Ştiu cine eşti, ştiu ce-ai făcut!

Eşti monitorizat! Lumea tehnologiei este cu ochii pe tine. Nu te mai poţi ascunde. Pentru aparatele cu raze X sau pentru cele de scanare termică, nu mai există pereţi. Oriunde ai fi, poţi fi urmărit. Telefonul mobil se transformă dintr-un prieten de nădejde, într-un trădător. Până şi un biet interfon te poate spiona. Totul are ochi şi urechi.

În anii ’50, America a fost înspăimântată de o producţie cinematografică. Era povestea a doi tineri care se amuzau dând telefoane anonime. Ei îşi alegeau absolut întâmplător “victimele”. Fără a le cunoaşte identitatea, le sunau şi le spuneau atât: “ştiu cine eşti, ştiu ce ai făcut”. Victimele ajungeau în pragul nebuniei, una dintre ele chiar recurgând la sinucidere.
Chiar dacă este doar un film, realitatea este undeva prin vecini. Frica de monitorizare este una din marile temeri ale epocii. Ştim că tehnologia de azi are posibilitatea de a se transforma în spion şi ne uităm întrebători spre telefonul mobil sau calculator. Sunt sau nu sunt trădători?

“Busola” românilor

Într-o dimineaţă de februarie, un serviciu de telefonie mobilă din România îşi lansa un nou serviciu numit “Busola”. Fără prea multă introducere, milioane de români au aflat în acea dimineaţă răcoroasă că telefonul mobil este unÂ… mic trădător. Prin intermediul lui, puteau fi localizaţi!
Metoda de localizare nu era un secret, ea stând la baza funcţionării reţelelor de telefonie mobilă. Povestea a alunecat
mai departe şi întrebările nu au încetat să apară. Existenţa tihnită a celor care nu aveau nimic de ascuns a fost deranjată. “Cineva, de undeva dintr-un birou ştie unde sunt eu, cel care răspunde la 0722 XXXXXX. De ce?”  Chiar dacă nu ne place, între noi şi cerul înstelat de deasupra noastră stă imperturbabilă tehnologia. Şi este “trează” 24 de ore din 24. Vigilentă 100 %!

Telefonul spion

Cum se transformă un telefon mobil dintr-un obiect util într-un veritabil spion? Reţeaua de telefonie mobilă este formată din celule GSM aflate într-o strânsă conexiune. Fiecare mobil comunică direct cu trei celule, telefonul alegând cea mai apropiată celulă, pe baza intensităţii semnalului. Pentru o localizare precisă este nevoie de cele trei celule şi de un semnal de câţiva mW, ceea ce telefonul mobil are. Localizarea după cele trei celule se poate face şi fără accepţiunea deţinătorului.
Comunicarea telefonului cu celula se face chiar dacă telefonul nu este utilizat. Există un nivel de securitate care permite criptarea convorbirilor, pentru a face imposibilă interceptarea lor, dar algoritmii de criptare sunt publici de ani de zile. Singurul impediment îl constituie tot tehnologia. Pentru o decriptare în timp real a apelului telefonic sunt necesare un număr mare de calculatoare performante.
Totuşi, sunt organizaţii, de exemplu cele de sub tutela guvernului, care-şi permit un buget de o asemenea amploare. O altă “calitate de spion” a telefonului este microfonul.
Fiindcă un mobil este conectat la o reţea, cu ajutorul unui aparat electronic destul de simplu pot fi ascultate chiar şi conversaţiile care au loc lângă telefonul mobil, prin intermediul microfonului încorporat.

