Învăţul şi dezvăţul

Dar, cum simțul estetic nu se discută, poate că politicos ar fi să nu facem aprecieri nici asupra acestor obiceiuri rapid însușite. Îmi fuge, totuși, gândul la diferențele de percepție în funcție de latitudinea și longitudinea la care gesturile se întâmplă. Astfel, pe la vest de noi a te apuca de suflat nasul (frumos, în batistă) nu e mare scofală. Dar, a te preta la a-ți elimina surplusul de lichide interioare prin cunoscuta metodă a scuipatului, nu te plasează
într-o zonă de invidiat. În schimb, mult mai la est de noi logica învățului este inversată. Bine e să scuipi cât te țin plămânii în mijlocul intersecției (taman când semaforul stă pe roșu) și rușinos este să-ncepi a-ți folosi batista pe stradă. Ei, poftim scară de valori în materie de eleganță !

Dar nimic nu-i veșnic și nici totalmente static pe lumea asta. Așa că lucrurile pot fi aduse pe făgașul normal. Totul e să găsim limitele admisibile ale normalității. Și să avem voința de a ne înscrie în aria pe care astfel am conturat-o. E drept că după ceva vreme în care ne-am obișnuit să zicem că iarba-i îngălbenită și cerul plumburiu, devine anevoios a detecta adevăratele nuanțe. Resetarea percepțiilor individuale și colective nu-i lucru de șagă. Nu se face într-o zi.
Ba chiar în câteva generații.

Într-un asemenea context, trebuie să apreciez (o dată în plus) curajul, demnitatea și pasiunea magistraților clujeni pentru profesia bine făcută.  Ei au sesizat din nou, direct, adică pe șleau, nu pe la colțuri ori în fața unei halbe estivale de bere una dintre problemele sistemului judiciar, cu știute reverberații de inechitate. Nejustificata diferență de apreciere dintre judecătorii și procurorii care au în față cazuri de corupție, categorisite de ei ca atare (pe de o parte) și colegii lor ce instrumentează toate celelalte cazuri (pe de altă parte). Considerând că aceia din prima categorie fac treaba adevărată și riscantă, li s-a acordat (nu de foarte mult timp) un spor la salariu de 30%, iar acum vorbim de 40%. Adică, aproape încă o jumătate în plus.

Magistrații clujeni au cerut ca această diferență să fie eliminată, iar salarizarea să se facă la parametri ce reflectă respectul față de autoritatea judecătorească în ansamblul ei, fără enclave. Și au dreptate ! Suma în plus acordată acestor privilegiați pare mai degrabă o primă de fidelitate decât o răsplată a profesionalismului. Cei ce au intenția de a mă contrazice (oricum, opinia datează de la luarea măsurii și am exprimat-o în scris) să-mi explice, mai întâi, cum se face că doar acești colegi își riscă pielea în exercițiul funcțiunii ? Că doar câțiva dintre judecători și procurori merită acest confort financiar ? Aaa, este vorba de risc ! Păi, atunci ce vom spune despre cei ce se pot trezi (nu o dată) în fața unor încrengături de gen mafiot, în domeniul penal sau chiar comercial ? Ce procentaj ar trebui să li se adauge la salariu magistraților ce dispun cu privire la propunerile de arestare (făcute de procurori) zi de zi ? Ori colegilor ce soluționează cauzele de faliment cu implicații periculoase, din care se vede doar vârful icebergului ? Sau celor aflați  în fața unui soț furibund opunându-se la divorț și amenințând cu tot clanul ? Sau celor ce trebuie să hotărască soarta unor copii pentru o viață ? Enumerarea ar putea continua. Cert este că o dată roba îmbrăcată, riscul paște (potențial) la tot pasul. Iar în loc de măsuri concrete, serioase de protecție, ce ni se oferă ? O categorisire fără temei, în “magistrați” și “foarte magistrați”. Și-apoi, nu știu ce rezultate spumoase ar fi putut declanșa o astfel de inițiativă legislativă discriminatorie, de vreme ce majoritatea cazurilor “răsunătoare” din zona corupției (oricum prea puține) se bazează pe texte ale denunțătorilor de serviciu și nu pe anchete în care procurorilor cu pricina ar fi trebuit să le stea inimile în loc.

Și o ultimă mirare: deși magistrații pretind tratament egal, li se răspunde simplu că e nevoie de consultări, seminarii, conferințe, opinii pentru a se vedea dacă dă bine sau nu la horoscop retragerea sporului cu pricina.
Întrebări: Când a fost legiferat de ce s-a făcut totul la trap, fără nici un soi de consultare și confruntare ? Și de ce nu s-a ținut seama de opiniile magistraților profund argumentate ?
Oricum, lupta oamenilor legii pentru respectarea legii nu poate decât să-i înnobileze. Nici un gest al întunericului nu-i va înfrânge pentru că, așa cum spunea un om cu totul deosebit, Dumnezeu a iubit dintotdeauna curajoșii.