Samuel von Brukenthal, personalitatea și moștenirea sa culturală

Personalitate marcantă a culturii românești, guvernator al Transilvaniei, colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele, baronul Samuel von Brukenthal s-a născut în anul 1721 la Nocrich, oraș în care bunicul și tatăl său au fost judecători. Numele inițial al familiei a fost Brekner dar, pentru loialitate, tatăl său, Michael Brekner, a fost înnobilat în 1724, primind numele cu particulă nobiliară von Brukenthal. Mama sa, Susanna, provenea din familia aristocrată a lui Conrad von Heydendorff.

În slujba oamenilor

Prima funcție ocupată de Samuel von Brukenthal a fost cea de funcționar la Cancelaria din Sibiu, post pe care l-a deținut aproximativ doi ani de zile, după absolvirea gimnaiziului. Fiind iubitor de lectură, începe să studieze filosofia, științele politice și administrative la universitățile din Halle și Jena, fără a obține însă un titlu academic. În timpul studenției reușește să pătrundă în cercurile înalte de la Curtea din Berlin și devine membru al Lojei Masonice din Magdeburg. La Viena obține funcția de cancelar provincial și începe să-și creeze diverse colecții și o bibliotecă valoroasă. În vara anului 1745, Brukenthal revine la Sibiu și este admis la Cancelaria administrației locale. În 26 octombrie 1745 s-a căsătorit cu Sofia Katharina, fiica primarului provincial Daniel Klokner von Kloknern, iar căsătoria a dat un impuls serios carierei lui Brukenthal, mulțumită zestrei de circa 30.000 de guldeni a soției și proprietăților ei imobiliare și funciare, ceea ce a contribuit la ascensiunea lui printre oamenii de vază ai Transilvaniei.

În vizită la împărăteasa Maria Tereza

Între 1745 și 1753 Brukenthal a ocupat funcții în administrație, fiind vice-notar al magistratului de Sibiu. În 1753 călătorește la Viena unde este primit în audiență de împărăteasa Maria Tereza a Austriei, cea care-i va acorda în anul 1762 rangul de baron. În 1765 Samuel von Brukenthal este numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 devine Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă, ceea ce a dus la o creștere considerabilă a veniturilor sale. Astfel, dacă la început avea un venit anual de 150-300 guldeni, ca șef al Cancelariei Curții a primit 2.000 guldeni pe an, ca șef al Cancelariei Provinciei 7.900 guldeni pe an, ca Președinte al Cancelarie Curții Transilvaniei 9.900 guldeni pe an, iar ca și Guvernator 24.000 guldeni pe an.

Iubitor de cultură

În anul 1779 baronul Samuel von Brukenthal a construit la Sibiu palatul care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu. Palatul, devenit și reședință a baronului, adăpostea seratele muzicale și literare, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris. După moartea sa, în 1803, baronul Samuel von Brukenthal a dispus, prin testament, deschiderea Palatului ca muzeu public, ceea ce se întâmplă în anul 1817, muzeul Brukenthal devenind una dintre primele instituții de acest gen din Europa.

Muzeul Brukenthal

Deschis oficial în 1817, Muzeul Brukenthal este cel mai vechi muzeu din România și are în componență Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istoria Farmaciei și Muzeul de Arme și Trofee de Vânătoare. Sediul central al muzeului este situat în Palatul Brukenthal, care adăpostește Galeria de Artă și Biblioteca Brukenthal. Fondului de carte achiziționat de baron i s-au adăugat pe parcursul anilor alte colecții, printre care Biblioteca capelei, înglobată în 1879, care cuprindea biblioteca mănăstirii dominicane și bibliotecile unor patricieni sibieni și fondul de carte al Capitalului evanghelic, al Academiei de drept și o serie de donații de la particulari și instituții științifice din țară și străinătate.

Cărți valoroase

Din colecția de manuscrise este cunoscut faimosul Breviar Brukenthal, achiziționat în 1786 la Viena, realizat în Å¢ările de Jos la începutul secolului al XVI-lea, scris pe pergament, cu caractere gotice minuscule, împodobit cu miniaturi pictate atribuite lui Simon Bening (1483 – 1561) și Geeraert Hornebaut (1465 – 1540) și „Vigiliale”, manuscris pe pergament din anul 1507 de la Șura Mare, județul Sibiu. Din secolele XVI – XVIII provin aproximativ 30.000 de cărți rare, multe dintre ele ilustrate cu gravuri valoroase, apărute în cele mai vestite tipografii din Europa. Biblioteca muzeului găzduiește și o colecție de 1500 de cărți românești rare, multe atestând circulația permanentă a cărții între cele trei țări românești. De menționat sunt Cazania lui Vaarlam de la Iași, Noul te­stament de la Bălgrad, din1648 și Biblia lui Șerban Cantacuzino de la București din 1688.

Arta plastică, bijuteria muzeului

Colecția de pictură europeană a Baronului Samuel von Brukenthal deține un număr de aproximativ 1200 de opere ale principalelor școli de pictură europeană din secolele XV-XVIII. Școala flamandă și olandeză este reprezentată prin creația lui Marinus van Reymerswaele, Frans Floris Van Vriendt, Peter Paul Rubens, Anton van Dyck și mulți alții. Muzeul deține peste 430 de tablouri care aparțin școlii germane și austriace, reprezentative fiind cele ale portretiștilor Christoph Pauditz, Jan Kupetzky sau Martin Meytens. Școala italiană este reprezentată de doar 200 de pânze dar creatorii acestora sunt extrem de cunoscuți în lume. Muzeul deține lucrări ale artiștilor Alessandro Botticelli, Tullio Lombardo, Tiziano Vecellio, Paris Bordone, Sebastiano Ricci și Alessandro Magnasco. Muzeul deține și o colecție de artă națională, datorită curatorilor din secolul al XIX-lea, care s-au arătat interesați și de realizările artistice locale. Colecția cuprinde piese de pictură, grafică, sculptură, mobilier, argintărie, poțelan, sticlărie, din secolul al XV-lea până în perioada contemporană. De asemenea, Muzeul Brukenthal deține o importantă colecție de artă decorativă care cuprinde altare, sculpturi, argintărie laică și de cult (secolele XV-XVIII), sticlărie, covoare orientale și mobilier, piese de o valoare artistică deosebită, ale căror stil și tehnică probează apartenența lor la spațiul central-european.

Claudia SAS