Coşmarul atomic rusesc

Riscul unui atac nuclear rusesc asupra Statelor Unite este cel puţin la fel de mare ca şi cel al declanşării unui nou atentat terorist al-Qaeda împotriva SUA, susţine Robert Mc Namara, fostul ministru american al apărării în perioada “crizei rachetelor” din Cuba. Potrivit lui Mc Namara, ţinta numărul unu este oraşul New York, care este vizat de zeci de arme nucleare, fiecare de aproape o sută de ori mai puternică decât bomba de la Hiroshima.

Ameninţarea unui atac nuclear devastator al Rusiei asupra Statelor Unite nu s-a diminuat după încheierea Războiului Rece, avertizează Robert McNamara, secretar al apărării în administraţiile Kennedy şi Johnson. Într-un articol publicat în Los Angeles Times, McNamara a afirmat că o catastrofă nucleară este oricând posibilă, “fie din cauza unui accident, a unei erori umane sau a unui act rău intenţionat”. Fostul oficial american atrage atenţia asupra faptului că sentimentul de siguranţă indus de încheierea Războiului Rece este fals. Chiar dacă scenariul de coşmar al unui război atomic a dispărut din minţile americanilor, în realitate, strategia nucleară rusească nu s-a schimbat, astfel că mii de rachete din era sovietică continuă să fie aţintite asupra marilor oraşe americane.

New York, ţinta principală

Citând un document din ianuarie 2002 al Biroului pentru Studii Militare Externe din Fort Leavenworth, Mc Namara afirmă că oraşul New York, cu o populaţie de aproximativ 20 de milioane de locuitori, este cel mai important obiectiv vizat de ruşi, după instalaţiile militare de pe coasta atlantică a Statelor Unite. Potrivit experţilor americani, planul nuclear moştenit din epoca sovietică prevede lovirea cu câte două bombe de o megatonă a următoarelor ţinte din capitala new-yorkeză: cele trei aeroporturi care deservesc oraşul – John F. Kennedy, Newark Liberty şi LaGuardia, cel puţin patru poduri importante, toate staţiile de cale ferată şi centralele electrice, patru rafinării, precum şi facilităţile portuare ale oraşului. În cazul declanşării unui astfel de atac, un raport recent întocmit de Agenţia Federală pentru Situaţiile de Urgenţă menţionează că şase milioane de new-yorkezi ar pieri instantaneu, în timp ce majoritatea supravieţuitorilor ar muri la scurt timp din cauza arsurilor şi expunerii la radiaţii. Aceeaşi soartă ar fi împărtăşită de alte zeci de milioane de locuitori din oraşele americane, asupra cărora sunt aţintite cea mai mare parte a celor peste 8000 de ogive nucleare ruseşti.

Factorul eroare

Robert McNamara susţine că pericolul declanşării unui război din cauza unei erori umane este tot mai mare. Din cauza lipsei cronice de fonduri, sistemul electronic de avertizare preventivă al armatei ruse se deteriorează rapid. În aceste condiţii, devine tot mai dificil pentru Moscova să stabilească gradul de pericol al unei alerte. Zilnic, sistemul este activat de fenomene meteorologice sau astronomice, (reflectarea razelor solare în oceane sau nori, meteoriţi), incendii sau lansări de sateliţi. McNamara se teme că, la un moment dat, un astfel de fenomen va fi interpretat drept o ameninţare reală de către comandanţii ruşi, care vor decide să apese pe butonul nuclear. 
McNamara nu exclude nici posibilitatea unei erori similare a NORAD – Comandamentul Apărării Aerospaţiale al Americii de Nord. În cazul apariţiei unui obiect suspect în spaţiul aerian americano-canadian, militarii au la dispoziţie doar trei minute pentru a decide dacă ameninţarea cu un atac nuclear este reală.  
Dacă răspunsul este afirmativ, comandantul NORAD dispune de 10 minute pentru a-l găsi pe preşedintele Statelor Unite. În numai 30 de secunde, şeful NORAD trebuie să-l informeze pe preşedinte asupra situaţiei existente şi să-i prezinte opţiunile de contraatac. La rândul său, preşedintele are la dispoziţie trei minute pentru a se hotărâ asupra ripostei. Din cele 7000 de ogive americane care ţintesc silozurile de rachete, centrele de comandă şi oraşele ruseşti, 2500 sunt menţinute în stare de alertă permanentă, putând fi activate în câteva momente. Odată lansate, rachetele americane pot lovi ţintele ruseşti într-un interval de 15 până la 30 de minute.
Până nu e prea târziu

Potrivit lui McNamara, cea mai bună strategie pentru dezamorsarea acestei situaţii periculoase este abandonarea arsenalelor atomice. În prezent, Moscova şi Washington deţin împreună 96 la sută din armele nucleare ale lumii. Cum Rusia şi Statele Unite au devenit între timp aliaţi în războiul global împotriva terorismului, McNamara crede că “prima lor datorie ar trebui să fie dezarmarea bilaterală imediată şi rapidă, însoţită de gesturi similare din partea altor şase ţări nucleare – Franţa, Marea Britanie, China, India, Pakistan şi Israel. Următorul pas este o acţiune a Consiliului de Securitate ONU, pentru a se asigura că nici o altă naţiune, în special Iran şi Coreea de Nord, nu va dobândi arme nucleare. Timpul nu este de partea noastră!”.

Cea mai performantă armă nucleară a Rusiei este racheta balistică intercontinentală Topol-M. Racheta are 47 de tone şi o rază de acţiune de 12 mii de kilometri. În luna aprilie, Moscova a testat o versiune a rachetei care va putea fi transportată pe  lansatoare mobile, mult mai greu de detectat şi anihilat de către adversar. Sistemul ar putea deveni operaţional în 2006.