Baronul Tărâță ne escrochează de 2 milioane de usd

Mai mulți angajați ai Agrozooviticola Seuca ne-au sesizat că din luna mai 2004 nu și-au mai primit salariile, iar zilierii de mai bine de o lună. Suma totală datorată acestora – peste 100 de oameni – se ridică undeva la 1,35 miliarde de lei. Acesta a fost mobilul care
ne-a determinat să aruncăm o privire în curtea Agrozooviticola Seuca pentru a înțelege ce
s-a întâmplat după privatizare, care, nu-i așa, ar fi trebuit să aducă o îmbunătățire a rezultatelor financiare, dar și a situației angajaților, mulți aflați acum pe picior de plecare. Dincolo de amenințarea șomajului, angajații de la Agrozooviticola Seuca au trăit sub teroarea oamenilor lui Culiță Tărâță. Dar citiți mai jos, cum se falimentează o societate, iar apoi producția se valorifică pe zeci de mii miliarde de lei, iar activele se cumpără pe nimic.

Å¢eapa privatizării

În 10 decembrie 2002, Ilie Paraschiv a cumpărat, în urma licitației publice organizate de Agenția Domeniile Statului, SC Agrozooviticola Seuca. Prețul de adjudecare a fost de 14,680 miliarde de lei, cumpărătorul acceptând să plătească o redevență anuală de 310 kg echivalent grâu/hectar. ADS deține la Agrozooviticola 524 ha de teren agricol. Încă de atunci, s-a spus că în spatele necunoscutului Paraschiv, din Dâmbovița, se afla baronul de Neamț Culiță Tărâță, exclus de la licitația ADS, cu firma TCE 3 Brazi, administrată de soția sa Elvira Tărâță. La momentul privatizării, Agrozooviticola Seuca avea datorii de aproape 100 de miliarde de lei.

Proprietarul fantomă
Paraschiv

Actele privind transferul de proprietate au fost întocmite în 6 ianuarie 2003, iar înregistrarea noului acționar la Registrul Comerțului s-a făcut în 20 martie 2003. Deoarece Agrozooviticola Seuca era organizată ca o societate pe acțiuni, ceea ce înseamnă că trebuie să aibă minim 5 asociați, Paraschiv a cedat patru procente directorului Agrozooviticola – Vasile Chiș, deputatului Tiberius Sbârcea, lui Gurgian Crișan și lui Ioan Constantinescu. Bineînțeles, noul proprietar se obliga să vină cu aport de capital serios în vederea redresării societății, respectiv să plătească din datoriile înregistrate. Lucru care nu s-a întâmplat, astfel că la mai puțin de 6 luni de la privatizare, în mai 2003, creditorul Klipp Ladislau din Cluj, care obținuse o hotărâre definitivă pentru o creanță de 111 milioane de lei, la care se adăugau pretențiile la zi, deschide procedura de reorganizare judiciară. Cumulată cu datoriile serioase pe care societatea înregistrată în Gănești le avea, procedura ar fi determinat practic declanșarea falimentului. După două-trei înfățișări procesul se încheie, creditorul câștigă, dar tot nu este plătit. Agrozooviticola mai câștigă câteva luni, plus dreptul de a depune un plan de reorganizare judecătorească care putea să salveze societatea de la faliment. Ilie Paraschiv, omul lui Culiță Tărâță, în acel moment și președintele CA, nu îi permite însă directorului general Vasile Chiș să depună acest plan.

Drama reîncepe

În 14 ianuarie 2004, procedura de reorganizare judiciară a fost din nou declanșată, iar reclamant tot Klipp Ladislau. Administrator judiciar a fost numită firma Reconversie și Valorificare Active, filiala Târgu Mureș, iar Todor Soo Ignatie, administratorul societății, s-a ocupat personal de acest dosar. Conform Legii nr. 64/1995, Ilie Paraschiv avea din nou dreptul de a depune un plan de reorganizare, dar acționarul majoritar tergiversează luarea unei decizii, iar la scurt timp se retrage din CA.

