Judeţul otrăvit

Anul trecut mureşenii au inspirat 3800 de kilograme de plumb, 40 de mercur şi 19 de cadmiu * Poluanţii provin de la arderea diferitor deşeuri şi de la traficul auto * Azomureş şi Bicapa Târnăveni deţin cel mai mare potenţial de poluare din judeţ * Gorneştiul poluează apa Târgu Mureşului * 57.000 de hectare se pământ sunt erodate total * Raportul anual privind starea mediului în judeţul Mureş, de unde am obţinut aceste date, este deosebit de îngrijorător * Locuim într-un judeţ bolnav care vrea să arate că e sănătos

Poate nici nu îţi dai seama şi deja eşti bolnav. Te miri. Ai avut grijă de tine.
N-ai făcut nimic în afară de a respira, de a bea apă, de a mânca. Fără să ştii că aerul pe care îl respiri e plin de noxe, că apa nu e tocmai curată şi că ai mâncat nişte produse nesănătoase. Poluarea loveşte fără să ştii. E ca o boală necruţătoare care te roade încet dar sigur. Şi până la urmă te doboară. În plus ameninţă să facă aceleaşi lucruri şi cu copiii tăi.

Boala e în aerul respirat

Praful şi fumul fac parte din peisajul fiecărui mureşean. Doar că puţină lume ştie ce se află în aerul pe care îl inspirăm. Chiar dacă Raportul despre starea mediului în judeţul Mureş nu este deosebit de îngrijorător în ceea ce priveşte poluarea aerului, există câteva lucruri care ar trebui să ne pună pe gânduri. “Activitatea Combinatului de Îngrăşăminte Chimice are un impact semnificativ asupra atmosferei prin emisiile de amoniac, oxizi de azot, şi pulberi. Rezultatele automonitorizării emisiilor de poluanţi în atmosferă efectuate evidenţiază depăşirea valorilor admise. (Â…) În anul 2003 procentul de depăşiri a valorii admise pentru concentraţia medie zilnică la amoniac a fost de 20% în punctul de monitorizare cartier Mureşeni şi de 25 % în localitatea Cristeşti”. Impact asupra mediului are şi Carbid Fox Târnăveni prin emisiile de particule peste pragurile de intervenţie.

Depăşiri de 42 % la pulberi în aer

“Materiile sub formă de particule purtate de aer cuprind: praf, funingine, fum şi particule lichide emise în aer, sunt destul de mici pentru a fi aeropurtate. (Â…) În timp ce parametri fizici influenţează comportarea particulelor la transport şi depunere, impactul lor asupra sănătăţii este influenţat şi de compoziţia chimică. (Â…) În anul 2003 s-au prelevat 365 de probe medii zilnice, din care 154 (42%) au depăşit concentraţia maximă admisă.” Cu alte cuvinte târgumureşenii au inspirat cu 42 % mai mult praf decât admit normele în vigoare. Praf în care, mai pe înţelesul tuturor, se găsesc tot felul de particule care numai bine nu fac căilor respiratorii.

Apa nu e chiar limpede

Majoritatea râurilor care traversează judeţul aparţin categoriei I de calitate, mai puţin Târnava Mare care din cauza indicatorilor de fosfor, fenoli şi zinc aparţine grupei a II-a de calitate. Principalii poluatori ai apelor de suprafaţă sunt Combinatul Azomureş şi Bicapa Târnăveni. “La nivelul judeţului Mureş zona cea mai critică din punct de vedere al poluării apelor de suprafaţă este tronsonul de râu Târnava Mică, unde calitatea apei s-a situat în afara categoriilor de calitate, din cauza concentraţiilor foarte ridicate ale cromului hexavalent. Unitatea vinovată, Bicapa Târnăveni, şi-a încetat activitatea de mai bine de trei ani, dar poluarea remanentă deosebit de ridicată se datorează depozitelor de deşeuri situate de-a lungul râului, care şi la ora actuală poluează prin intermediul freaticului (Â…) Un alt tronson de râu, afectat din punct de vedere fizico-chimic şi mai ales bacteriologic este râul Mureş, aval de municipiul Târgu Mureş, din cauza poluării produse de SC Azomureş şi RA Aquaserv (Staţia de Epurare din Cristeşti). În cursul anului 2003 pe acest tronson categoria de calitate a fost determinată de indicatorii regimului de oxigen şi cei toxici şi speciali (fenoli şi zinc).”

