Inițiatorul Legii Lustrației, Ticu Dumitrescu, în lumea celor drepți

Vineri, 5 decembrie 2008. Marea agitație de la Palatul Cotroceni, unde președintele Băsescu se întâlnea cu reprezentanții partidelor politice, de la orele zece ale dimineții acordând câte o oră fiecărui partid, a fost tulburată de o veste neașteptată. Inițiatorul Legii Lustrației, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, membru al Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS), Ticu Dumitrescu, a trecut în lumea celor drepți.

Constantin Ticu Dumitrescu a murit vineri la vârsta de 80 de ani. Președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Constantin Ticu Dumitrescu suferea de cancer. În ultima lună, el a fost internat la Spitalul de Urgență Floreasca. Joi a cerut joi să fie externat și a murit vineri dimineața în locuința sa. Trupul său neînsuflețit a fost depus vineri, la sediul Ministerului Internelor și Reformei Administrative (Mira), în holul central al clădirii și a fost înmormântat duminică, în satul Fânari din județul Prahova, acolo unde se odihnesc și părinții săi, a declarat preșe­dintele Asociației Foștilor Deținuți Politici Prahova, Paul Mancaș.

Remember, Ticu Dumitrescu

Constatin Ticu Dumitrescu s-a născut în 27 mai 1928, în comuna Fumați, județul Prahova. A urmat destinul familiei sale în lupta împotriva comunismului, fiind arestat de mai multe ori de Siguranța și Jandarmeria comunistă, pe vremea când era elev al Liceului “Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești. A fost colaborator apropiat al profesorului Virgil Șerbănescu, liderul Partidului Național Å¢ărănesc pe județul Prahova. A fost eliminat din facultatea de Drept înainte de a fi arestat de Securitate și condamnat ca deținut politic la doi ani și cinci luni de pușcărie corecțională. Eliberat în 1953, cu domiciliu obligatoriu, nu și-a mai putut continua studiile universitare, Ministerul Învățământului, într-un comunicat oficial, respingându-i solicitarea motivând că “se menține eliminarea din toate universitățile din țară pentru activitate antidemocratică”. Urmărit fiind de Securitate este rearestat în 1958 și condamnat la 23 de ani de muncă silnică pentru crimă și uneltire. În 1962 i se comută pedeapsa la șase ani de închisoare corecțională. A supraviețuit detenției din închisorile și lagărele de exterminare comuniste, fiind eliberat în 1964, odată cu grațierea tuturor deținuților politici din România.

I s-a reproșat Distincția

În 1982, Ticu Dumitrescu primește din partea Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Ordinul Muncii Clasa a III-a, semnat de Nicolae Ceaușescu, pentru contribuția adusă la propășirea muncii socialiste. S-a spus despre Ticu Dumitrescu deținutul, că s-a comportat exemplar și nu a ieșit din cuvântul paznicilor și ofițerilor din lagăr și nu a făcut nicio zi de carceră așa cum făceau foarte mulți deținuți recalcitranți, luptători anticomuniști înverșunați.

Lupta pentru supraviețuire

Scăpat din detenție, Ticu Dumitrescu și-a găsit de lucru pe diferite șantiere forestiere pentru a-și câștiga exsitența, dar și ca un fel de autoizolare. „N-am avut tinerețe“ – scrie Ticu Dumitrescu, referindu-se la perioada de arest politic, „însă am dobândit cel mai paradoxal titlu de noblețe din istoria uma­nității, cel de deținut politic. Acest titlu își revendică noblețea, deoarece nu poate fi obținut cu bani! Pentru a-l fi avut, încercările erau atât de grele, încât costau adesea viața; cei care l-au primit nu l-au dorit și nu l-au cerut, iar cei care l-au acordat nu și-au dat seama că ne înnobilează, ci au crezut exact contrariul“.

A lucrat în Munții Cernei, Bucegi, Oituz și Vrancei ca șef de șantier, tăietor de lemne, tehnician, funcționar. După 1970 a devenit șeful unui șantier de construcții forestiere din Vrancea, care timp de 17 ani consecutiv a fost printre cele mai rentabile și eficiente șantiere din Ministerul Economiei Forestiere, primind tot felul de diplome și medalii. Într-un interviu publicat în ziarul central al vremii, Scânteia, Ticu Dumitrescu afirma că succesul și rezultatele bune obținute de el pe șantierul forestier că: “oamenii sunt totul. Avem o forță de muncă stabilă, mai cu seamă un nucleu de comuniști care se bucură de stimă, de ascultare.”

