Pădurea spânzuraţilor de lege

Se ia o lege, un ocol silvic, o primărie şi un om nemulţumit şi se amestecă bine. Se ţine omul nemulţumit 30 de zile, după care i se mai prelungeşte aşteptarea cu câteva zile, după gust. Ceea ce iese se serveşte în Ziarul de Mureş.

După trâmbiţata lege a retrocedării pădurilor, Romsilva era obligată să efectueze măsurători după care să predea pădurile în administrarea primăriilor, acestea urmând să se ocupe de împărţirea lor. În anul 2003 Primăria din Livezeni primeşte de la Ocolul Silvic toate pădurile comunei. Deşi mulţi dintre dumneavoastră a-ţi crede că după această manevră oamenii din primărie au început să se ocupe de împărţirea lor şi să dea oamenilor bucăţile de pădure moştenite, povestea nici vorbă să continue aşa. Ba din contră lucrurile au rămas aşa cum s-au stabilit, adică nicicum. Din aprilie 2003 până în această primăvară nimeni nu a primit nimic.

Pădurile călătoare

Totuşi pădurea nu a rămas pe loc, ea a început să “migreze” la cei care mai aveau câte o relaţie şi un mijloc de transport astfel că până în primăvara acestui an câteva porţiuni din pădure au ajuns la denumirea de “luminişuri cu buletin de pădure”. Totuşi, o simulare de predare a pădurilor s-a făcut în 2003 când s-au făcut fişe de punere în posesie, semnate de posesorii de drept ai pădurilor. La vremea aceea fişele de împroprietărire au fost făcute corect, fiecare urmând să primească suprafaţa cuvenită la locul cuvenit. Însă n-a fost să fie, pentru că în 2004 când pădurile au fost retrocedate pe bune, 8 locuitori ai comunei au primit alte suprafeţe în alte locuri decât acelea pentru care au semnat.

Surprize surprize!

Unul dintre aceşti 8 “norocoşi”, sau poate cu mai puţine relaţii, este Kovacs Zoltan, care a moştenit 6,5 ha de pădure. În 2003 a semnat pentru această suprafaţă, dar Primăria i-a făcut o surpriză în acest an când a considerat că îi ajung şi 3,5 hectare şi s-a mai gândit că i-ar prinde bine o mică schimbare de peisaj, astfel încât într-un luminiş ar putea să rămână mai uşor cu ochii în soare. Numai că domnul din povestea noastră nu a gustat surpriza oferită de Primărie şi a depus o contestaţie în

data de 31 martie 2004. Legea spune că răspunsul trebuie dat în 30 de zile dar, funcţionarii ocupaţi fiind cu alte treburi, nu au reuşit să respecte acest termen.

O scrisoare pierdută

Omul nostru văzând că răspunsul nu vine s-a gândit să meargă el la răspuns, aşa că după cheful de 1 mai, mai exact în 3 mai, a mers la Primărie să se intereseze puţin de scrisoarea pierdută. În loc de scuzele cuvenite o funcţionară de acolo i-a servit un “Ce vrei, domnule? Aşteaptă că vine prin poştă!”. Domnul nostru nu s-a

lăsat şi i-a explicat funcţionarei că a aşteptat 30 de zile, termenul legal, dar tot degeaba. Însă nici atunci nu a fost să fie cu noroc pentru că a primit o explicaţie ca pentru un copil retardat: “Ce crezi domnule că aia vine aşa repede, aia merge la Braşov şi numa dup-aia vine aici”. Ne întrebăm şi noi acum două lucruri: cum poate circula o scrisoare aşa de capul ei prin poştă dacă nu are nici timbru nici ştampilă de la un oficiu poştal? Şi de ce trebuie să treacă o scrisoare prin Braşov dacă ea are de făcut un drum de 5 minute prin Livezeni?

Răspunsurile…

… au venit pentru domnul Kovacs tocmai de la o secretară: “Eu i-am dat plicul femeii de serviciu să vi-l aducă şi am pus data aia pentru că aşa a zis domnul primar.” Pe lângă domnul Kovacs mai sunt şi aceşti şapte păţiţi care au cerut fişele originale de împroprietărire dar, se pare că, nimeni nu vrea să le dea. Cei de la primărie i-au trimis la Direcţia Silvică dar cei de acolo le-au spus că se ocupă de măsurători după care predau pădurile primăriil

or, ei neamestecându-se în împărţirea acestora.

“Totul este în regulă”

Am cerut şi părerea primarului din Livezeni, Nagy Martin, pentru a afla poziţia oficială, însă primarul ne-a pasat mai departe. El a declarat că împarte doar suprafeţele ce le primeşte de la Romsilva. “Noi am dat doar ceea ce am primit, dacă suprafaţa nu este completă atunci vorbiţi cu cei de la Romsilva”. În legătură cu contestaţia iubitoare de călătorii pe la Braşov primarul ne-a spus: “Aia e treaba secretarelor, din partea mea totul

este în regulă”. Înţelegem că legea se respectă în România ca-n codru, mai înţelegem şi că aleşii vor să ne fure prin toate metodele dar, îi rugăm totuşi să nu ne creadă plecaţi cu sorcova în luna mai, pentru că încă n-am ajuns jucăriile funcţionarilor.