Ape subterane nepotabile

Pentru a determina calitatea apelor freatice s-au centralizat analizele celor 14 foraje hidrogeologice dispuse în întreg judeţul. Rezultatele sunt catastrofale. Nici un astfel de foraj nu dispune de apă potabilă din cauza indicatorilor depăşiţi la compuşi organici, azotaţi, fenoli, fosfaţi etc. Principalii poluatori ai apelor subterane sunt aceeaşi: Azomureş şi Bicapa. În cazul combinatului târgumureşean poluarea provine din zona batalului cu ape fosfo-amoniacale cu o suprafaţă de 37, 5 ha, amplasat pe malul drept al Mureşului. “Poluarea se produce prin umplerea peste limita maximă a iazului batal, ceea ce permite exfiltraţii. Substanţele poluante sunt ioni amoniu, azotaţi, azotiţi şi fluor.” Adică exact ceea ce ZIARUL de Mureş descria cu lux de amănunte acum mai bine de un an şi jumătate. Probabil însă, profitul obţinut de patronii turci ai Azomureş şi datorită subvenţiilor acordate de statul român pentru cumpărarea de îngrăşăminte chimice merg în altă parte. Mureşenii pot să se îmolnăvească şi să moară liniştiţi. La Târnăveni sursa de poluare o constituie aceleaşi batale de reziduuri provenite de la fabricile de bicromat de sodiu, săruri de bariu şi nămol din staţiile de epurare. Din analize reiese că pânza freatică este puternic impurificată cu crom hexavalent. Ca şi la Azomureş situaţia batalurilor de la Bicapa este cunoscută de ani buni. Nimeni nu a mişcat un deget.

Gorneştiul poluează Târgu Mureşul

Raportul face şi o analiză a stării apelor uzate provenite din sistemele de canalizare ale judeţului (care însumează 470,5 km) şi de la marile întrprinderi sau staţii de epurare. Pentru că 40% din reţeaua de canalizare are o vechime între 20 şi 30 de ani este evident că pierderile din reţea contribuie masiv la poluare. Un poluator major al apei râului Mureş este complexul zootehnic Gorneşti care aparţine de Agroflip Bonţida. În plus, cei de la Gorneşti nu dispun încă de autorizaţie de mediu. În afară de acest combinat mai există încă nouă instituţii sau întreprinderi care nu tratează suficient apele uzate. Acestea sunt Bicapa, Azomureş, Staţiile de epurare din Târgu Mureş, Sighişoara, Reghin, Sovata, Târnăveni (marea lor majoritate depăşite din punct de vedere tehnologic), SC Zahărul Luduş şi depozitul de deşeuri menajere Târgu Mureş.

57.000 de hectare erodate

Judeţul Mureş dispune de 414.000 de hectare de teren agricol (arabil, păşuni, fâneţe, vii, livezi). Din acestea 57.000 sunt erodate total, 22.000 sunt soluri acide, 20.000 sunt afectate de aluncări de teren şi 2000 sunt poluate. Sună încântător.

Asta e…

… ceea ce se vede în mare. Pentru că suntem siguri că multe din zonele judeţului nu pot fi acoperite de măsurători. Că nu s-au luat în calcul unele chestiuni care nici nu pot fi măsurate cum ar fi miile de pet-uri aruncate pe malurile apelor, miile de baterii de maşină folosite şi aruncate cine ştie pe unde, sutele de kilograme de deşeuri de tot felul (între care unele deosebit de periculoase) arse în gospodăriile oamenilor. Pentru că până la urmă asta ne lipseşte multora: o educaţie ecologică!

De ce ne îmbolnăvim şi   de ce murim mai repede?

