Alfred Nobel. Multumirea este singura bogatie cu adevarat

Cele mai emotionante cuvinte: “Domnule/Doamna … Ati acoperit cu glorie proaspata numele Dvs. Academia Regala de Stiinte a hotarât sa rasplateasca descoperirea dumneavoastra cu cea mai importanta recompensa de care este capabila. Va rog sa primiti din mâinile Regelui nostru Premiul Nobel pentru … pentru anul … ”

“Pretuim exact atât cât suntem dispusi sa împartim cu altii”. “Multumirea este singura bogatie cu adevarat!”, spunea Alfred Nobel.

De peste o suta de ani, omenirea asteapta cu sufletul la gura data de 10 decembrie.

În fiecare an, cei 18 membri ai Academiei Suedeze, alesi pe viata, îi desemneaza pe câstigatorii premiilor Nobel. În 10 decembrie se comemoreaza moartea unui savant. A unui om care si-a dedicat întreaga viata cercetarii si descoperirii tainelor universului. A instituit Premiul Nobel ca sa încurajeze cercetarea stiintifica destinata dezvoltarii omenirii si eforturile pentru instaurarea pacii.

“Tot restul averii mele pe care o voi lasa la moartea mea va fi folosit dupa cum urmeaza: capitalul plasat în valori mobiliare sigure de catre executorii mei testamentari va constitui un fond ale carui venituri vor fi distribuite în fiecare an ca titlu de recompensa persoanelor care în cursul anului încheiat au facut cele mai mari servicii umanitatii. Aceste venituri vor fi împartite în cinci parti egale: prima va fi distribuita autorului descoperirii sau inventiei celei mai importante în domeniul fizicii; a doua, autorului descoperirii sau dezvoltarii celei mai importante în chimie; a treia, descoperirii sau inventiei celei mai importante în fiziologie sau medicina; a patra, autorului lucrarii literare celei mai remarcabile, de inspiratie idealista; a cincea, unei personalitati care va fi contribuit cel mai bine la apropierea dintre popoare, la suprimarea sau reducerea armatelor permanente sau la promovarea congreselor pacifiste.

Premiile vor fi decernate astfel: pentru fizica si chimie, de catre Academia Suedeza de stiinte; pentru fiziologie sau medicina, de catre Institutul Karolinska din Stockholm; pentru literatura, de catre Academia din Stockholm, iar pentru apararea pacii de catre o comisie formata din cinci membri alesi de Storting-ul norvegian (Parlamentul Norvegiei, n.n.).

Este dorinta mea expresa ca premiile sa fie decernate fara a lua în considerare în nici un fel nationalitatea, astfel ca ele sa fie atribuite celor mai merituosi, fie ei scandinavi sau nu.

Paris, 27 noiembrie 1895,

Alfred Bernhard Nobel.”

Premiile Nobel au fost acordate pentru prima data la 10 decembrie 1901, dupa moartea initiatorului lor. Ele constau dintr-o medalie, o diploma si o suma de bani, care la început a fost în valoare de 40.000 dolari americani, iar apoi a crescut, ajungând la aproximativ 1.500.000 dolari – circa 1.100.000 euro, în prezent.

Cel mai tânar laureat este William Lawrence Bragg, care avea 25 de ani când a primit Nobelul pentru Fizica, în 1915. Cei mai vârstnici (87 de ani) sunt Peyton Rous (Medicina – 1966), Raymond Davis jr. (Fizica – 2002) si Vitaly L. Ginzburg (Fizica – 2003). Unii laureati au primit premiul de mai multe ori. Spre exemplu: Marie Curie (1903 – Fizica, 1911 – Chimie), John Bardeen (1956, 1972 – Fizica), Linus Pauling (1954 – Chimie, 1962 – Pace).

De-a lungul anilor, Nobelul a fost acordat si mai multor membri din aceeasi familie. Exemplu: William si Lawrence Bragg (tata si fiu), Pierre Curie, Marie Curie, Irene Joliot-Curie si Frederic Joliot (tata, mama, fiica si ginere), Gerty si Carl Cori (sot si sotie) etc.

