Sebastian Aldea: “Piata laptelui este foarte fluctuanta”

Într-un spatiu în care a functionat gospodaria agricola a fostului IAS Albesti a fost amenajata în urma cu opt ani o microferma de vaci de lapte. În contextul cresterii galopante a pretului la alimentele de baza, printre care se numara si laptele, si la numai trei luni de la protestul producatorilor de lapte nemultumiti de pretul de achizitie a laptelui de marii procesatori din industria de lactate, am stat de vorba cu economistul Sebastian Aldea, proprietarul acestei exploatatii agricole din comuna Albesti.

Reporter: Mai renteaza sa muncesti în agricultura în România anului 2008?

Sebastian Aldea: Am preluat aceasta firma în anul 2000 si de atunci am încercat sa facem agricultura, dar conditiile nu au fost prielnice pentru ca statul român în loc sa ajute agricultura a darâmat-o. Subventia pe anul trecut, chiar daca nu este mare, nu a fost înca încasata. În Europa media subventiilor pe suprafata este în jur de 400 de euro pe hectar pe an, iar la noi anul trecut a fost vorba de 50 de euro, bani pe care înca nu i-am primit. Si este foarte greu sa treci peste o problema financiara care te afecteaza.

Rep.: În ce consta activitatea pe care o desfasurati?

S. A.: Eu am o exploatatie agricola, am închiriat practic de la firma Rasal partea de gospodarie agricola pe care ei nu o foloseau si am facut o ferma de vaci de lapte. În jurul fermei am 70 de hectare de teren, din care o mica parte este în proprietatea mea iar restul terenului este luat în arenda. Aceasta suprafata agricola o folosim în principal pentru producerea de furaje pentru animale, cultivam în special lucerna, ierburi perene, trifoiuri si porumb pentru siloz folosite pentru furajarea vacilor de lapte de la ferma. Avem 30 de vaci cu lapte si 40 de capete de tineret bovin care este în crestere si pe care îl folosim la înlocuirea lotului de vaci. În 2007 am avut o productie medie de 3.800 de litri de lapte pe an pe cap de vaca furajata, o productie destul de slabuta, dar care este peste media României. Media la nivel de tara a fost estimata când s-a stabilit cota de lapte în jur de 3.500 de litri de lapte pe an pe cap de vaca. Daca stam sa comparam cu productia de lapte din alte tari care poate ajunge la 8 – 9.000 sau chiar peste 10.000 de litri de lapte, ce produc eu este putin. Am un contract cu firma Hochland careia îi livrez laptele.

Rep.: În urma cu trei luni producatorii de lapte au iesit în strada nemultumiti de pretul pe care îl primesc de la procesatori. S-a îmbunatati între timp situatia? Sunteti multumit de pretul pe care îl primiti în prezent?

S.A.: Problema nu este la nivel de producator sau de procesator, ci este la nivel de politica. Mai este vorba de legislatia europeana pe care nu stim sa o transpunem si sa o punem în aplicare în România si din cauza asta s-a ajuns ca eu sa livrez laptele cu un leu pe litru, iar în magazine sa coste peste patru lei litrul de lapte. Este inexplicabil cum putem si cum ne permitem sa traim atât de scump. Laptele nu este subventionat de stat ci numai calitatea laptelui. În conditiile în care produci lapte de calitate conform cu normele Uniunii Europene atunci statul îti da 30 de bani în plus pe litrul de lapte. Pretul laptelui se negociaza si se stabileste în functie de cantitate si calitate, în functie de parametri fizico-chimici care înseamna grasime, proteine, substanta uscata. Negocierea dintre producator si procesator se rezuma la acceptarea pretului oferit de procesator, adica daca eu merg la Hochland mi se ofera un leu pe litru si mi se spune acestia sunt banii, daca îi vrei bine, daca nu, du-te sanatos pentru ca noi suntem singurul procesator care colectam lapte în zona.

Rep.: Si ce se poate face în aceasta privinta? Exista asociatii care apara interesele producatorilorde lapte?

S. A.: Exista tot felul de asociatii ale producatorilor însa nu functioneaza. De exemplu, aici exista Asociatia Crescatorilor din Albesti, sunt si eu în asociatie, însa nu putem face nimic. Trebuie sa se înfiinteze asociatii mult mai mari în care sa se adune cel putin doua milioane de litri de lapte pe an, caz în care un reprezentat al asociatiei respective ar putea negocia altfel cu procesatorul. Oricum, piata laptelui este foarte fluctuanta iar legislatia europeana ne-a dat peste cap pentru ca nu stim sa o aplicam si lucrurile s-au complicat. Începând cu data de 30 iunie 2008 procesatorii nu vor mai prelua decât lapte conform cu normele Uniunii Europene. Exploatatia mea nu are probleme în acest sens pentru ca eu de doi ani de zile produc lapte conform, eu m-am adaptat deja la cerintele Uniunii Europene, însa sunt multi producatori care nu vor mai avea unde livra laptele pentru ca nu vor mai fi selectati de catre procesatori. Totusi cred ca lucrurile se vor aseza si pretul de achizitie al laptelui va creste pentru ca în prezent pretul oferit de procesatori nu acopera nici macar cheltuielile de productie, aceasta activitate nefiind rentabila pentru producatori atâta timp cât noi primim doar 50 de euro la hectar fata de 400 de euro în alte tari din Europa, atâta timp cât în Belgia litrul de motorina pentru agricultura costa 50 de eurocenti iar la noi 1,5 euro.

