TREPTELE POSTULUI NAȘTERII DOMNULUI

Obiceiul reținerii de la anume delicii, ce devin periculoase prin abuz, se practica din vechime, când Hipocrate, celebrul medic al antichității păgâne, afirma că longevitatea lui se datora regimului alimentar pe care și-l impusese, a cărui regulă principală era de a nu se ridica de la masă sătul. Pitagora propovăduia asceza prin post și abstinență. Sfântul Antonie cel Mare a trăit 105 ani practicând un post ri­guros însoțit de rugăciuni, ca toți marii pustnici de ieri și de azi, care, astfel au reușit să depășească limitele de vârstă enunțate de Profetul David în Psalmul 89: „zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; iar de vor fi în putere optzeci de ani, și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere;”

Longevivi contemporani

Părintele Dionisie de la Chilia Sfântului Gheorghe din Athos s-a mutat la Domnul la vârsta de 94 de ani, iar urmașul său Părintele Ioan Șova a împlinit recent 96 de ani. Aceeași vârstă venerabilă o are și Părintele Adrian Făgețeanu. Starețul Schitului Românesc Prodromu din Sfântul Munte, Părintele Ieromonah Petroniu, are 93 de ani și este încă în putere. De reținut că în Athos nu se mănâncă deloc carne, ci doar pește și fructe de mare. Părintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol are 94 de ani, iar Părintele Iustin Pârvu 91. Abținerea de la carne în Postul Crăciunului va avea cu siguranță efecte benefice pentru toți cei care vor avea voința de a învinge pofta nesățioasă pentru a câștiga sănătate, bucurie și spor în toate cele bune.

Efectele nocive ale

consumului de carne

Pentru o mai deplină înțelegere a riscurilor carnivorilor, este bine de știut că în fleicile și costițele cadavrelor de purcei și viței se găsesc cantități suficient de mari de catecolamine, dintre care adrenalina, un hormon secretat de glanda suprarenală, are o gravă acțiune vasoconstrictoare ce micșorează calibrul vaselor sanguine, ridicând tensiunea arterială și riscul de accidente vasculare. Care este cauza prezenței adrenalinei în carne? Spaima de moarte a animalului ce se zbate în chinuri în timpul tăierii. Teroarea durerii și a morții păsării decapitate, a porcului, mielului sau vitei înjunghiate declanșează o vehementă reacție a organismului ce trimite în sânge hormonii de apărare, viitoare toxine consumate „la grătar” cu efecte nocive ce se cumulează în timp. ATENÅ¢IE deci la carne care mai poartă pe ea felurite sprayuri stropite pe deasupra pe măsură ce îmbătrânește în vi­trină, pentru a-i menține aparența de prospețime și a împiedica putrefacția. Așadar alte chimicale nocive plătite nu doar cu destui bani, dar și cu sănătatea. În țările apusene se folosește o metodă de îngrășare rapidă a vitelor prin adăugare de steroizi în hrana lor, substanțe folosite și în dopajul ilegal al sportivilor profesioniști, pentru creșterea artificială a masei musculare, cu efecte nocive asupra mușchiului cardiac, din care cauză sunt interzise. Un atlet, campion olimpic, prins cu mâța-n sac la analizele medicale după olimpiadă, a pierdut și medalia de aur și gloria de două parale pentru care se luptase mulți ani, spre profunda dezamăgire a publicului local ce îl ovaționase ca pe un erou național. Steroizii din carnea vitelor devin mai periculoși când sunt prăjiți în ulei sau fierți, deși par a fi gustoși în amestec cu ingrediente și sosuri picante ce ridică cota de atracție culinară a gurmanzilor.

Postul medical – regimul

De mii de ani doctorii au constatat că multe boli se datorază exceselor alimentare, iar ca prim remediu, medicii limitează sau interzic factorul nociv printr-un obligatoriu „post medical”. Știm că dulciurile ridică glicemia în sânge și provoacă diabetul, că grăsimile animale și sarea peste măsură măresc colesterolul, cauza bolilor cardiace, că fumatul afectează grav plămânii și inima, că băuturile alcoolice atacă ficatul, sistemul nervos și vederea. Toate acestea, dacă nu sunt oprite la vreme, generează inevitabil boli canceroase, suferință și moartea prematură. Regimul prescris de medici se impune ca o primă măsură ce nu este altceva decât un post impus de care depinde vindecarea. Teama de suferința bolii îi fac pe mulți bolnavi să se supună cu strictețe interdicțiilor regimului și să țină luni și ani de zile, uneori chiar toată viața, „postul medical”, ca în cazul diabetului zaharat sau al cirozei hepatice.