Poluarea aerului provoacă boli ale aparatului respirator l Clorul din apă poate avea efecte cancerigene l Proasta gestionare a deşeurilor urbane duce la creşterea morbidităţii l Ariile protejate nu au administraţie şi sunt lăsate la cheremul ciobanilor l Poluarea fonică îi chinuie pe locuitorii oraşelor

Cu toţii ne aducem aminte de Cernobâl, cel mai mare dezastru ecologic din istoria omenirii. Efectele lui nu încetează să se vadă chiar acum la aproape 20 de ani de la catastrofă. Fără să ne dăm seama în fiecare zi, fiecare dintre noi este martorul unui mic CernobâlÂ…

Sănătatea publică în pericol?

Există o evidentă corelare între poluarea aerului şi a apei şi sănătatea mureşenilor. De exemplu, poluarea iritantă care este cel mai răspândit tip de poluare “determină modificări la nivelul căilor respiratorii producând hipersecreţie de mucus şi alterarea activităţii cililor vibratili, precum şi la nivelul alveolelor pulmonare.” Acest tip de poluare favorizează bronşitelor cronice, emfizemului pulmonar şi a astmului bronşic. Cu toate că în zona Târgu Mureş s-au înregistrat depăşiri ale concentraţiilor admise la poluanţii din grupa “iritanţilor”, respectiv amoniac (4%) şi pulberi în suspensie (42%), nu s-a putut constata vreo legătură între aceşti poluanţi şi “starea de sănătate a populaţiei prin afecţiuni respiratorii.” Chiar credeţi?!
În privinţa apei potabile lucrurile par să stea un pic mai bine. De-a lungul anului trecut s-au înregistrat depăşiri doar la parametri “coliformi totali” şi “clor rezidual liber”. Din numărul de probe preluate anul trecut aproape 5% au depăşit aceşti indicatori.

Neprotejarea ariilor protejate

Judeţul Mureş are mai multe arii naturale protejate. Dintre acestea cele mai mari sunt Parcul Naţional Călimani Sud (care se întinde în judeţ pe o suprafaţă de peste 10.000 de ha) şi rezervaţia peisagistică Defileul Deda-Topliţa. În cazul Parcului Naţional cea mai mare problemă este lipsa administraţiei acestuia. Din acest motiv în cursul anului trecut pe suprafaţa parcului nu s-a respectat statutul de arie protejată. “Stânele de oi din Tihu-Ilvei şi Stegea au depăşit sezonul de păşunat admis, numărul de oi admis şi au afectat prin păşunat pădurile de limită”. În defileul Deda-Topliţa cele mai mari probleme sunt cauzate de retrocedarea pădurilor şi de construcţia caselor de vacanţă dar şi de depozitele de rumeguş. “Peisajul natural a fost afectat de depozitele ilegale de rumeguş provenite de la firmele de prelucrare a lemnului din zona Răstoliţa, Lunca Bradului.” Acesta nu este singurul impact negativ asupra pădurii exercitat de firmele de exploatare a lemnului. Acestea nu respectă autorizaţiile de mediu în ceea ce priveşte “scosul buştenilor prin semitârâre în albiile pâraielor, dirijarea apelor curgătoare pe drumurile de colectare a tractoarelor, apropiatul lemnelor pe versanţi înclinaţi în perioade cu precipitaţii abundente etc.”

Gunoaiele care îmbolnăvesc

Gradul de morbiditate poate fi asociat managementului deficitar al deşeurilor urbane. Peste 20.000 de mureşeni suferă de afecţiuni ale căilor respiratorii, 4500 de giardioză şi peste 900 de parazitoze intestinale din cauza poluării. Probleme deosebite ridică şi faptul că deşeurile periculoase, cum ar fi vopselele, lacurile, substanţele fito-sanitare expirate etc) nu sunt colectate separat din gospodăriile judeţului. Poluarea fonică reprezintă un alt ghimpe în coasta târgumureşenilor. Ea poate fi atribuită “în mare parte traficului rutier” în primul rând din cauza faptului că localităţile judeţului nu au drumuri ocolitoare care ar descongestiona arterele care tranzitează oraşul.
 