Cine a fost Alfred Nobel

si cum si-a trait viata?

Alfred Nobel s-a nascut la Stockholm în 21 octombrie 1833. Fiul unui inginer civil si om de afaceri cu un pronuntat spirit de aventura, Alfred îsi petrece cei mai importanti ani din copilarie si tinerete în atmosfera cosmopolita a orasului St-Petersburg, în Rusia (1842-1863).

La vârsta de 17 ani, Alfred, ce vorbea deja cinci limbi (suedeza, franceza, germana, rusa si engleza) pleaca în America, trimis de tatal sau, sa afle ultimele noutati tehnologice si, pe urma, petrece doi ani la Paris, în laboratorul unui chimist renumit. Ajuns în orasul natal, Alfred continua cercetarile prin care încearca sa foloseasca nitroglicerina ca exploziv. Cercetarile sale vor avea însa urmari tragice determinând, în 1864, moartea fratelui sau Emil.

În curând, inventatorul avea sa afle ca prin amestecarea nitroglicerinei cu cuart se formeaza o pasta care putea fi modelata în diferite forme si dimensiuni.

În 1867 îsi breveteaza inventia sub denumirea de dinamita. De asemenea, breveteaza si o alta inventie, un detonator care permite activarea dinamitei prin aprinderea unui fitil.

Pâna la moartea sa, în 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de inventii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificiala si matasea sintetica.

Sub aspect managerial, n-ar fi avut nimic de invidiat multinationalelor din zilele noastre, deoarece a fondat 90 de întreprinderi în peste 20 de tari.

De ce a instituit si Premiul Nobel pentru pace?

Nobel a fost un om pasionat de literatura engleza si de filozofie, o fiinta solitara, nefericita si cu o sanatate fragila. Vesnic pe drumuri, într-o epoca fara avioane, “cel mai bogat vagabond din Europa”, cum îl numea Victor Hugo, nu a avut o viata de familie.

Singura femeie în viata lui pentru o foarte scurta perioada, Bertha von Suttner, cu care a pastrat o legatura de prietenie si cu care a corespondat de-a lungul anilor, va fi prima femeie care va primi premiul Nobel pentru Pace în 1905.

A fost oare ea cea care l-a influentat în decizia de a include un premiu pentru Pace alaturi de celelalte domenii sau poate chestiuni de etica sau mustrari de constiinta ce-au început sa-l framânte? Cu siguranta ca ea l-a determinat sa introduca printre prevederile sale testamentare Premiul pentru Pace (care i-a fost atribuit si ei, în anul 1905, în calitate de Presedinte al Biroului Permanent pentru Pace de la Berna si autor al unui best seller absolut: “Die Waffen nieder!” – “Jos armele!”).

Dar probabil ca momentul hotarâtor l-a constituit un incident incredibil petrecut în anul 1888, când fratele sau Ludvig, care locuia la Cannes, a murit. Ziarele au publicat un necrolog, dar… l-au confundat pe Ludvig cu mult mai celebrul sau frate, Alfred, asa ca titlul necrologului a fost “Le marchand de la mort est mort” (“A murit negustorul mortii”). Articolul l-a zguduit puternic. Nelinistile sale privind modul în care era folosita dinamita au luat o amploare nebanuita. Tot restul vietii a ramas marcat de aceasta stranie întâmplare.

Unul din aforismele sale celebre “Multumirea este singura bogatie cu adevarat”, reflecta o profunda dezamagire, poate chiar sentimentul de esec în fata unei vieti atât de bogata în realizari, onoruri si bunuri materiale, dar atât de saraca în bucurii si fericire.

Scriind despre Nobel, Rabinul Dov Greenberg de la Universitatea Stanford aminteste cum i-a raspuns un celebru personaj al secolului al XIX-lea, Sir Moses Montefiore, cuiva care îl întreba ce valoare crede el ca are: “pretuim exact atât cât suntem dispusi sa împartim cu altii”.

Si din punctul acesta de vedere, Alfred Nobel chiar a pretuit foarte mult!

Cristina MATEI