Valea Izvoarelor sărăciei

Câteva familii din satul Valea Izvoarelor (comuna Sânpaul) se găsesc într-o situaţie financiară critică. Sunt cazuri în care singurul venit al familiei este reprezentat doar de alocaţia copiilor. Simon Istvan, primarul din Sânpaul afirmă că este o criză de bani la ajutoare sociale şi dă vina pe Consiliul Judeţean. Pe de altă parte, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului se eschivează cum poate, deoarece nici această instituţie nu a acordat ajutor familiilor în cauză. Situaţia a ajuns însă într-un punct critic.

Cazul unor familii din satul Valea Izvoarelor este de-a dreptul dramatic. Venitul acestora se rezumă la alocaţia copiilor, căci ajutoarele sociale nu ajung la aceste familii. De acest lucru se îngrijeşte primarul comunei, Simon Istvan care ştie să profite din plin de lipsa de informare a sătenilor. “Atât eu cât şi soţul meu suntem şomeri. Avem o fetiţă de cinci ani şi singurul venit al familiei este reprezentat de alocaţia fetiţei, adică 210 mii de lei. De ajutor social nu am beneficiat din ianuarie. Am fost şi la Primărie, dar ni s-a spus că nu sunt bani. Am apelat şi la Protecţia Copilului, dar deocamdată nu am primit nici un răspuns”, au declarat membrii unei familii. Se pare că primarul a găsit motivul ideal pentru a justifica lipsa de bani. “Primarul mereu ne spune că Ťv-am făcut podul, şi acolo s-au dus toţi banii. Pen
tru ajutoare sociale, mai trebuie să aşteptaţiÅ¥. Aşa că ajutoare sociale în ultima perioadă nu s-au dat de câteva luni bune, deşi lucrăm şi cele 72 de ore în folosul comunităţii atunci când suntem solicitaţi. Degeaba”, au declarat revoltaţi sătenii. Din nefericire pentru primar, cele două fonduri nu au nimic în comun, construcţia podului ar fi trebuit să se facă din alte fonduri, nu din cele pentru ajutoare sociale. Primarul are în schimb o altă părere. “Dacă se face ceva nou în comună, sătenii cred că lucrările se fac din ajutoarele sociale. Aşa s-a întâmplat şi când am pavat în faţa Primăriei. Din păcate, aceasta este mentalitatea ţăranilor. Eu nu pot să mă ating de banii pentru ajutoare şi să-i folosesc în alte scopuri.” 

Primari incapabili

De fapt, cei de la Primărie ar trebui să se ocupe şi de întocmirea dosarelor pentru acordarea ajutoarelor de la DJPC. Şi la acest capitol – pauză. “Dosarele pe care le primim din partea Primăriilor sunt dezastruoase şi mereu lipseşte câte ceva”, sunt de părere cei de la Protecţia Copilului. În plus mai intervine şi ancheta socială. Şi la acest capitol situaţia este beton. “Nu avem decât trei maşini cu care ne putem deplasa pe teren. Deci este nevoie de timp”, s-au lamentat asistenţii sociali. Nici nu e de mirare faptul că familiile sărace rămân fără ajutoare. Cei care au mai mult de suferit sunt însă copiii. “Sunt situaţii în care copiii nu vin la grădiniţă sau la şcoală pentru că nu au ce mânca. Trec zile întregi şi nu mănâncă nimic”, a declarat o învăţătoare de la şcoala din Valea Izvoarelor.
Însă cei de la DJPC dorm în papucii statului în loc să apere interesele copiilor. “Pentru a primi ajutoare de la noi, familiile respective trebuie să îndeplinească câteva condiţii. Copii, trebuie să fie cu vârsta cuprinsă între 0 şi 7 ani, iar ancheta socială este un alt factor de decizie. Ajutoarele sunt materiale şi nu băneşti şi sunt în funcţie de necesităţile familiei”, a declarat Dombi Karoly, director DJPC. Problema e că nimeni nu se grăbeşte să verifice situaţia. Sau nu se vrea. Deci cu totul altă poveste. Însă mai apare o problemă. Şi anume faptul că asistenţii sociali nu se arată prea încântaţi când e vorba de a înregistra cererile. În mod normal acestea ar trebui soluţionate în termen de 30 de zile, dar în ritmul în care lucrează cei de la Protecţia Copilului toate cazurile sunt tergiversate.

Bursele de şcolarizare, un vis frumos
 
În plus, conform legii 116/2002 care se referă la combaterea marginalizării sociale şi accesul la educaţie, copiii din familii cu situaţie financiară dificilă ar trebui să beneficieze de burse de şcolarizare. Dar, se pare că Kedei Elod, directorul şcolii din Valea Izvoarelor este copia fidelă a primarului şi adoptă aceeaşi tactică de nepăsare. Nici un elev nu a beneficiat de bursă de şcolarizare. Nu se ştie nici dacă s-au depus actele necesare, iar directorul nu se chinuie să-i anunţe pe părinţi. Deci şi aici o totală lipsă de interes.
“Dar sumele pe care le-ar primi din bursele de şcolarizare sunt foarte mici. În jur de 150 de mii de lei”, a afirmat primarul. Poate pentru el, dar când o familie trebuie să se descurce doar din alocaţia copiilor, sigur că 150 de mii de lei ar fi de ajutor.
Deşi a trecut mai bine de o lună de când dosarele au fost depuse la DJPC, nici unul nu a fost soluţionat. Nici măcar un asistent social nu s-a deplasat la faţa locului pentru ancheta socială. De la Primărie aceeaşi poveste. Nici o mişcare. Însă în tot acest timp familiile sărace sunt nevoite să se descurce cu banala sumă de 210 mii de lei.

“Sunt unele familii care nu pot fi ajutate. Le-am dat ajutoare şi în loc să meargă să-şi cumpere de mâncare, beau la cârciumă. Pe ultimele două luni nu le-am dat ajutoare pentru că nu am  avut bani. De la CJ nu am primit decât 15 la sută din necesar. Dar asta se întâmplă nu numai la noi în comună, este la nivel judeţean. Din cele aproximativ 3 miliarde de lei nu am primit decât 885 de milioane.” (Simon Istvan)

“În vederea pregătirii copiilor aflaţi în situaţiile prevăzute la aliniatul (1) în luna august a fiecărui an se acordă acestora, prin reprezentanţii lor legali 40 la sută din cuantumul anual al bursei de şcolarizare. Această sumă este destinată pentru cumpărarea unor articole de îmbrăcăminte, încălţăminte şi rechizite şcolare.”
(Conform legii nr. 116/2002)