Investiţii cu cântec
 
Multe dintre investiţiile străine care se fac în România nu se fac datorită condiţiilor prielnice de aici, nici salariilor mici sau calităţilor profesionale ale concentăţenilor noştri. Unele pentru că legislaţia pentru protecţia mediului înconjurător este încă destul de laxă în comparaţie cu cea din Uniunea Europeană. Iar dacă anumite companii sunt prinse cu mâţa în sac ele scapă mult mai uşor, fie pentru că autorităţile nu le pot deranja fiind, vezi Doamne, investitori străini, şi există riscul pierderii unor locuri de muncă, fie pentru că se dă şpagă pentru ca unii să închidă ochii când vine vorba de încălcări ale legii. Fiţi siguri că un combinat precum Azomureş nu ar fi funcţionat într-o ţară membră UE. La fel puteţi să fiţi siguri că turcii de la Prolemn Reghin nu ar fi putut face în ţara lor sau în vreo ţară occidentală ce fac aici. Ne referim atât la modul brutal în care se face exploatarea pădurilor cât şi la impactul activităţii lor productive asupra mediului. Ca să nu fim acuzaţi că avem ceva cu turcii putem da un alt exemplu, cel al fabricii italieneşti de prefabricate din lemn Frati din Sebeş, judeţul Alba, una dintre cele mai mari investiţii străine din Transilvania.

Grozăvia de la Cuci

Localitatea Cuci a devenit în ultimii ani un interesant centru industrial. Firma Estpoliuretan a deschis aici un punct de producţie. Toate bune şi frumoase dacă nu ar fi fost unii cetăţeni care să acuze tot felul de afecţiuni ale căilor respiratorii.

La sfârşitul lunii ianuarie peste 300 de locuitori ai comunei Cuci au semnat un document prin care cereau autorităţilor verificarea activităţii firmei menţionate care era bănuită că incinerează substanţe şi deşeuri nocive pentru sănătatea oamenilor. Controlul făcut în 12 februarie 2004 de către Garda Naţională de Mediu, Comisariatul Mureş nu a descoperit însă nimic. Potrivit concluziilor Gărzii, “unitatea dispune de 5 generatoare de aer cald care funcţionează după cum urmează: 4 generatoare pe bază de gaze naturale şi unul pe combustibil solid) lemn de foc şi deşeuri din carton-hârtie. Din verificările făcute la aceste generatoare rezultă faptul că la cele pe bază de gaze naturale nu se poate introduce în focar deşeuri pentru ardere, iar la generatorul pe bază de combustibil solid nu s-au găsit urme (negru de fum abundent şi resturi poliuretan rigid) care să ateste că au fost incinerate deşeuri de poliuretan rigid.”
În plus, din controlul Gărzii de Mediu reiese că unitatea ţine evidenţa deşeurilor la zi. Într-adevăr se recunoaşte că în 2002 controalele efectuate la aceeaşi firmă au scos în evidenţă anumite deficienţe care au fost remediate între timp.

Realitatea e cu totul alta

Priviţi cu atenţie imaginile alăturate. Au fost făcute cam în aceeaşi perioadă cu controlul. Într-una din ele se vede destul de clar cum pe unul din furnale iese fum negru. Care nu poate proveni din arderea lemnului sau a deşeurilor din carton. Este, domnilor de la Garda de Mediu? În cealaltă imagine puteţi vedea cum s-a achitat firma din Cuci de datoria depozitării ecologice a deşeurilor. Foarte inspirat! Le-au pus pe marginea unui luciu de apă. Curat ecologic, nu-i aşa domnilor de la Garda de Mediu? Cerem organelor competente (excludem Garda de Mediu) să mai facă o verificare la Estpoliuretan. Şi dacă nu se conving să facă şi o monoitorizare.

Negocieri dure la Mediu
Capitolul “Mediu” este unul dintre cele opt pe care România le mai are de negociat cu Uniunea Europeană. Pentru implementarea numeroaselor directive europene Guvernul solicită în multe cazuri perioade de tranziţie ce pot ajunge până la 15 ani. Un exemplu este cel al gospodăririi apelor uzate urbane. Aceeaşi perioadă se cere şi pentru calitatea apei consumului uman. Pentru armonizarea legislaţiei româneşti cu alte directive europene e nevoie de timp mai puţin (ex: trei ani pentru controlul emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea benzinei) sau nu se cere perioadă de tranziţie (directiva privind calitatea cerută apelor de suprafaţă destinate prelevării de apă potabilă)