Ce s-a negociat cu Uniunea Europeană

România a încheiat în decembrie 2004 negocierile cu Uniunea Europeană. Rezultatul acestora va influența generațiile actuale și viitoare, care se vor regăsi în postura de cetățeni europeni în anul 2007. Sau poate în 2008 dacă România nu-și respectă angajamentele. Ce anume s-a negociat, care sunt perioadele de tranziție, ce clauze speciale se întâlnesc în cazul României, sunt toate aspecte pe care trebuie să le cunoaștem, deoarece se răsfrâng direct sau indirect asupra noastră.

Negocierile de aderare prezintă o particularitate aparte, aceea că statele candidate nu pot negocia acquis-ul comunitar – ansamblul de norme care stă la baza funcționării Uniunii Europene – , acest drept aparținând doar statelor membre, ci doar modalitățile lui de aplicare, construcția instituțională pe care o implică, perioade de tranziție sau derogări în aplicarea normelor comunitare. Astfel, datorită costurilor ridicate pe care le implică procesul de aderare asupra societăților în tranziție a statelor candidate, acestea încearcă deseori obținerea unor astfel de “scutiri” sau “amânări” de la aplicarea acuis-ului comunitar, sub forma perioadelor de tranziție.

Conform datelor furnizate de Ministerul Integrării Europene, România a obținut cele mai multe perioade de tranziție dintre țările ultimului val de extindere, în număr de 50, față de Polonia cu 48, Ungaria cu 35 și Malta cu 47. Însă există o clauză de salvgardare specifică, prin care aderarea poate fi amânată dacă România nu-și îndeplinește obligațiile asumate în procesul de negociere.

Astfel, în unul din componentele esențiale ale Pieței Interne, libera circulație a capitalurilor, România a obținut perioade de tranziție de 7 ani pentru achiziționarea de teren agricol, păduri, teren forestier de către cetățenii europeni și ai Spațiului Economic European și 5 ani pentru dreptul de achiziție asupra terenului pentru reședințe secundare, necesare datorită diferențelor de prețuri la bunurile imobile dintre statele membre și statele candidate.

Concurența

Capitolul privind concurența a fost unul din cele mai gele de negociat, deoarece politica UE în acest domeniu este foarte clar reglemenatată., fiind interzise ajutoarele de stat, monopolizarea unor piețe prin acorduri protecționiste între firme și abuzul de poziție dominantă, beneficiarul final fiind consumatorul. Ajutoarele de stat sunt limitate ca intensitate și timp, sau se acordă doar pentru anumite domenii, cu avizul autorității de concurență, Comisia europeană în cazul UE și Consiliul Concurenței, în cazul României, tocmai pentru a nu distorsiona mediul concurențial, și a favoriza unele firme în detrimentul altora. Printre ajutoarele permise de politica comunitară în domeniul concurenței ar fi, fără ca enumerarea să fie exhaustivă, ajutor pentru protecția mediului înconjurator, ajutor pentru salvare și restructurare, pentru instruirea angajaților și pentru ocuparea forței de munca, ajutor pentru întreprinderi mici și mijlocii, pentru cercetare și dezvoltare, ajutor pentru dezvoltare regională (intensitate de max. 50% pentru întreprinderile mari și 65% pentru IMM-uri).

România a negociat perioade de tranziție atât în ce privește zonele libere și defavorizate, pentru recuperarea decalajelor dintre aceste zone și restul țării, menținând facilități până la sfârșitul anului 2010 pentru zonele defavorizate, moment când vor dispărea, și 2011 pentru zonele libere. Pentru zonele libere s-a obținut o perioadă de tranziție de 5 ani, până la 31 decembrie 2011, privind exceptarea de la plata redevenței, datorată administrației zonelor libere, pentru agenții economici care operează în zone libere și care au încheiat contracte comerciale cu administrația zonelor libere înainte de 1 iulie 2002. Pentru sectorul siderurgic s-a obținut o perioadă de restructurare, până în 2008, mai mare decât cea agreată în cazul negocierilor cu Cehia și Polonia (1997-2006).