Deoarece judecătorul sindic a „autorizat” procedura de reorganizare judiciară, acțiunile societății sunt oprite de Reconversie și Valorificare Active (RVA) de la tranzacționare. În același timp, administratorul judiciar reface tabloul creanțelor și datoriilor Agrozooviticola. Din analizele făcute de RVA, reprezentantul firmei – Todor Soo Ignatie și-a dat seama că în spatele acțiunilor lui Paraschiv este Culiță Tărâță care printr-un om al său, Petru Cucoș, fostul șef al IPJ Neamț, a pregătit strategia de falimentare a unității și s-a preocupat de a stârni dihonia între angajați. Ca o paranteză, Petru Cucoș s-a cazat pe timpul exilului său în zona Târnăveni, la Hotelul Iris, patronat de Gecsat.
Trioul penal: Tărâță,

Cucoș și Ignat

Până acum am vorbit de Culiță Tărâță, cu ai cărui bani s-a cumpărat Seuca, de Ilie Paraschiv, o persoană lipsită de personalitate în afacere, și de Petre Cucoș, un fost șef de milițieni, „artist” în elaborarea de strategii dubioase. Pentru a întregi tabloul de afaceriști „penali și venali”, trebuie să îl introducem în scenă pe Toader Ignat, fostul director al Jidvei, astăzi un candidat serios, pe termen lung, al unei celule la mititica. Toader Ignat, dat afară de Necșulești, noii patroni ai Jidvei, a fost cooptat în 2003 în echipa Agrozooviticola. Relația sa cu Tărâță însă era una de prietenie care data dinainte de 1989, dar asupra acestei relații, cu ascendent penal, vom reveni. Prima implicare pe față a lui Tărâță la Seuca a fost în aprilie 2003. Atunci, între Agrozooviticola și TC COMPIL IMPEX SRL s-a încheiat un contract în participațiune, datat 12.04.2003, pentru îmbutelierea de vin. Firma din Gănești, conform clauzelor contractuale, punea la dispoziție logistică, spații, vin și forță de muncă, în timp ce societatea din Piatra Neamț venea cu bani, materie primă și materiale necesare îmbutelierii, valorificării superioare a produselor și desfacerii acestora. Cota parte din afacere a fost stabilită astfel: 80% – Seuca, iar restul COMPIL. Conform contractului, serviciile de contabilitate urmau să fie ținute separat, trebuiau efectuate plăți lunare, deschise linii de credit, lucruri care nu se realizează. Ba mai mult, Cucoș și Ignat, persoanele desemnate să se ocupe de îmbutelierea vinului, tergiversează nepermis de mult demararea procesului tehnologic de îmbuteliere. Astfel, dacă în momentul semnării contractului, s-a stipulat că faza pregătitoare va dura între două și trei luni, din cauza celor doi linia de îmbuteliere a fost pusă în funcțiune abia în decembrie 2003. Moment, în care COMPIL mai aplică o lovitură mortală Agrozooviticolei, și anume modifică contractul de asociere, prin actul nr. 166 din 15 decembrie 2003, iar, culmea escrocheriei, toate clauzele sunt menținute, cu excepția că Agrozooviticola rămâne doar cu 20% din afacere. Pentru COMPIL a semnat Ioan Spiridonescu, iar pentru Seuca – Vasile Chiș. Afacerea a mers doar cinci zile deoarece Ignat a fost arestat. Mai mult, după arestarea acestuia, s-a descoperit că Toader Ignat nu obținuse nici aprobările necesare îmbutelierii și vânzării vinului. Lucru obținut ulterior de Vasile Chiș, dar între timp, se declanșează procedura de reorganizare judecătorească.

