lui Alexei s-ar fi îmbunatatit într-o oarecare masura.

Tarul îl numea pe Rasputin “prietenul nostru”, probabil un semn al încrederii de care se bucura acesta în ochii membrilor familiei imperiale.

Tarul si tarina îl considerau pe Rasputin un om al lui Dumnezeu si un profet, iar tarina credea sincer ca Dumnezeu vorbeste prin gura lui Rasputin.

În acest timp, Rasputin a devenit un personaj extrem de controversat, ducând o viata scandaloasa alaturi de femeile-discipol din înalta societate petersburgheza. Mai mult, a fost vazut de multe ori apelând la serviciile prostituatelor, bând pâna la pierderea cunostintei, sau participând la chefuri zile si nopti neîntrerupte. Se spune ca era un tip libidinos, badaran, murdar, de multe ori purtându-se în mod scandalos în public.

În perioada în care tarul era departe pe front, influenta lui Rasputin asupra tarinei a crescut considerabil. În scurta vreme a devenit confidentul si sfatuitorul Alexandrei. A convins-o pe împarateasa sa numeasca în posturi importante din guvern persoane din cercul lui de discipoli. Urcând pe scara puterii, Rasputin a ajuns sa se culce cu femei din înalta societate în schimbul favorurilor politice. Datorita în mare masura ravagiilor facute de lupte si într-o mai mica masura datorita actiunilor anarhice ale lui Rasputin, economia imperiului se deteriora într-un ritm rapid.

Legendele cu privire la asasinarea lui Rasputin (1916) sunt poate mai bizare decât cele despre viata sa neobisnuita. Odata ce au decis ca influenta lui Rasputin asupra tarinei îl facea prea primejdios pentru Imperiu, un grup de nobili l-au momit pe acesta în palatul conducatorului complotistilor, Printul Felix Iusupov. Aici, Rasputin a fost ospatat cu prajituri si cu vin în care fusese pusa o anumita cantitate de cianura. Conform povestilor spuse dupa moartea sa, Rasputin nu a fost afectat de otrava, (cantitatea de cianura folosita fiind suficienta pentru uciderea a sase persoane). Hotarât sa-si duca la îndeplinire planul, Iusupov s-a dus dupa un revolver, cu care l-a împuscat pe Rasputin în piept, acesta din urma cazând la pamânt. Dupa o jumatate de ora, când Iusupov a revenit sa verifice cadavrul, (sau dupa alte versiuni, când a venit sa-si ia haina din camera), Rasputin a sarit în picioare si l-a atacat pe print, care a fugit sa-si anunte prietenii despre incident.

Rasputin s-a repezit împleticit catre poarta palatului, amenintând ca-i va denunta tarinei pe toti conspiratorii. Un alt glont l-a nimerit pe fugar, care s-a prabusit în zapada. Conspiratorii l-au lovit cu bâtele, dupa care l-au aruncat în râul Neva,uitându-se la el cum se scufunda, satisfacuti ca, pâna la urma, “Inamicul Statului” era mort.

Dupa trei zile, trupul lui Rasputin – otravit, împuscat de doua ori si batut – a fost pescuit din râu si autopsiat. Cauza mortii a fost stabilita ca a fost înecul. Bratele lui au fost gasite în pozitie verticala, ca si cum ar fi încercat sa se elibereze de legaturile cu care fusese imobilizat.

În conformitate cu raportul de autopsie nepublicat al profesorului Kossorotov si a reviziilor de mai târziu ale doctorului Vladimir Jarov din 1993 si a Derrick Pounder din 2004/5, nu a fost gasita otrava activa în stomacul lui Rasputin. Nici concluziile despre faptul ca s-a înecat nu mai par sigure la o a doua cercetare. Cert este ca Rasputin a fost batut în mod sistematic si înjunghiat cu o arma cu lama, dar au existat diferente în ceea ce priveste numarul si calibrele revolverelor folosite.

Vizita tarului Nicolae

al II-lea la Constanta

La 14 iulie 1914, întreaga clasa politica a României asista la venirea, în Constanta, a tarului Nicolae al II-lea si a familiei imperiale, ocazie cu care au fost vazuti pentru ultima oara calatorind în afara Rusiei, îmbracati în toata pompa suveranilor rusi. Dupa câteva saptamâni, Rusia intra în razboi, si, dupa patru ani, tarul, tarina, tareviciul si tinerele mari ducese au fost cu totii asasinati de catre bolsevici, exact asa cum prezicea Rasputin. La aceea data (1914), Rasputin se bucura de cel mai mare privilegiu din partea familiei regale ruse.

Dupa Martha Bibescu, vizita a durat doar 14 ore, iar pentru batrânul rege Carol I era o satisfactie târzie, un raspuns la vizita sa la Petersburg din anul 1898. Însa, în momentul în care razboiul batea la usa, diplomatia rusa se hotarâse sa fructifice în favoarea sa tendinta României de a se apropia de Antanta. Evenimentului i s-a dat si o alta semnificatie: o posibila casatorie a printului Carol cu vreuna din fiicele tarului.