Agricultura

România s-a orientat spre dezvoltare rurală, pentru a rezolva problema supra-populării din agricultură și a fermelor de subzistență, și spre sectoarele unde avea potențial de dezvoltare (zootehnie, cereale, viță-de-vie, lapte, zahăr), în timp ce Polonia s-a orientat, cu prioritate, spre plăți directe, iar Bulgaria spre produse cu caracter tradițional, în special sectorul legumicol. Fondurile obținute pentru agricultură se ridică la 3,9 miliarde, la care se adaugă și sumele ce vor proveni din fonduri structurale post aderare, cca. 800 milioane euro, față de Bulgaria cu 1,552 miliarde, sau Polonia cu 4,6 miliarde. Dat fiind specificul acestui sector agricol, România a obținut o perioadă de tranziție de 8 ani pentru eliminarea din cultură a viilor hibride de pe o suprafață de 30.000 ha., o perioadă de tranziție de 3 ani pentru modernizarea unităților de prelucrare a laptelui și cărnii, cu introducerea, în Tratat, a unui mecanism de actualizare până la data aderării. România a obținut alte perioade de referință pentru negocierea cotelor de producție decât celelalte state candidate, ceea ce i-a permis obținerea de cote bune, apropiate de potențialul de producție al țării, principala problemă fiind realizarea, până la data aderării, a unor producții apropiate de cote, pentru că altfel există riscul diminuării lor

Transporturi

Perioadele de tranziție solicitate în sectorul rutier – 7 ani privind greutățile maxime ale autovehiculelor și 4 ani pentru taxarea autovehiculelor grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri – pentru alinierea treptată la nivelul taxelor din UE, au vizat diminuarea efortului financiar pe care trebuie să-l facă, pe termen mediu, transportatorii români pentru aplicarea acquis-ului în domeniu, dar și modernizarea infrastructurii rutiere.

Politică regională

Totalitatea sumelor angajate pentru acțiunile structurale destinate României în perioada 2007 – 2009 este de 5,974 miliarde Euro, iar Polonia a obținut, în acest domeniu, 11,3 miliarde euro, Ungaria, 2,8 miliarde în primii trei ani după aderarea la UE (2004-2006) și Bulgaria 2,3 miliarde euro pentru perioada 2007-2009.

Mediu

Principalele domenii ale acestui capitol, pentru care s-au negociat perioade de tranziție, se referă la ambalaje și deșeuri de amblaje, unde România a obținut o perioadă de tranziție de 5 ani, depozitarea deșeurilor de electronice- 2 ani, decărcarea substanțelor periculoase – 3 ani, epurarea apelor uzate urbane – maxim 12 ani, transportul deșeurilor – 9 ani, contolul integrat al poluării – 9ani, până când agenții economici se vor putea alinia standardelor de mediu ale UE.

Importanța perioadelor de tranziție rezidă din faptul că agenții economici vor beneficia de adevărate portițe de scăpare, în fața standardelor și condițiilor impuse de aderarea la Uniunea Europeană, ei neputând face față în prezent costurilor ridicate pe care aceste condiționări le presupun.

Clauza de salvgardare

Uniunea Europeană va continua să monitorizeze îndeaproape gradul de realizare a angajamentelor României, atât în ceea ce privește alinierea la acquis-ul comunitar, în special în domeniile justiție și afaceri interne, concurență și mediu, iar Comisia europeană va face recomandări acolo unde consideră necesar. Aceste măsuri de protecție sunt necesare pentru a preîntâmpina disfuncționalități grave ce ar putea să apară înaintea aderării sau în primii trei ani după aderare, în special în domeniile mai sus menționate. Astfel, Comisia Europeana poate recomanda Consiliului UE amânarea datei aderării României cu un an, ianuarie 2008, dacă există dovada clară a unui risc serios că România nu îndeplinește cerințele de aderare până la 1 ianuarie 2007, în anumite domenii importante. Statele membre pot, cu majoritate calificată, adică majoritatea statelor din Consiliu, cu 72,27% din voturi, reprezentand cel puțin 62% din populatia Uniunii, să aprobe recomandarea Comisiei.

Florin Ceușan