Opt zile cu Boloni Şi fotbalul francez

Tehnicianul George Ciorceri a avut parte de o experienţă inedită, recomandabilă oricărui antrenor din fotbalul românesc. El a urmărit, pe viu timp de opt zile, activitatea clubului Rennes, unde antrenează târgumureşeanul Ladislau Boloni. L-am lăsat pe Ciorceri să povestească prin intermediul propriilor cuvinte ce a văzut acolo, în universul profesional al lui Boloni şi al celui mai iscusit sistem de creştere a fotbaliştilor.

“De mult aveam de gând să ajung pentru câteva zile în Franţa, să văd pe viu cum se lucrează la un club serios. Am vorbit cu Boloni la telefon şi mi-a promis că mă ajută să urmăresc activitatea de la clubul la care antrenează el.
Am ajuns la Rennes miercurea după-amiaza. Am văzut un oraş de 400 de mii de locuitori, frumos, curat, cu străzi înguste, cu case vechi, din lemn, dar cochete. M-am cazat la un hotel din apropierea clubului Rennes, iar seara m-am întâlnit cu Loţi Boloni. Am povestit despre una, alta, apoi mi-a dat programul de pregătire de la toate grupele.
Baza sportivă Renens e alcătuită din 10 terenuri de fotbal, dintre care unul cu nisip şi două artificiale, iar patru au nocturnă. Există trei clădiri cu multe birouri, folosite de conducătorii clubului şi de antrenori. Toate birourile sunt dotate cu calculatoare. Există, de asemenea, o încăpere unde cu ajutorul unei aparaturi speciale Boloni poate viziona amănunţit tot ceea ce doreşte, dintr-un meci. De exemplu poate cere să vadă doar deposedările, centrările, fazele din preajma careului etc. Loţi are şi un laptop, aşa că oriunde călătoreşte, pe perioada cât durează drumul poate viziona tot felul de meciuri. Toate jocurile din baza de date sunt înregistrate pe casete şi pe CD-uri.

Fotbal cu tehnologie de ultimă oră

Faza video nu este singura parte unde tehnica a pătruns adânc în fotbal. La anumite antrenamente, cam o dată la două zile este monitorizat pulsul jucătorilor şi se calculează caloriile consumate de organism. Cât s-a lucrat aerob şi cât anaerob. Acest lucru se face chiar în timpul antrenamentului cu ajutorul unor aparate mici montate pe corpul fotbaliştilor, iar toate datele sunt interpretate de pe un grafic. În acest mod antrenorul sau preparatorul fizic poate monitoriza exact randamentul fizic al oricărui jucător.
Pentru măsurarea detentei se foloseşte, de asemenea, un aparat sofisticat, care poate determina foarte exact randamentul dat de fotbalist la acest capitol.
Totul, dar absolut totul, începând de la alimentaţie până la antrenament şi joc este calculat, gestionat cu rigurozitate şi cu o precizie uimitoare.

Informatorii monitorizează totul

Am participat şi eu acolo la un curs pe tema dezvoltării fotbalului juvenil. Cursul a fost ţinut de cineva care este echivalentul unui şef de DJS de la noi, şi de un instructor, ambii specializaţi pe probleme de fotbal. 
Pentru un club serios există o mulţime de informatori, adică oameni care se pricep la fotbal, care se ocupă doar de descoperirea copiilor talentaţi. Majoritatea viitorilor fotbalişti sunt monitorizaţi de la vârste mici, dar sunt aduşi la club doar când ajung la 14-15 ani. Este interesant faptul că într-un club de primă divizie cum este Rennes, numărul fotbaliştilor care se pregătesc aici e mic. Există 10 copii la speranţe, 18 la cei cu vârstă între 17 şi 18 ani şi 18 la grupa jucătorilor cuprinşi între 19 şi 20 de ani, plus echipa de seniori. În comparaţie, la noi sunt mult mai mulţi fotbalişti la un club important. La ei doar cei cu adevărat valoroşi sunt crescuţi efectiv de club.
Pentru cei aproape 40 de jucători care sunt şi elevi, clubul plăteşte 20 de profesori care stau la dispoziţia lor în funcţie de programul copiilor.
Nici un antrenament nu se face cu mai mult de 20 de jucători. La cei 20 există doi antrenori.

Marile diferenţe

Un lucru pe care se pune mare preţ acolo, în Franţa, iar la noi lipseşte, este concentrarea. Ei ştiu bine ce înseamnă să faci lucrul potrivit la momentul potrivit, cu o concentrare maximă. Un alt lucru este că la noi se munceşte mai mult, dar mai prost. Ei lucrează mai puţin, dar mai eficient. O altă caracteristică a fotbalului de afară este respectul faţă de joc şi partener. La antrenamente nu am văzut reproşuri între jucători. Ei nu joacă pentru impresie artistică. Una peste alta diferenţele sunt enorme, iar totul pleacă de la economie. Comparativ cu ce e la noi, forţa lor financiară este extraordinară.

Întâlnire cu Remus Cioloboc

George Ciorceri a avut parte în Franţa de o întâlnire interesantă şi plăcută. El l-a revăzut pe un fost elev de la ASA, Remus Cioloboc, jucător stabilit acolo de câţiva ani. ” Am fost împreună la un meci câştigat de Rennes cu
4-1. Boloni ne-a făcut rost de bilete, iar a doua zi, duminica, am ieşit în oraş. Am povestit cu el tot felul de lucruri legate de fotbal, dar nu numai. A fost o întâlnire agreabilă. M-a întrebat şi el despre oamenii de acasă.

Nostalgia lui Boloni
George Ciorceri a povestit că Boloni are deseori nostalgii legate de vremurile frumoase petrecute la Târgu Mureş, de oraş. “Îşi aduce aminte cu plăcere de fotbalul jucat aici, de prietenii de aici. M-a întrebat de toţi foştii lui colegi de echipă. A vrut să ştie despre fiecare ce fac, unde sunt. Îl interesează ceea ce se întâmplă în Târgu Mureş sau la ASA. Nu a vrut şi nu vrea să vorbească despre ceea ce ar trebui făcut aici, pentru că, spune el, de la distanţă nu se pot da sfaturi, pentru că orice reţetă este valabilă în funcţie de specificul locului.”

“E frumos ce vezi acolo, dar când te întorci acasă parcă simţi un gust amar. Lucrul ăsta vine de la sentimentul că noi nu vom putea ajunge niciodată la posibilităţile financiare şi tehnologice care există în fotbalul din vest.”
(George Ciorceri – antrenor)

George Ciorceri va împlini la toamnă 49 de ani. Este antrenor de categoria I. A antrenat mulţi ani formaţia ASA Târgu Mureş, după care a pregătit echipele Politehnica Timişoara şi, mai recent, CFR Cluj. În momentul de faţă nu are nici un angajament şi, foarte probabil, până în vară va sta departe de terenul de fotbal.