Postul creștin prescris

de Hristos Dumnezeu

Prin contrast, postul creștin ortodox este respectat prin libera voință interioară și nu este impus de nimeni, decât de conștiința proprie ce alege calea vieții individuale spre veșnicia Raiului. Postul Nașterii Domnului are o tradiție milenară stabilită de Iisus Hristos și de Sfinții Părinți, iar noi suntem datori să ascultăm și să urmăm chemarea dumnezeiască adresată nouă de Mântuitorul lumii prin glasul Sfântului Apostol și Evanghelist Matei: „Iar când postiți, nu fiți posomorâți ca fățarnicii; că ei își mânjesc fețele ca să arate oamenilor că țin post; adevăr vă grăiesc, își iau plata lor. Tu însă, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, pentru ca nu oamenilor să le arăți că postești, ci Tatălui tău Care este întru ascuns; și Tatăl, Care vede întru ascuns, îți va răsplăti la arătare” (Matei 6, 16-18)

Postul de bucate

și Postul de păcate

Postul creștin este preluat și continuat de la evreii Vechiului Testament, așa cum aflăm din Sfânta Evanghelie despre fariseul care se ruga: „…postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig.” (Luca 18, 12) Desigur acesta era postul fățarnic, pentru „imagine”, nu unul autentic, profund îndreptat către Tatăl nevăzut, dar prezent în demersul nostru liber de a ne schimba ființa în omul nou, dornic de a redobândi cetățenia cerului. În acest sens avem drept călăuză cea mai deplină învățătură dată oamenilor de Dumnezeu,…

Modelul Hristic al postului

Postul de bucate trebuie dublat de postul de păcate, acele multe, aparent mărunte gânduri rele, vorbe deșarte, poate chiar insulte sau judecăți aspre ale celui de lângă noi, rudă, prieten, vecin sau necunoscutul din stradă. La fel și faptele se pot transforma ușor în păcate dacă nu sunt cenzurate de cugetarea smerită și binevoitoare de a ajuta și sluji aproapelui nevoiaș sau suferind.

De aceea primele două evanghelii sinoptice au păstrat peste milenii exemplul postului ținut de Hristos, ca îndemn pentru noi toți, ce trebuie urmat, având însă clare în mintea noastră semnificațiile ispitirilor de către diavol la care Domnul Însuși S-a lăsat supus, tocmai pentru a ne învăța ce răspunsuri să-i dăm duhului viclean care vine la fiecare pentru a-l distrage de la post cu oferte dintre cele mai diverse, după slăbiciunile fiecăruia. Așadar, aflăm din Sfânta Scriptură: „Iar Iisus, plin de Duhul Sfânt, S’a întors de la Iordan; și a fost dus de Duhul în pustie timp de patruzeci de zile, ispitit fiind de diavolul. Și în acele zile El n’a mâncat nimic; și când ele s’au încheiat, El a flămânzit.” (Luca 4, 1-2) Iată deci, de ce este stabilit numărul de patruzeci de zile ale Postului Crăciunului, firește cu măsurile noastre omenești, mai aspre sau mai ușoare. Dar, după cum vom vedea, depășirea ispitei permanente de a gusta câte ceva „de dulce”, după ce este trecută ca o primă treaptă a postului, este urmată de alte ispite, venite în trei valuri succesive, la fel cum au venit și cele trei provocări diavolești adresate Lui Hristos: „Dacă ești Fiul Lui Dumnezeu, zi-i acestei pietre să se facă pâine. Și i-a răspuns Iisus: Scris este că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul Lui Dumnezeu.” (Luca 4, 3-4)

Înțelegem din acest răspuns că și noi trebuie să fim atenți a nu ne limita doar la înfrânarea de la anumite mâncăruri, ci să ne hrănim sufletul cu cuvântul și învățăturile Lui Dumnezeu, ca astfel bucuria Nașterii Domnului să fie deplină, plină de lumină și de bucurie.

Alexandru Mihail NIŢĂ