TREPTELE RAIULUI 31

Pe-un picior de plai, / Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei “trepte” este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt un “plai la poarta de Rai”. Frumusetea mereu schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare: ACASA, la cerurile vesniciei unde ne asteapta.

Dar acolo, la CASA PARINTEASCA din ceruri nu intra hotii ci doar cei curati, limpeziti de întinaciunile si relele pamântului, unde porunca Decalogului amintita în articolul trecut “SA NU FURI”, a capatat multiple si neasteptate semnificatii ce vor fi prezentate în aceste rânduri…Deci,

SA NU FURATI, hotilor! – NU VA LASATI INSELATI, pagubasilor!

“Perfectionarile” succesive ale furturilor au ajuns la viclene forme de înselare ce conduc sarmana victima spre dumbrava însorita din mijlocul codrului, plina de flori colorate si parfumate, dintre care alege pe cea mai stralucitoare si mirositoare, floarea carnivora ce-si devoreaza victimele imprudente; sucul ei ascuns adânc între petale este otravit cu dobânda mare a creditului bancar ce-l leaga pe naivul cazut în nada împrumutului ce de multe ori nu va putea fi achitat. Oamenii accepta nesiliti sa plateasca camatarilor bancari dobânzi mult prea mari peste ce s-ar cuveni pentru servicii si formalitati. Inselaciunea se petrece “legal” sub pretextele mascate de o terminologie special construita spre a nu fi înteleasa de clienti, revarsata pe zecile de pagini ale unor contracte ce vor fi semnate de victime sub acele dubioase conditii, care, de fapt, pot fi exprimate foarte simplu asa: “eu pagubasul cutare împrumut de la banca cutare atâtia bani, pe care ma oblig sa-i restitui îndoit sau întreit peste atâtia ani, stiind ca dobânda va creste anual pâna când resursele mele vor fi prea mici ca sa mai pot plati ratele, fapt ce va aduce mari prejudicii morale si financiare asupra familiei mele.” Iata modalitatea la care bancherii camatari recurg si vând împrumuturi prin care fura “legal” pe cei care cad în capcana acceptarii de buna voie a fi pagubiti. Acestora li se adreseaza îndemnul imperativ: “feriti-va de capcanele lacomiei bancherilor camatari”. Aceasta forma de hotie impusa si acceptata de omenirea decadenta este amendata virulent de Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea catre Corinteni: “Nu stiti oare ca nedreptii nu vor mosteni împaratia Lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfrânatii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici stricatii de tot felul, nici sodomitii, nici hotii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii sau hrapitorii nu vor mosteni împaratia Lui Dumnezeu” (1 Co 6, 9-10) Grea pedeapsa cade peste toti înselatorii, ne anunta si Sfântul Apostol si Evanghelsit Ioan:

Apocalipsa vesteste lumii pedepsele ce vor cadea

peste toti hotii!

Astazi lumea s-a culcat pe o ureche si s-a “convins” ca hotia, plocoanele, mituirea demnitarilor pentru diverse avantaje necinstite, au ajuns a fi un loc comun, o “normalitate” strâmba de care se poate folosi oricine, atâta vreme cât nici ministrii prinsi cu “mâta-n sac” nu patesc nimic, desi sunt cercetati pe la tribunale de judecatori a caror miopie suspecta îi ajuta pe acuzatii de “mare coruptie”. Dar sa nu uitam ca totul se plateste, nimic nu va trece fara sa fie cântarit de balanta dreptatii care lucreaza chiar în prezent, nu spre a osândi acum, ci doar pentru a aminti celor vinovati ca mai au înca timp de îndreptare cât mai sunt în viata trupeasca. Inca mai pot parasi negurile pacatelor pentru a porni spre Lumina Lina a Sfintei Slave a Tatalui Ceresc, si a raspunde, DA PaRINTE, la chemarea dumnezeiasca adresata noua, tuturor, prin glasul Lui Iisus Hristos si al apostolilor ce ne vestesc din Sfânta Scriptura: “De aceste trei plagi au fost ucisi o treime din oameni: de focul si de fumul si de pucioasa care iesea din gurile lor;…si nu s-au pocait de crimele lor, nici de vrajitoriile lor, nici de desfrânarea lor, nici de hotiile lor.” (Ap 9, 18-21) Iata regasim în acest pasaj din Apocalipsa Sfântului Apostol si Evanghelist Ioan pe cei care nu au vrut sa stie de poruncile dumnezeiesti, ucigasii, vrajitorii satanei, desfrânatii, adulterii si hotii.

