Viitorul ca trecut. Uneori

Se spune, cu oarecare satisfactie (de catre cei din breasla) cum ca unde-s doi juristi exista, musai, cel putin trei pareri. Amintita satisfactie se datoreaza tâlcului principal extras din zicala (de catre cunoscatorii vizati). Anume ca orice jurist serios, cu scaun la cap si curaj prin vertebre, este în stare sa emita, cu luare aminte fata de lege, cel putin o opinie. Viabila. Pe de alta parte, zicerea puncteaza riscuri lesne de înteles. Legate de o inutila tendinta a despicarii firului în patruzeci si patru, fara ajungerea la o solutie, asa cum degrab’ s-ar cuveni sa se pronunte. În fine, ezitarile, bâjbâielile, tergiversarile de opinie se pot datora nu numai unor crize neuronale, ci si unor factori exteriori, concreti, îndeajuns de puternici, toti report la categoria “teama”.

Trecând pe un palier superior de dialog, adica sarind de la textele popular-judiciare la cele judiciar-populare, trebuie sa va anuntam cum ca recenta iesire la rampa, cu lumini directe, a presedintelui instantei noastre constitutionale, n-a fost tratata cu “bis”. Explicitam: stiti ca nu de mult timp conducatorul acestei instante ne-a spus, pe cale de interviu (sau monolog, nu ne mai amintim cu precizie) ca hotarârile respectivei Curti nu se aplica în cauzele pentru care au fost date, ci numai în cele viitoare. Precizarea era legata de un dosar anume (al fostului premier din fosta guvernare), tocmai solutionat la Curtea Constitutionala, pentru care tot muritorul cu drag de lege (si meandrele ei) astepta motivarea. Dar, cum ati putut observa în premiera absoluta, în loc de motivare a venit explicatia din televizor cu aplicarea hotarârii numai în viitor (principiu care, altfel, este, în sine, valabil).

În traducere libera, una ca asta însemna ca degeaba sesizeaza omu’ Curtea cu neconstitutionalitatea unui text de lege de care depinde rezolvarea unei cauze care-l doare (si care este pe rolul unei instante anume, cu termen anume si cu deznodamânt anume). Si, mai ales, ca tot degeaba obtine omu’ satisfactie când i se admite exceptia si respectivul text se declara neconstitutional. Întrucât hotarârea cu pricina este numai buna de pus în rama pentru împricinatu’ cu pricina, iar nu de folosit în instanta (care-o fi ea) ce judeca dosarul. Cu alte cuvinte, desi Curtea a stabilit ca textul de lege pe baza caruia urmeaza a fi solutionata cauza omului sfideaza Constitutia (adicatelea nu-i de aplicat), totusi va fi aplicat în cauza care-l doare pe om, întrucât hotarârile judecatoresti nu dispun decât pentru viitor. V-a placut argumentatia, nu? Ea nu face decât sa reia, mai pe întelesul tuturor (cât poate fi de înteles o problematica atât de voit încâlcita) ceea ce am auzit recent. Numai ca respectiva opinie, chiar daca a venit (cu tot respectul!) de la presedintele unei instante atât de importante, uita niste reguli stabilite tocmai prin legea pe baza careia aceasta instanta poate fi sesizata. Ca sa nu plictisim sau sa vorbim pe pasareste, ne referim numai la faptul ca, daca un tribunal (care are spre solutionare un anume dosar) sesizeaza Curtea cu privire la neconstitutionalitatea unui text de lege de care depinde rezolvarea dosarului, el, tribunalul nu se poate apuca de judecat cauza în chestiune, ci trebuie sa stea cu ea la picior (adica s-o suspende) pâna primeste “rezultatul” de la Curte. Va sa zica, daca hotarârea Curtii n-ar avea de-a face cu respectivul dosar (neaplicându-se decât la urmatoarele cauze în care-i vorba de acelasi text de lege, declarat neconstitutional), de ce este tinut tribunalul sa nu-l judece si sa astepte solutia Curtii? Hî? Pai, de-aia. Ati ghicit! Pentru ca, pe lânga dispozitiile clare ale legii, nimeni nu se-apuca sa faca pe bunul samaritean cu “uite Constitutia, nu-i Constitutia”, din sfânt senin, pentru generatiile viitoare (ori pentru împricinatii urmatori). Ci doreste ca un anume text, care contravine Legii fundamentale, sa nu-i dea de furca inutil în cauza în care este parte si unde are tot interesul sa obtina o hotarâre bazata pe o lege valabila. Acum si nu în viitor.

În fine, dupa ce ne-am zbatut în insomnii încercând sa digeram faza cu viitorul în trecut si cu trecutul în viitor (prin prisma textelor speciale de lege care dau posibilitatea ridicarii exceptiilor de neconstitutionalitate si a obtinerii satisfactiilor subsecvente nete), linistea ne-a venit fulgerator. Odata cu motivarea mediatizatei decizii. Care, asa cum se cuvine, precizeaza cum se aplica si pentru dosarele în curs. si, indiferent de hotarârea care a declansat întreaga discutie, indiferent daca suntem ori nu fanii partilor din respectivul proces, una-i una si alta-i alta. Caci, asa cum ni s-a spus din leagan, unde-i lege n-ar trebui sa încapa tocmeala…

Andreea CIUCA