Un ghetou numit Romania

“Dosarul Italia” ne readuce in memorie situatii penibile prin care am trecut – ca natiune – in ultimele doua decenii. Inca din 1990 – imediat dupa ce emotiile generate de Revolutia din Decembrie, televizata in direct, asa cum niciun alt eveniment istoric nu s-a mai consumat… – au existat semnale ca “lumea buna” occidentala nu ne prea inghite.

A fost povestea cu “mancatorii de lebede” care, in timp, s-a dovedit a fi mai mult o metafora decat o infractiune. Apoi am consemnat tulburarile din taberele de rromi de la periferiile marilor orase franceze (apropo: Franta ne-a tras de urechi ani la rand ca nu ne purtam frumos cu tiganii, insa in momentul de criza nici ei nu au procedat mai intelept…). Am fost ultimii care am aderat, disperati, la NATO si Uniunea Europeana. Ni s-au facut nenumarate reprosuri ca nu suntem pregatiti pentru intrarea in aceste cluburi selecte ale Vestului. Uneori, aceste vorbe aveau sustinere in realitate; insa au existat si motivatii exagerate. Chiar si dupa primirea statutului de europeni, am executat fara cracnire toate ordinele si “sfaturile” venite din Vest. Degeaba! Strambaturile din nas au continuat. Marea Britanie a inchis portile pentru muncitorii romani, spaniolii ne-au perchezitionat la margini de autostrazi, iar fostii “colegi de lagar socialist” ne-au interzis sa muncim pe teritoriile lor nationale. Nu am spus nici pass! N-am auzit despre vreun protest al europarlamentarilor nostri, iar ministrii de Externe de la Bucuresti pareau paralizati de fiecare data. Printre “randuri”, daca eram atenti, am fi citit intentia vechilor membri ai Uniunii de a ne transforma intr-un fel de rezervatie numai buna pentru turism exotic. Cata vreme eram extracomunitari, romanii ajunsi la munca pe continent erau exclusi de la aplicarea conditiilor generale de salarizare. Iata, insa, ca, din momentul in care am devenit europeni cu acte in regula, angajatorii din Vest au obligatia de a intra in legalitate. Dintr-odata, mana de lucru ieftina s-a scumpit. Slugarim, in continuare, dar de pe un alt palier material. Poate de aceea romanii din Italia nu mai sunt atat de utili. In plus, multi dintre conationalii nostri au dovedit ca sunt bine calificati si ca au o mare putere de munca. Dupa doi, trei ani de adaptare, au inceput sa-si infiinteze firme proprii (peste zece mii sunt inregistrate in Italia!), sa devina ei angajatori pentru “stapanii” peninsulari. Cu o scolarizare mai buna si cu mai putine mofturi, romanii au ajuns sa reprezinte o amenintare pentru lenea meridionala si proasta pregatire scolara a bastinasilor. “Iesirea din ghetou” a demonstrat ca natiunea asta este mult mai vie si mai hotarata sa iasa din “rezervatia” impusa decat “batranele” state europene. Cersetorii, hotii de buzunare, lautarii jegosi reprezina doar conjunctura, contextul care ofera posibilitatea de reactie pentru comunitatile occidentale. Trimiterea in ghetoul numit Romania a celor care se fac vinovati de diverse infractiuni este doar o fata a razboiului. La urma urmei, derbedeii, talharii si criminalii ar putea fi judecati, condamnati si incarcerati acolo unde au actionat. N-am auzit ca un hot din Targu Mures dovedit ca a talharit la Oradea sa fie trimis in judetul de origine pentru a fi judecat si

pedepsit… Eu nu vreau sa fiu ghetoizat cu acordul politicienilor pe care i-am votat!

Ionel ALBU