Miza afacerii

Culiță Tărâță apare pe tabloul creditorilor la poziția 6, având drept creanță banii investiți cu linia de îmbuteliere, poziție care nu îl avantajează însă. Motiv pentru care, a obținut, culmea relațiilor, prin avocatul Vasile Ghere, același care îl apară și pe Toader Ignat, o hotărâre la Înalta Curte de Justiție și Casație (ÎCCJ) prin care procesul de reorganizare judiciară este suspendat până în 30 septembrie, când a fost fixat termenul pentru judecarea cererii de strămutare (dosar 8926/2004 – Agrozooviticola Seuca reclamant). Tribunalul Mureș, pus în fața unei situații unice în jurisprudența românească, amână cauza până în 8 octombrie pentru a aștepta decizia ÎCCJ. Vă întrebați probabil de ce apelează Culiță Tărâță la astfel de manevre. În primul rând, baronul de Neamț vrea să lichideze unitatea, dar are nevoie de o hotărâre de strămutare a procesului la o instanță prietenă. În al doilea rând, prin beneficiile Legii 190/2004, ar scăpa de aproape toate datoriile, cu condiția să fie la zi cu plata redevenței către ADS. Lucru ce se poate aranja, ținând cont că noul șef al Direcției de Urmărire Contracte din cadrul ADS este Mihai Ciobanu, fostul director al COMPIL Piatra Neamț. Dar miza mare este, de fapt, producția de vin, din valorificarea căreia Culiță Tărâță s-ar alege cu 2 milioane de euro. Astfel, în crama de la Seuca sunt 70 de vagoane de vin, fiecare vagon având 10 tone. Prin vânzarea întregii cantități, la 60.000 lei butelia, Tărâță ar obține 42 de miliarde de lei. De asemenea, producția estimată a acestui an se ridică undeva la 50 de vagoane. Însumat, Tărâță s-ar alege cu aproape 80 de miliarde de lei, doar dintr-o șmecherie avocățească și cu sprijinul celor din Ministerul de Finanțe, ADS și AVAS. În acest timp, oamenii valoroși, dar nu numai, pleacă, salariile nu se achită cu lunile, parcul de mașini este învechit, fiind dotat cu utilaje de peste 20 de ani, iar Tărâță și Paraschiv au tergiversat plata creditorilor, în așteptarea Legii nr. 190/2004, pentru ca baronul de Neamț să ajungă primul creditor.

Citiți și vă cruciți

Toader Ignat și Culiță Tărâță se cunosc de cel puțin 15 ani, fiind prieteni atât de apropiați, încât se „dezmierdă”  cu apelativul fratele meu. Cei doi s-au cunoscut se pare în facultate. Înainte de Revoluție, Tărâță era șef la DCA și a avut probleme în gestiune, dar Toader Ignat l-a ajutat să le rezolve, punându-l în legătură cu cei de la Fabrica de piele din Târgu Mureș.

Ilie Paraschiv nu ne-a răspuns la telefon – 0723/940. 147
Contactat, Vasile Chiș, directorul Agrozooviticola, a scăpat de noi repede:
“Nu comentez”.

Președintele Agrostar (sindicat), Nicolae Ștefan a declarat că a depistat în Mureș o firmă care comercializa vin îmbuteliat fără aprobare. Urmând această pistă s-a ajuns la firma Compil Impex din Piatra Neamț, a deputatului PSD Culiță Tărâță. “Am cerut o verificare pentru a vedea sub ce licență se produce acest vin”, a declarat Nicolae Ștefan, subliniind că în prezent firma este verificată de Poliție și de Garda Financiară. Este probabil vorba de cele 40 de tone de vin aduse de la Recaș – Banat, Copou – Iași sau Reghin (părintele Gherman a rămas cu o gaură de 100 milioane lei), amestecate de Toader Ignat, apoi de Iulia Mihu, o altă apropiată a lui Culiță Tărâță și vândute ca vin de Târnave. Apa nu se pune în calcul.