Botezul creștin, pasul principal către spiritualitate

Spiritualitatea momentului trecerii în noul an, precum și importanța botezului creștin ne-au fost împărtășite de preotul Dumitru Gherman, din cadrul Parohiei Sfânta Treime Reghin 1

Reporter: Din punct de vedere spiritual, ce reprezintă trecerea în noul an?

Dumitru Gherman: Trecerea în noul an reprezintă un moment de bilanț pentru anul care a trecut, și împreună cu gândurile cele bune, cu care plecăm în noul an, deoarece fiecare din noi ne facem un calcul, un plan de viitor. Fără acest plan, nu avem o garanție a vieții. Acest plan de viitor ne ține ancorați în nădejdea că vom putea înfăptui lucrurile frumoase pentru care Dumnezeu ne-a creat pe pământ.

Rep.: Prima zi a noului an, este marcată de Sfântul Vasile.

D.G.: Sfântul Vasile reprezintă sărbătoarea de căpătâi a anului nou. Este foarte importantă această sărbătoare, deoarece Sfântul Vasile este unul dintre cei care alături de Grigore și Ioan, pe care-i liturghisim, cu el începem anul, fiind un exemplu de urmat pentru toți creștinii din lume. Sfântul Vasile nu a fost sfânt doar prin scrierile sale, el a fost sfânt și prin trăirea sa. El a fost acela care a zidit primele spitale din lume, și-a îndreptat privirile spre oamenii nevoiași, spre cei bolnavi, spre aceea grijă a trupului, nu doar a sufletului. Așa cum spunea și Sfântul Apostol Pavel, trupul este templul duhului sfânt, ori, cinstind sufletul și dându-i acestuia hrana spirituală ce i se cuvine, tot așa trebuie să avem grijă și de trupurile noastre. De aceea, medicina, prin lăcașurile în care ne căutăm alinare trupească, așa și biserica, prin liturghie și prin spovedanie, dobândim vindecarea noastră spirituală. Iată ce înseamnă îmbinarea dintre suflet și trup, între ceea ce i se cuvine lui Dumnezeu și ceea ce i se cuvine omului. Pe Dumnezeu nu-l putem sluji dacă nu slujim oamenii, slujind oamenilor, slujim și lui Dumnezeu. Acest lucru îl găsim la Sfântul Vasile, trecerea între ani este marcată chiar de acest sfânt binefăcător, atât sufletește, cât și trupește.

Rep.: Urmează după Sfântul Vasile sărbătoarea Botezului. Care este importanța ei în evoluția spirituală a unui creștin?

D.G.: Sfântul Ioan Botezătorul, tot prin datul divin, pentru că el a fost cel care a ridicat mâna asupra Mântuitorului Isus Hristos, prin care l-a botezat în apa Iordanului. De aceea, Sfântul Ioan este ultimul prooroc al Vechiului Testament, și primul al Noului Testament. El este puntea de legătură între cele două testamente, cele două legăminte pe care Dumnezeu le-a avut și le are cu noi, oamenii. El este cel care l-a făcut cunoscut pe Hristos, și prin glasul lui, prin apariția Sfintei Treimi, în fața omului trupesc. Acolo în râul Iordanului, s-a arătat fiul lui Dumnezeu, s-a auzit glas din ceruri, Acesta este Fiul Meu cel iubit pentru care am binevoit întru voi, și pe care să-l ascultați. Era glasul Tatălui ceresc, iar porumbelul care s-a pogorât asupra capului său, simbolizează duhul cel sfânt. De la stejarul lui Mavri, lui Avram cand i s-a aratat Sfânta Treime, acest sfânt a primit vrednicie să aibă în fața sa, Sfânta Treime. Este un mare lucru, ca omului de pe pământ să i se arate Sfânta Treime, să i se arate Dumnezeu. De aceea, noi trebuie să urmăm povețele sale, predica sa de pocăință, trebuie să fie permanentă în conștiința și sufletul nostru, alfel nu putem să-l vedem pe Dumnezeu dacă nu-i urmăm sfaturile și căința pe care el a propovăduit-o, apoi să aplicăm rânduielile pe care Mântuitorul Iisus Hristos a venit și ni le-a lăsat nouă pe pământ. Sfânta Scriptură, pe care noi o citim, care este izvorul vieții noastre, este cartea cea mică, de învățătură. O numesc cartea cea mică, deoarece în ea se cuprind doar lucrurile necesare mântuirii noastre personale, și obștești. Dar cartea cea mare a lui Dumnezeu este universul, deoarece noi nu putem să cuprindem, cu mintea noastră limitată și mărginită, întregul univers. Dumnezeu, prin oamenii aleși, prin prooroci, sfinți, ne-a lăsat această Sfântă Scriptură, pe care-o numesc cartea cea mică, deși este cartea cea mai mare dintre toate cărțile pământului, ea ne aduce tot rostul mântuirii noastre la întelegerea noastră, la mintea noastră care este limitată.

Rep.: Care este semnificația botezului, din punct de vedere spiritual?

D.G.: Botezul lui Ioan a fost unul de pocăință, prin care a pregătit omenirea. Apoi, botezul pe care noi îl săvârșim în pruncie este actul, certificatul nostru de intrarare în împărăția lui Dumnezeu. Prin taina sfântului botez, ni se iartă păcatul cu care ne-am născut, pe care l-am moștenit de la Adam și Eva, acel păcat este șters, și toate păcatele până în momentul botezului. De aceea momentul botezului reprezintă pregătirea intrării omului în împărăția lui Dumnezeu. Botezul are o mare importanță, să-l avem încă din pruncie, ca să putem crește această învățătură sub oblăduirea Duhului Sfânt. Botezul este de mai multe feluri, poate să fie botezul pocăinței. Știind că omul este aplecat către păcat, spre greșeală, Dumnezeu ne-a lăsat în tainele Sale, taina spovedaniei, prin care noi din nou primim botezul iertării lui Dumnezeu, prin căință, prin părere de rău, și prin hotărârea de a nu mai repeta păcatele pe care le-am săvârșit. De aceea este acest botez al lacrimilor, al căinței, prin care din nou îl primim pe Hristos, așa cum l-am primit la botezul prim, când în Hristos ne-a botezat, în Hristos ne-am îmbrăcat. După botezul pocăinței este botezul călugăriei. Este foarte important, deoarece cel care trece de treapta călugăriei el oarecum moare pentru Pământ, el deja este consacrat unei vieți duhovnicești spirituale superioare. Atunci când noi cre­dincioșii stingem lumina, ne odihnim peste noapte, în mănăstire se aprind candelele. Mănăstirea este locul în care rugăciunea este continuă, veghează la somnul nostru, la liniștea noastră, la iertarea păcatelor și la binecuvântările pe care ni le cere Dumnezeu, ca să ne dea pâinea cea de toate zilelele, văzduhul să ni-l îmbunătățească pentru roadele pământului, și pentru toți cei care călătoresc. Mai există botezul muceniciei, al jertferniciei, al sângelui. Acest botez al sângelui prin care trec oamenii care mor pentru credință în Hristos, care se jertfesc pe altarul pământesc pentru altarul veșniciei cu Dumnezeu. Acestea sunt câteva din lucrurile care pleacă de la Botezul Sfântului Ioan, pecetluite și ridicate la rang de taină prin Mântuitorul Hristos, și apoi prin tot ceea ce noi oamenii urmăm în viața noastră pe pământ, și ne putem încununa cu aceste daruri ale lui Dumnezeu, prin viața, fapta și credința noastră.

A consemnat Alin ZAHARIE