SRI confirmă

În anul 2003, Serviciul Român de Informaţii (SRI) a făcut publică o analiză a riscurilor de a fi supravegheat prin intermediul mijloacelor electronice.
Potrivit SRI, nici o reţea de telefonie mobilă nu asigură o securitate deplină a convorbirilor. Ba mai mult, chiar şi interfonul poate fi folosit pentru înregistrarea convorbirilor. Iar profesioniştii, cu siguranţă nu sunt străini de aceste tehnologii. Pe scurt, staţi liniştiţi, undeva, cineva vă ascultă.
Telefonul mobil poate pierde valenţele de spion, dacă i se scoate bateria. În aceste condiţii, nu mai poate fi folosit nici microfonul. Dar telefonul nu este singurul “spion tehnologic”. Gândiţi-vă la Internet.
Eşti acasă. Stai singur în faţă monitorului, îmbrăcat cu ecourile propriilor gânduri şi eşti convins că nimeni nu ştie de existenţa ta solitară. Te simţi în siguranţă, deoarece navighezi într-un univers tehnologic unde nimeni nu te vede.
Totuşi, eşti convins că eşti singur? Poate te înşeli. Poate, undeva, cineva ştie ce faci. Noua tehnologie te-a înşelat. Eşti monitorizat.

Statistici virtuale

Cei care monitorizează activitatea de pe Internet sunt interesaţi de două aspecte. Pe de-o parte, cine sunt utilizatorii şi pe de altă parte, care sunt preferinţele lor. Mulţi consumatori de Internet sunt surprinşi de cât de uşor se pot obţine informaţii despre ei, tocmai cu ajutorul lor.
Un exemplu ar fi site-urile comerciale, care cer ca o persoană să se înscrie cu nume şi adresă sau ziua de naştere. Cele mai fidele surse de informaţii de pe net sunt înşişi utilizatorii.
Cumpărăturile prin intermediul Internet-ului sunt o sursă sigură de obţinere a informaţiilor, cumpărătorul fiind obligat să specifice un nume şi, mai ales, o adresă unde marfa să fie livrată. Deoarece majoritatea achiziţiilor se plătesc cu ajutorul cardului, cumpărătorul trebuie să specifice şi numărul contului. Adică, să ofere mai multe detalii.

Pânza informaţională

Chiar dacă cele mai detaliate informaţii provin de la utilizatorii calculatoarelor, se pare că cele mai vaste sunt obţinute pin intermediul reţelei. Înregistrarea se realizează prin anumite fişiere numite “log files” (fişiere de stocare).
Orice reţea stochează informaţii conţinute de operaţiunile care se desfăşoară prin intermediul ei. Chiar dacă operaţia nu mai există în calculatorul personal al celui care a realizat-o, cu siguranţă ea este depozitată undeva, pe un server, într-un astfel de “log files”.
Firmele de specialitate susţin că aceste fişiere sunt create în avantajul clientului. Cu toate acestea, un utilizator al calculatorului nu poate verifica dacă un astfel de fişier este creat într-adevăr pentru binele său. Unele sisteme de calculatoare descarcă în mod automat acele “log files” într-un proces de rotaţie. În alte sisteme nu există programe specializate de descărcare a informaţiilor din “log files”. Sistemele reţin fişierele până când sunt pline şi sunt descărcate de cineva în mod manual.

Doar… sugerează

Link-urile sunt o altă sursă de violare a intimităţii. Mecanismul de funcţionare este simplu. Ori de câte ori un navigator pe Internet accesează o pagină, el va primi şi o trimitere la o altă pagină. În mod normal, ar trebui specificată apariţia acelui link, rămând la accepţiunea consumatorului dacă doreşte sau nu să acceseze site-ul prezentat. Prin intermediul acestor link-uri, se poate monitoriza şi activitatea consumatorului, putând fi identificată pagina vizitată mai devreme.
În momentul în care se accesează un link care face trimitere la un site de căutare, toate operaţiile realizate de consumator prin intermediul acelui site sunt înregistrate.
Nici mail-ul nu este mai de încredere. Ori de câte ori se trimite sau se primeşte un mail, mai exact ori de câte ori un mail este transportat printr-un server sunt şanse mari ca un program să înregistreze operaţiunea într-un fişier de înregistrare a mail-urilor (log-mail). Datorită acestui fişier se pot verifica utilizatorii de internet care îşi schimbă mail-urile în mod repetat, sau se pot realiza liste de mail-uri.
Acestea sunt operaţiunile aparent inofensive. Adevărul este că suntem urmăriţi peste tot.  