A facut parte Rasputin din suita tarului? Detalii ale întregului ceremonial le putem gasi în jurnalul lui Al. Socec, comandant al Comandamentului 5 Teritorial Constanta, care a fost însarcinat de catre regele Carol I ca sa asigure conditii optime de securitate pentru vizita tarului. Reproducem mai jos un rezumat al notelor acestuia ( cf. P. Otu, M. Stefan):

“În ziua sosirii tarului a început lumea, la 7 dimineata, sa se posteze înapoia coordonatelor duble de soldati din Divizia a 9-a si o parte a Comandamentului 5 teritorial. Era ordin sa fie toate ferestrele închise, însa în ultimul moment s-a permis, “pe raspunderea” directa a proprietarului, sa stea lumea si la ferestre, numindu-se personal fiecare spectator agentilor împartiti pe sectoare(…). Regele Carol, cu regina si Altetele Lor a sosit la 9.45 dimineata la debarcader. La 9.50 minute s-a apropiat “Standard” (iahtul imperial) la 1,5 mile de port si la 9,55 s-a tras primul tun de salut de la bateria româna. Punct la 10 a.m. a intrat frumosul iaht imperial: tarul Nicolae II a venit cu toata familia. Pe puntea de straja s-au întâlnit întâi cei doi suverani, regele – în uniforma Regimentului (rus) de Wologda, cu Ordinul “Sf. Andrei”, tarul – în uniforma de colonel rus, ca fost adjutant al tatalui sau Alexandru III. Dupa ce si-au strâns puternic mâna, s-au sarutat suveranii de doua ori si s-au îndreptat: regele – spre tarina si tarul, cu chipiul în mâna, catre regina Elisabeta, sarutându-le mâna si obrazul. Apoi urmau salutarile Altetelor Sale si ale suitelor.

Tarul era însotit de ministrul de Externe rus Sazonov, regele de aproape toti ministrii pare-mi-se.

De la pavilion, unde s-au facut prezentarile uzuale, a plecat cortegiul imperial-regal la Catedrala, unde urma sa se celebreze un Te-Deum. In primul Victoria-Daumont, trasura cu 6 cai negri rusi condusi de 3 jokey si doi “Vorruteri” era tarul, având la stânga pe regele. La dreapta tarului calarea generalul Georgescu – la stânga regelui calaream eu; în al doilea Daumont erau tarina cu regina; în alte 6 trasuri de gala urmau AALLII si RR Maiestatile Lor Imperiale si Regalet.(…)

Cortegiul si-a urmat calea pâna la Catedrala, iar dupa Te-Deum a început defilarea.(…)

Când a sosit Regimentul 5 rosiori, a trecut tarul în capul regimentului si l-a prezentat regelui. Este inutil de a mai mentiona ca aplauzele frenetice, strigatele entuziaste, aclamatiuni furtunoase însoteau toate aceste demonstratiuni de amicitie.

Dupa terminarea defilarii s-au suit înaltii oaspeti în trasuri, îndreptându-se spre pavilionul de gala unde s-a luat dejunul.

La 8.15 seara – dineu de gala în pavilion. Cordonul de trupe s-a rupt. Poporul s-a apropiat de trasuri la doi pasi! Politia tarista si româna au dat gres. Cu strigate de “Ura! Sa traiasca!”, cu entuziasm nebun au fost condusi oaspetii regelui la pavilion si înapoi la Standard, fara cel mai mic incident, iar în fata iahtului imperial s-au apropiat locuitorii pâna la bordul cheului – la un metru de “Standard”!!!

Tarul si-a exprimat mirarea! Asa ceva (atmosfera) de încredere reciproca între suveran si popor nu si-a putut închipui ca exista!

Pe la 11.15 seara au luat Majestatile Lor si Altetele Lor bun ramas de la familia imperiala si încet-încet s-a îndepartat “Standard” în întunericul Marii Negre, însotit de entuziastele urale ale populatiei. În 20-30 de minute se vedeau numai puncte luminoase – luminile electrice ale frumosului iaht imperial.”

Articolul de fata porneste de la o ipoteza construita pe baza unor comparatii si asociatii de întâmplari cu valoare documentar-istorica, si care ar presupune pentru viitor un studiu de specialitate, cu acces la unele documente din Arhivele de Stat ale României, respectiv ale Rusiei. De aemenea, s-ar putea ca parerile obiective ale cercetatorilor biografiei lui Rasputin sa fie concludente si suficiente pentru un rapuns simplu dat întrebarii de mai sus. Acestea fiind, spuse, sa prezentam unele fapte:

Narcis MARTINIUC