“Nici mama nu ştie ce e în suflet ul meu”

Obosit şi trist după prestaţiile din probele individuale ale finalelor Campionatului European de la Ljubljana, Marius Urzică şi-a găsit totuşi puţin timp, pentru a-şi vizita mama, care locuieşte la Târgu Mureş. A stat doar câteva ore, timp în care a încercat să-şi ascundă supărarea.

Ziarul de Mureş: Ţi-ai mai revenit., Marius? Am înţeles că ai fost tare supărat…
Marius Urzică: Sunt încă foarte obosit. E greu să-mi revin. Nu atât oboseala mă deranjează cât supărarea. Ceea ce s-a întâmplat la Ljubljna m-a marcat foarte mult. Nici acum nu-mi vine să cred că am ratat la cal şi la paralele.  
Ziarul: Dar ai avut un rol important în câştigarea titlului european la echipe. Ai avut o evoluţie foarte bună în finala pe echipe. Nu cred că ţi-a reproşat cineva ceva.
Marius Urzică: Nimeni nu mi-a spus nimic rău, dar sunt supărat pe mine. În Bucureşti m-au oprit oamenii pe stradă şi mi-au spus: “Nu-i nimic Marius, trebuie să mergi mai departe”. Nu e un capăt de lume că nu mi-au ieşit exerciţiile aşa cum am vrut, dar e greu de trecut peste asta. Am muncit atâta pentru ca acum să pierd din cauza unor greşeli. La paralele excerciţiul a fost foarte bun. Mi-a ieşit bine aproape totul, dar mi-a alunecat mâna la un moment dat. Uneori e şi o chestiune de şansă. Se întâmplă să fii în formă, să fii concentrat, dar ceva să nu iasă. Din păcate…
Ziarul de Mureş: Te mai doare palma? Am văzut că ai avut probeme.
Marius Urzică: Da. Am avut probleme destul de mari. Îmi curgea sângele ca la robinet, dar nu puteam să mă opresc din cauza asta. Mi-am pus magneziu ca să se oprească. De durere apoape că am uitat atunci. M-a durut sufletul mai mult.
Ziarul de Mureş: La ce te gândeşti după un exerciţiu pe care l-ai ratat?  
Marius Urzică: Toate îmi vin în minte. O mulţime de gânduri. Dacă… şi dacă…, revezi tot felul de momente. Dar asta nu te mai ajută cu nimic. 
Ziarul de Mureş: Când pierzi o medalie la olimpiadă, la un campionat mondial sau europene, te gândeşti cumva şi la banii pe care
i-ai pierdut?
Marius Urzică: În nici un caz nu te gândeşti la aşa ceva. Sincer să fiu eu nu ştiu nici acum câţi bani urma să primim pentru medaliile de la europene. Nu te gâneşti la asta. Banii nu au valoare în comparaţie cu ceea ce simţi când vezi că munca de luni de zile e răsplătită cu medalie. Bucuria pe care o simţi acolo pe podium nu se compară cu nimic.
Ziarul de Mureş: Simţi cumva că ai obosit? La 28 de ani e mai greu decât la 18 sau 20 de ani?
Marius Urzică: Nu simt nici o diferenţă. Mă simt la fel de în putere ca acum câţiva ani. E adevărat că am avut probleme cu spatele, mă mai doare şi acum câte o dată, dar altfel mă simt excelent, mă simt în formă. Nu cred că la vârsta mea, adică la 28 de ani, se pune problema oboselii. Ar fi prea devreme.
Ziarul de Mureş: Cum a fost reîntâlnirea cu mama ta? Spunea înante să vii că eşti tare supărat.
Marius Urzică: De fiecare dată vin să o văd cu bucurie. Acum am fost puţin mai necăjit. Ea vede cum sunt, dar nu ştie exact ce e în sufletul meu. Îi spun, în mare, ce am pe suflet, dar nu las să se vadă totul, pentru că  şi-ar face mai multe griji.
Ziarul de Mureş: Vi rar să-ţi vezi mama?
Marius Urzică: Depinde. Când sunt în perioade de cantonament vin mai rar, pentru că nu am timp. În rest, la câteva săptămâni trec pe aici. Dacă am drum prin  apropiere intru obligatoriu şi pe la mama.
Ziarul de Mureş: Se zvoneşte că vrei să te laşi după Olimpiada de la Atena.
Marius Urzică: Nu ştiu încă ce voi face. Nu m-am gândit serios la problema asta. Deocamdată mă voi pregăti cu mare atenţie pentru olimpiadă. Vreau să am o comportare bună la Atena. Ce va fi după vom vedea la momentul respectiv.

“Trebuie să aibă curaj”

Ziarul de Mureş: Doamnă Sabina Urzică, v-a fost tare dor de Marius ?
Sabina Urzică: Întotdeuana îmi e dor de el, chiar şi atunci când vine mai des. Îl aştept cu nerăbdare de fiecare dată.
Ziarul de Mureş: A fost foarte supărat acum…
Sabina Urzică: Da, sărăcuţul de el. Tare necăjit a fost. I-am spus şi eu că nu trebuie să se streseze aşa de tare, că trebuie să aibă curaj. Poate să depăşescă momentul ăsta, dar aşa e el, mai sensibil. Nu a vrut să meargă nici la banchetul cu colegii. A spus că nu avea ce să caute acolo.
Ziarul de Mureş: Aţi urmărit cu atenţie fiecare evoluţie a lui Marius?
Sabina Urzică: Cum să nu urmăresc? Nu pierd nimic. Urmăresc şi transmisiunile directe şi ce se dă la emisiunile de sport. Chiar acum pregătesc videorecorderul pentru că trebuie să fie un  reportaj despre echipa de gimnastică. Din păcate acum n-a ieşit aşa cum
ne-am dorit cu toţii. Am fost şi eu tare supărată, dar ce să facem. Aşa e viaţa. Uneori nu e cum vrem noi. 
Ziarul de Mureş: Am înţeles că nu prea a vrut să vorbească despre întrecerea de zilele trecute.   
Sabina Urzică: Da. Aşa e. Nu a vrut să discute despre asta cu ziariştii. Era prea supărat. Dar va trece şi asta. Vine Olimpiada din Grecia. Sper să îl vedem acolo sus pe podium, cum ne-am obişnuit.