“SA NU FURI” nici prin înselaciune si nici

prin minciuna

Camataria bancherilor este înselaciunea propusa de bancile din toata lumea sub conditiile diverse ale dobânzilor si acceptata ca o falsa normalitate, la care a aderat omenirea, în deplina cunostinta de pierderile financiare asumate ce se vor acumula pâna la sfârsitul platii datoriilor. Practica tranzactiilor banesti a aparut odata cu primele monezi din antichitate. Despre necinstea negustorilor si a zarafilor aflam chiar din litera Sfintei Evanghelii: “si a intrat Iisus în templu si i-a dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau în templu si a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei si le-a zis: Scris este: Casa Mea, casa de rugaciune se va chema; dar voi ati facut-o pestera de tâlhari.” (Mt 21, 12-13) In spatiul templului din Ierusalim le era permis zarafilor sa schimbe banii celor veniti din Diaspora, sa împrumute bani cu dobânda lasând zalog obiecte de valoare. Insa totul degenerase în abuz si hotie, motiv ce a determinat alungarea din templu a pacatosilor. Asa cum au fost atunci goniti de Dumnezeu din Casa Lui, tot asa vor fi alungati si la Judecata Finala, în adâncurile gheenei. Acestei cumplite pedepse vor fi supusi toti cei cazuti în ispitele înselaciunilor ce aduc câstiguri necinstite. Printre ei sunt si cei care cumpara obiecte furate la preturi mici, stiind ca sunt obtinute necinstit de vânzator; amândoi vor fi pedepsiti, unul pentru furt, altul pentru participare la înselaciunea celuilalt, care îi transfera o parte din câstigul hotiei, dar si o parte a vinovatiei. Falsificatorii de bani si cei care cumpara cu ei stiind ca sunt falsi, tot hoti sunt, care înseala buna credinta a altora. Se cunosc prea bine multe modalitati de falsificare a bancnotelor care au fost practicate adesea în lumea interlopa, dornica de bogatii nemeritate.

Tehnologia furturilor

Pentru a se evita continuarea tiparirii banilor falsi s-au inventat materiale speciale de imprimare a banilor cu fotografii suprapuse, unele transparente, cu insertii metalice ce pot fi detectate de la distanta, cu simboluri în 3 dimensiuni si zone fosforescente sau vizibile doar sub anume radiatii. Totodata s-au inventat si aparate de identificare a bancnotelor false, dar falsificarea nu se poate opri. Se continua o aberanta dar reala “întrecere” între tehnologia legala de tiparire, din ce în ce mai sofisticata si greu de copiat, si între falsificatorii care nu renunta la cursa de urmarire si de reproducere a banilor mincinosi. Asemenea se petrec lucrurile si cu falsificarea unor picturi celebre ale caror duplicate sunt vândute naivilor cu preturi fabuloase; acestea sunt însotite de “certificate de autenticitate” semnate de pseudo experti, partasi la înselaciuni. Au fost situatii în care pagubasii au descoperit ca au fost înselati, dar au pastrat tacerea pentru a nu fi ridiculizati de cunoscutii care le admirasera “achizitiile” din colectiile lor de arta, iar mai târziu, dupa multi ani, au reusit chiar sa vânda falsele tablouri la preturi mari, altor naivi. Sarmanii de ei au aderat deliberat la lantul înselaciunii cu constiinta adormita de gândul ca, pentru a recupera pierderea, pot sa minta pe altii, asa cum si ei au fost mintiti, si de ce nu, sa adauge chiar si un profit din vânzarea falsului.

Expansiunea furturilor, la care asistam si uneori chiar participam voit sau nu, ni se dezvaluie ca o realitate alarmanta ce se cere a fi analizata mai adânc, ceea ce vom face si în viitorul articol.

Alexandru Mihail NITA