Atac la Herlitz

Fostul preşedinte al firmei a dat în judecată societatea pe baza uor acte fictive

Fostul preşedinte al Herlitz România, Silviu Puni, agită în continuare spiritele * El şi-a dat în judecată fosta societate în mai multe dosare * ZIARUL de Mureş vă propune un prim episod * Fabricarea unui proces verbal a unei şedinţe AGA care nu a avut loc * În baza acestuia, Puni pretinde despăgubiri uriaşe * Deşi reprezentanţii Herlitz România şi acţionarii germani demonstrează că actele depuse de Puni sunt nule, judecătorii au decis taman pe dos în primă fază

Fostul preşedinte al CA al Herlitz România, Silviu Puni, după preanunţatul eşec în cazul senatorul Frunda Gyorgy “secretar AGA” la societatea antemenţionată, revine la ceea ce crede că se pricepe mai bine: manipularea justiţiei. Că nu este nici pe departe aşa apă sfinţită precum pozează, vă vom arăta mai jos. Pentru a înţelege jocurile pe care le face acum Silviu Puni este necesară puţină istorie. Fost preşedinte al CA şi director general, Silviu Puni şi-a dat demisia de la conducerea Herlitz România în martie 2001. De atunci o perioadă a stat în expectativă, iar începând cu 2002, a contestat în instanţă orice hotărâre AGA a societăţii. După mai bine de doi ani de la demisie, probabil plictisit de stat acasă, Puni dă în judecată Herlitz România pretinzând plata unor salarii restante, în total  peste un miliard de lei. În sprijinul pretenţiilor sale, Puni a depus la dosar un proces verbal al unei AGA din 2000, completată de un contract de director “executiv” pe care l-a întocmit partea germană. Doar că de aici încep suspiciunile de fals, ca să nu le spunem direct făcături.

Minciuna 1

Procesul verbal al AGA din 2000, semnat de Silviu Puni ca preşedinte de şedinţă şi de Monica Puni, soţia sa, ca secretar de şedinţă ar fi stat la baza unui contract individual de muncă, în urma căruia Puni se remunera cu sume exorbitante. Doar că procesul verbal nu se regăseşte înregistrat nici în registrul de procese verbale al acţionarilor şi nici ca menţiune la Oficiul Registrului Comerţului. Iar în plus, ceea ce ne-a ridicat serioase semne de întrebare a fost că în acea perioadă preşedinte al CA era chiar Silviu Puni şi această sarcină îi revenea.

Minciuna 2

Chiar dacă ar fi existat acel contract individual de muncă, de administrare sau ce o fi fost, de ce Silviu Puni a evitat să-l înregistreze, el fiind personajul responsabil de aceste înregistrări? Astfel, stimabilul domn, nu apare ca director executiv nici în statele de plată ale Herlitz, iar la Inspectoratul Teritorial de Muncă, un asemenea contract nu a fost vreodată înregistrat.

Minciuna 3

În instanţă, Silviu Puni a depus şi un proiect de contract pe care i l-a trimis, într-adevăr partea germană, dar pe care Puni nu l-a semnat niciodată şi nu l-a returnat. Potrivit acestuia, Puni ar fi încheiat un contract de director executiv cu nemţii. Asta aşa într-o traducere ambiguă, deoarece traducerile ulterioare au demonstrat negru pe alb că acel pre-contract era de fapt pentru director general. Mai mult, în 2001 la şedinţa CA când şi-a dat demisia, moment de la care a încetat orice contract încheiat, Puni declarase că “proiectul de contract ce i-a fost trimis în iunie 2000 ca şi contract de angajare ca director general nu a fost relevant pentru el niciodată şi de aceea nu l-a semnat şi trimis înapoi la Berlin şi că un contract ce nu există nu poate fi anulat”. Fapt certificat chiar de Roland Herma, unul dintre reprezentanţii acţionarului majoritar. Apoi funcţia de director executiv ar fi echivalat cu demisia sa din CA potrivit Legii 31/1990, fapt ce nu s-a întâmplat, Puni fiind membru al CA al Herlitz până în decembrie 2002. Toate aceste evidenţe, nu l-au împiedicat însă să folosească ambele acte în instanţă. Iar instanţa să le accepte, fără să solicite vreo confruntare cu originalul.

“Sforarul” Puni

De ce vrea Puni cu orice preţ recunoaşterea sa ca şi salariat, ceea ce nu a fost niciodată, fiind numit director general în baza unui contract de mandat comercial, vă lămurim de îndată. În 2002, pe aceeaşi problemă, Silviu Puni a mai dat în judecată Herlitz România, dar s-a adresat instanţei de drept comercial, recunoscând implicit că raportul juridic era unul de administrare. Apoi, a cerut suspendarea procesului şi din nou reluarea acestuia. Doar că instanţa l-a cadorisit pentru suspendarea procesului din vina sa cu un mizilic de 58 de milioane de lei, pe care Puni nu are de gând să le plătească. Şi de aici tertipurile nenumărate. Asupra cărora vom insista şi în numerele noastre viitoare. Cum au acceptat instanţele un dosar fără ca reclamantul să aibă calitatea procesuală activă într-un proces de dreptul muncii, deoarece nu a fost niciodată angajat al societăţii, depăşeşte puterea noastră de înţelegere. Dar mai ales, nu pricepem şi pace cum un dosar având aceleaşi coordonate poate să se afle pe rolul a două instanţe. Cred că ne datoraţi un răspuns, stimaţi judecători.

Preşedintele CA al Herlitz România, Horaţiu Nicolau: “Nimeni nu-i contestă proprietatea, dar un acţionar ar trebui să facă toate demersurile ca firma să înregistreze profit, pentru ca la sfârşitul anului să încaseze dividende. Din atâtea procese pe care le avem cu acesta se vede doar că vrea să distrugă societatea. Acţionarii germani sunt şocaţi de deciziile pe care le poate lua instanţa, mai ales când 75 la sută din acţionari hotărăsc un anumit lucru şi s-au plâns că în nici una din filiale nu s-au întâlnit cu această situaţie”.
Acţionar Herlitz România, Silviu Puni: “Este vorba de nişte drepturi materiale pe care le solicit. Procesul a fost judecat,  este dreptul meu să solicit să mi se plăteească pentru ce am muncit”. Doar că Silviu Puni nu a fost decât membru al CA în perioada 2001-2002, funcţie neremunerată.