Recorduri de monitorizare

Agenţia pentru Securitate Naţională a SUA controlează cea mai mare staţie de supraveghere electronică din lume. Este un complex de 225 de hectare de antene pentru satelit din Menwith Hill (Anglia).
Prin intermediul legăturii cu programul Echelon poate intercepta şi analiza legăturile telefonice şi computerizate de pe tot globul. Experţii spun că supercalculatorele agenţiei prelucrează într-o oră milioane de apeluri telefonice şi mail-uri obişnuite.

Cea mai supravegheată naţiune din lume, cu peste patru milioane de camere cu circuit închis, este Anglia. Camerele au fost instalate în anii 1960. În Manchester, oficialităţile pot monitoriza chiar străzi şi spaţii publice din centrul oraşului.

“Amprenta” deconspiratoare

Sistemele de recunoaştere facială sunt tot mai frecvente în stadioane şi aeropoarte. Din cauza acţiunilor teroriste în ultimii ani, ţările dezvoltate montează chiar şi pe străzi astfel de aparate. Pentru a fi cât mai eficiente, aparatele trebuie să vadă dincolo de deghizări şi modificările  de vârstă. Recunoaşterea se realizează pornind de la fotografiile din baza de date, dar poate fi îngreunată de feţele alterate de vârstă, de deghizare, de lumină sau de poziţia capului. Prin eliminarea trăsăturilor comune din fiecare chip din baza de date se stabiliesc, în mod procentual, asemănările cu feţele înregistrate.

Supravegherea viitorului

Chiar dacă nu vor fi din cele mai sofisticate mijloace de supraveghere (cu raze x sau scanare termică), fiecare casă va avea în viitorul apropiat propriile mijloace de supraveghere.
Ţările mai dezvoltate din Europa şi Asia se pregătesc să introducă un card pe post de carte naţională de indentitate. Cardul va conţine fişa medicală şi va ţine loc de paşaport, carte de credit, cartelă telefonică internaţională, abonament de tren şi permis de bibliotecă. Va fi un card universal, conectat la sisteme care comunică între ele. 
În Marea Britanie, sunt frecvente anunţurile de mică publicitate care-i îndeamnă pe englezi la o mică spionare prin intermediul telefoniei mobile. “Eşti îngrijorat de soarta copiilor? Poţi să te linişteşti reperând discret locaţia mobilului lor”, spun anunţurile britanice. Toţi cei patru operatori de telefonie mobilă din Regat sunt de acord cu serviciile de monitorizare. Localizarea se face contra cost. Surpriza este că o dată înregistrată cererea, compania facturează chiar dacă localizarea eşuează. La acest serviciu apelează şi soţii sau soţiile care nu sunt convinşi de orele suplimentare efectuate de partener. În ultima perioadă, monitorizarea prin intermediul telefonului mobil stă la baza multor acţiuni de divorţ.

Dublu Click

O tendinţă a mileniului III este ca marile companii să identifice consumatorii care folosesc Internet-ul, chiar dacă aceştia nu vor să fie înregistraţi. Un caz cunoscut este cel al firmei americane Double Click. Puţini consumatori americani, adepţi ai cumpărăturilor on-line, ştiau că pe la începutul anilor ’90, firma Double Click se afla în spatele mai multor site-uri. Această firmă monitoriza site-urile accesate de consumatori, pentru a le cunoaşte preferinţele.
De exemplu, dacă un consumator accesa pagina unui ziar, monitorizat de firma Double Click, iar după aceea accesa un site de muzică, în momentul în care se întorcea pe pagina ziarului era întâmpinat de un link care în mod “surprinzător” făcea trimitere tocmai la un site de muzică de genul celei căutate de “potenţialul cumpărător” mai devreme.
În anul 1999, firma Double Click a cumpărat compania Abacus, care deţinea o bază de date ce cuprindea cumpărători ce utilizaseră cataloage a peste 1.100 de produse diferite. Informaţiile deţinute de Abacus conţineau numele, adresa şi numărul de telefon al clientului.