Rep.: Care ar fi în opinia dumneavoastra solutia pentru ca activitatea pe care o desfasurati aici sa devina profitabila?

S.A.: Pentru ca aceasta activitate sa devina rentabila trebuie scazut pretul la motorina pentru agricultura undeva la jumatate din cât este acum, si ar mai trebui sa existe posibilitatea ca producatorii sa poata sa-si valorifice direct pe piata laptele dupa o procesare la sursa, pasteurizare si ambalare în pungi, si atunci laptele ar ajunge direct la consumator la un pret de maxim doi lei pe litru. În acest fel vor avea de câstigat si producatorii si consumatorii, aceste lucruri fiind practicate cu succes si în alte tari. În România s-a ajuns sa avem cele mai mari preturi din Europa la alimente pentru ca nu avem strategii agricole, nu avem politici agricole, iar legile sunt facute pentru cei care stiu sa le încalce nu pentru noi. Un exemplu în acest sens este faptul ca de anul trecut a început sa se dea o subventie pe cap de animal. Eu anul trecut am avut în exploatatie 36 de animale pentru care am si luat subventia, un lucru extraordinar. Anul acesta când m-am dus sa depun un nou dosar pentru subventie mi s-a spus ca o sa primesc si anul acesta si anul viitor subventia pentru acelasi numar de animale, adica timp de trei ani de zile subventia se da pentru acelasi numar de animale, nu conteaza ca eu am acum 70 de animale care s-ar încadra la subventia pentru anul acesta. De la minister si de la Directia Agricola ni s-a spus ca Uniunea Europeana a cerut acest lucru pentru ca în Europa fluctuatia efectivelor de animale în trei ani nu este asa de mare cum este la noi. Dar aici suntem totusi în România, unii avem cresteri, altii descresteri. Exista tendinta ca omul simplu care are o vaca sau doua sa le vânda, pentru ca trebuie sa se formeze exploatatii agricole de la 30 – 50 de capete în sus, numai asa se poate sa fii cât de cât rentabil. Si atunci nu e buna legea prin care se da aceeasi subventie timp de trei ani în conditiile în care fluctuatia efectivelor de animale este mare. Pe de alta parte au aparut cazuri în care cineva care avea anul trecut 50 sau 100 de vaci sa le fi vândut si totusi sa ia subventia pentru acestea timp de trei ani, primeste în continuare banii fara sa mai faca nimic, ceea ce mi se pare o tâmpenie.

Rep.: Sa înteleg ca legile sunt facute prost sau ca acestea sunt aplicate prost?

S.A.: Problema la noi e ca nu avem o legislatie buna si nu avem o strategie pe termen lung. Daca îti fixezi un obiectiv bun atunci trebuie urmarit constatnt si nu schimbat la o saptamâna la alta. Legislatia actuala încurajeaza doar specula, spre deosebire de alte tari unde este încurajata munca. Singura noastra solutie este sa blocam tot a doua saptamâna drumurile din tara asta pâna când toate reglementarile astea si toti mafiotii si interesele de grup din minister dispar de acolo si în locul lor vin oameni care vor sa faca treaba. S-a dovedit ca Traian Remes, Ministrul agriculturii, a luat spaga si nu a patit nimeni nimic. Si altii fura la nivel înalt convinsi ca nu vor pati nimic. Este o adevarata mafie si nu mi-e frica sa o spun.

Rep.: Cu toate aceste probleme nu ati renuntat sa va ocupati de agricultura. De ce?

S.A.: Puteam pleca din tara, dar nu am facut-o pentru ca trebuie sa ramâna cineva si aici pentru a face treaba si ar fi pacat sa plecam chiar toti din tara. Dupa ce am terminat Liceul Agricol din Sighisoara am absolvit Academia de stiinte Economice (ASE) din Bucuresti în anul 2002, si de profesie sunt economist. Desfasor si alte activitati, nu traiesc numai de pe urma acestei exploatatii agricole, dar în ultimii doi ani am investit multi bani si mult suflet în aceasta activitate de agricultura, am facut eforturi financiare si logistice si m-am dezvoltat. Am facut-o pe cont propriu desi se spune ca statul român ofera tinerilor care dezvolta o afacere o prima de instalare în mediul rural, ceea ce nu s-a întâmplat, cel putin în cazul meu. Legile nu sunt pentru toata lumea iar în momentul de fata sunt la o rascruce, as putea sa ma dezvolt dar am nevoie de foarte multi bani si nu as vrea sa apelez la credite, sau as putea sa ma opresc aici, sa vând tot si sa-mi vad de alte afaceri, pentru ca asta nu pare a fi o activitate care sa aiba viitor în România. În ultima perioada agricultura se face la noi mai mult cu cifre pe hârtie, toti fac specula cu terenuri si cu efective de animale si numai munceste nimeni. În agricultura e de munca, dupa cum strigau si sindicalistii din agricultura în fata ministerului, “agricultura e munca, nu cârnati”, facând referire la spaga pe care a luat-o Remes.

A consemnat Sebastian ANGHEL