Datorie de onoare
Ne minunăm, adesea, apoi adulmecăm săruri tari cu scopul de a ne alunga leșinul, atunci când descoperim mizeriile aparente. Cele ce pot fi observate la prima vedere. Fără mijloace ajutătoare. Adevăratul șoc se produce, însă, atunci când ni se dezvăluie mizeriile ascune, profunde, îmbâcsite în natura umană. Acelea despre care ne închipuiam că nu există. Că nu mai pot fi în zilele noastre.
În 19 ianuarie am asistat la cutremurătoare demonstrații de deshumare a unora dintre aceste mizerii, cu ajutorul unor oameni ce au și-au riscat pielea pentru a spune adevărul. Experința nu este una frecventă. De aceea, și mai ales pentru morala ei, publicul trebuie să o cunoască. Asemenea informații nu fac parte din categoria celor pe care avem voie să le punem sub obroc.
Chemat în fața înaltei Curți de Casație și Justiție (fără nici o legătură cu învinuirile din procesul în care fusese nominalizat ca martor prin rechizitoriu), un deținut a bulversat audiența. Prin curaj. Prin asumarea unui risc știut. Prin hotărârea de a pune capăt minciunilor menite să distrugă viața unei familii.
Bândila Ioan, deținut în Penitenciarul Târgu Mureș (nu știu pentru ce fapte) a explicat înalților magistrați modalitatea prin care procurorul Marin Sandu, ca pe vremea Inchiziției, a încercat să-i smulgă declarații incriminatoare la adresa mea. Declarații care să le confirme pe cele privind aberant pretinsele mele legături cu Orlandino și cu complicele său român, Matei (formularea nu-mi aparține; ea a emanat de la directorului SRI, în timp ce eram în Rahova). Oricât m-aș strădui să scriu, nu pot reda încărcătura acestei declarații. Ea nu este una definitorie pentru fondul cazului în speță. Pentru că, halucinanta legătură de mai sus nu-i transpusă în nici o învinuire.
Este, însă, o declarație esențială pentru viermii ce mișună pe sub poleială. Iar noi ne declarăm voioși gata de integrare în UE. Martorul a detaliat programul de guerilla la care a fost supus. Din cele 5 declarații ce i-au fost luate, doar ultima se găsește la dosar. Unde sunt celelalte? Cinci întrevederi cu procurorul PNA, la Arestul Poliției Mureș. Patru în absența oricărui avocat. Numai procurorul, deținutul și cătușele. La ultimul interogatoriu a fost prezent un avocat ce nu avea nimic comun cu cauza. Deci, s-a sinchisit procurorul de asigurarea dreptului la apărare al persoanei cercetate? Nu, doar ăsta-i un moft!
Martorul a subliniat intensitatea stresului pe care l-a trăit și pentru că întrebările procurorului erau formulate de așa o manieră încât conțineau răspunsul. Singura formă de protest pe care o avea la îndemână era una vătămătoare. Refuzul de hrană. La insistențele unor ofițeri, a acceptat să renunțe. Să faci greva foamei într-un mediu în care nu mai ai aproape nimic este dincolo de imaginație. Și totuși, doar așa poți atrage atenția acolo. Bulversantă este următoarea frază, din cele ce descriu periplul abuzurilor (cuvântul este inadmisibil de blând) făcute de procuror: „În condițiile în care ajunsesem, cred că dacă dl. procuror Sandu m-ar fi întrebat dacă sunt în stare să o împușc pe inculpata Ciucă, aș fi fost de acord, numai să scap”. Bândilă Ioan a mai subliniat că știe ce-l așteaptă pentru că a spus adevărul. Nu cred că s-a referit la personalul Penitenciarului, ci la ordinele venite de la procurori de felul celui amintit. De accentuat faptul că, după începerea „colaborării” cu PNA, martorul a fost scos de la serviciul zilnic pe care-l făcea și pus „pe cameră”. Din ordinul cui? Nici acum nu s-a plâns de personal, dimpotrivă. După 2 ani s-a trezit izolat în cameră, fără de veste. Motivul era evident. Așa că, nu colaborezi, n-ai activitate. N-ai activitate, nu poți beneficia de liberare condiționată. Nu beneficiezi de liberare, putrezești în Penitenciar, între drăgălășeniile unor procurori și vechiul S.I.P.A. (despre ale cărui prestații am destule de spus, ca un om pățit ce sunt). Concluzia este una: oricât s-ar strădui „cadrele”, într-un penitenciar ți se poate întâmpla orice. Asta este una dintre tristele realități.
Tocmai de aceea, n-am întârziat să sesizez ONG-uri interne și internaționale care vor monitoriza situația deținutului. Nu avem deloc de-a face cu faptele sale. Nu știm în ce stadiu de judecată se află și nici nu trebuie să ne intereseze. Dar hăituirea unui om nu poate fi tolerată. Pentru a vă neliniști și mai mult, accentuez că acesta nu este singurul exemplu de cercetare cu parul, relevat de martorii audiați. Fiți siguri că le veți afla și pe celelalte. Și nu numai dumneavoastră.
de Andreea CIUCÄ‚