Placă turnantă, decembrie ‘89

În 22 decembrie 1989 Ticu Dumitrescu a pătruns cu ceilalți oameni curajoși în clădirea Comitetului Central. De atunci s-a implicat în lupta pentru edificarea democrației în România. După revoluția din decembrie 1989 a primit dosarul de fost deținut politic de la fostul șef al SRI Virgil Măgureanu, care a făcut același gest față de Corneliu Coposu și mulți alți detinuți politici. După 1990 Ticu Dumitrescu a reînființat, alături de Corneliu Coposu și Ion Diaconescu, Partidul Național Å¢ărănesc Creștin Democrat și a fost ales senator pe listele acestui partid.

Membru al CPUN din 1990, senator în două le­gis­laturi (1992-2000), preșe­dinte al Asociației Na­țio­nale a Foștilor De­ținuți Politici din Ro­mâ­nia, A.F.D.P.R. și Președinte al Uniunii Internaționale a Foș­tilor Deținuți Po­litici (1991-1999), Ticu Dumitrescu a refuzat să-și publice dosarul de deținut po­litic sub d­if­e­rite motive.

CNSAS susține că nu deține dosarul lui Ticu Dumitrescu.

Apropiat lui Corneliu Coposu

După Revoluția din decembrie 1989, Ticu Dumitrescu s-a implicat în viața politică, fiind un apropiat lui Corneliu Coposu. A fost un adevărat om politic, fost se­nator de orientare creștin-democrată (PNÅ¢-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Lustrației, proiect vehement contestat de cei vizați în conținutul ei. În calitate de parlamentar a inițiat și alte legi, precum, Legea anulării condamnărilor politice din perioada comunistă.

Retragerea din

activitatea politică

Ticu Dumitrescu s-a retras din viața politică în 2003, nefiind de acord cu compromisurile și linia spre care se îndrepta PNÅ¢CD, continuându-și activitatea ca membru al CNSAS. El a inițiat în 1990, după Proclamația de la Timișoara și inspirat de legea Gauck din fosta Repu­blică Democrată Germania, un proiect de lege pentru deconspirarea securității, care includea atât ofițerii cât și informatorii sau colaboratorii acesteia. Proiectul prevedea numai cunoașterea publică a acestor persoane, fără alte urmări legale, ci doar eventual morale. Luptător consecvent pentru lustrație, Ticu Dumitrescu a spus despre proiectul de lege privind organizarea CNSAS elaborat de senatorul social-democrat Nicolae Șerban: “PSD e în spate, PRM pe margine și toată trupa care nu vrea adevărul” adăugând că 90% din membrii Curții Constituționale sunt “foști pesediști”. Cu toate acestea a afirmat:”Ne vom continua activitatea până ne vor desființa!” După mai mulți ani “legea Ticu” (sau a Lustrației) a ieșit ciuntită din Parlament. Una dintre modificările esențiale este că ea se referă numai la cei care au făcut poliție politică, nu la toți cei care au lucrat pentru Securitate. În această situație Ticu Dumitrescu a refuzat ca legea să-i mai poarte numele. Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțională Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, după ce a fost sesizată această excepție în cazul fostului lider PC, Dan Voiculescu.

O istorie a gulagului

românesc

Ticu Dumitrescu a fost autorul unei istorii a gulagului românesc, intitulat “Mărturie și document”, o descriere făcută de cei care l-au cunoscut ca și el, ceilalți deținuți politici, profesori, ingineri, preoți sau țărani care au suferit în beciurile Securității, pentru că nu au acceptat regimul comunist.

Ultima lui dorință

Internat de două săptămâni la spitalul Floreasca din capitală, Ticu Dumitrescu s-a stins din viață vineri, 5 decembrie, fiind bolnav de cancer. Trupul său neînsuflețit a fost depus în holul Ministerului de Interne și Reformei Administrative, după ultima dorință a fostului deținut politic, care a fost torturat în beciurile acestei clădiri și unde în 1990 și-a început cariera politică, potrivit directorului de cabinet al ministrului de interne, Gelaledin Nezir.

Erika MÄ‚RGINEAN