Haos intens planificat

Îmi place să cred că publicul român s-a deșteptat destul de mult în ultimii ani, cel puțin până la pragul care să-i permită a detecta perversiunile verbale, din păcate atât de des auzite. Cel puțin până la a respinge intervenții televizate ori notate care încep cu texte de genul “ne-am hotărât să facem, să dregem…”, “am depistat că problema este…”, “vom dispune controale…” etc. Nu pentru că aceste începuturi de declarații ar ascunde fraze oculte. Și nici pentru că măsurile preconizate n-ar putea proba (în sine) o anumită eficiență. Dacă cineva și-ar pune, într-adevăr, problema realizării lor. Ci pentru că ele sunt urmate, conform unei locale reguli de aur, de nimic. Adică de nimic. Intențiile bune cu care se pavează calea spre ceva, se diluează nebănuit de repede. Voit. Sau nevoit. Cert este că noi, ascultătorii, telespectatorii, cetățenii rămânem cu gurile în vânt așteptând rezultatele. Care, fie că sunt trucate, fie că nu sunt.

Unul dintre subiectele tumultoase (ca vara asta) este curățarea justiției. Într-o lansată competiție. Precum în reclama cu Fairy. Două sunt tulpinile virușilor ce trebuie eradicați: șpaga și prostia. Asta auzim cu precădere. Că trebuie luate măsuri pentru identificarea și deparazitarea magistraților corupți ori slab pregătiți. Că, de fapt, rădăcina primară a oricărei nedreptăți (inclusiv a celei voite) este neștiința de carte. Afirmată în direct de ministrul justiției, ca stare. Izvora la nivel de declarații, fără putință de probă contrară, declanșarea unui real program pentru combaterea acestei situații.

Având în vedere afirmația (făcută în direct), ne simțim obligați, ca tot cetățeanul cu simț civic, practic și european să prezentăm unul dintre cazurile care nu fac decât să transforme în vise și palavre textele mai înainte arătate. Cazul “promovarea la instanțele mureșene”, artistic patronată de conducerile de paie și însușită de forurile superioare. Adică tocmai de acele organe care propovăduiesc, cântă și descântă promovarea după competență, ca rețetă a succesului programului “nufărul”. Desfășurarea etapelor promovării judecătorilor în feericul nostru județ dă naștere în mod spontan la destule întrebări după care Ianțu ar jindui în emisiune. Ghiciți ce? Toți judecătorii care anterior au avut avize negative pentru faptul concret al necunoașterii de carte, au primit acum, în noul val al conducerii de cleștar, doar avize pozitive.

Adică au fost băgați cu grămada la instanța superioară. Probabil cu speranța că într-o zi vor învăța să judece. Înainte de a se albi pe la tâmple. Iar până atunci, dă-i să meargă. Sute de dosare, sute de hotărâri, sute ori mii de oameni pe mâna lor. Cu toții le cunoaștem numele. Cu toții ne revoltăm când îi vedem într-un an de la judecătorie la curtea de apel. Mai cu seamă că, de pildă, despre una dintre aceste judecătoare cu traseu de cometă a ultimei perioade, actuala președintă a curții de apel a afirmat în ședință plenară că motivează hotărârile mai rău ca femeia de serviciu. Iar acum a ajuns unul dintre oamenii meritorii de la curtea de apel, cu concursul deosebit de obiectiv al aceleiași președinte. Exemplele neliniștitoare ar putea continua. De fapt ele continuă, în realitate. Pe pielea bieților oameni.

Discutând cu majoritatea colegilor revoltați pe bună dreptate de acest haos manipulat, mi-au spus că își doresc un singur lucru. Să vină vremea ca actuala președintă să fie obligată să intre în ședințe de judecată alături de acești promovați. Să studieze dosarele cu ei și să facă “dreptate” împreună cu ei. Să se chinuie, explicându-le abc-ul dreptului și să transpire ori de câte ori are ceva de semnat alături de ei. Percepția este logică. Abia așteptăm zilele acelea. Care, desigur, vor veni. Drama nu constă însă în viitoarea tortură a conducerii care-a dat linie verde acestor personaje, ci în nenorocirea celor pe care acești aparenți magistrați îi judecă și-i vor judeca.

Le cerem scuze judecătorilor adevărați. Câțiva dintre ei au reușit să promoveze. Desigur nu cu viteza celorlalți. Problema nu este însă a număra valorile. Ci rebuturile ce ies la suprafață. Pentru că, după cum bine știm, este de ajuns un măr putred pentru a strica profund imaginea celor bune. Suntem curioși dacă tam-tam-ul controalelor prezentate de domnul ministru (sau prin perspectiva legii, de Consiliul Superior al Magistraturii) va îndrăzni să se atingă de proasta pregătire a unora dintre magistrații promovați la Mureș, precum și de artizana acestor promovări. De fapt, nu suntem curioși deloc, de vreme ce știm răspunsul. Noroc cu schimbările. Până atunci, Doamne ajută!