Primii gladiatori ai Mureșului

Luptele sunt una dintre disciplinele sportive cu cele mai vechi tradiții în sportul românesc. Prima medalie olimpică pentru luptele din România a fost una de bronz, adusă de Francisc Horvath la Olimpiada din 1956, la Melbourne. În acea perioadă, la noi luptele erau practicate în special în rândul tineretului de la sate, cei mai dibace în concursurile de trântă constituind baza de selecție a antrenorilor. Bineînțeles că regulamentul din anii 60 nu era asemănător cu cel de azi, care e cu mult mai dinamic, mai prezent, care te obligă la multe acțiuni. Atunci se lupta pe saltea două reprize a 5 minute, era destul loc să fii pasiv, să tragi de un punct luat și la sfârșit să rămâi cu el și să învingi. Pe atunci nu erau introduse și luptele feminine, la stilul libere.

În Târgu- Mureș, de exemplu, puțini sunt, chiar dintre cei mai în vârstă, care cunosc istoricul acestei discipline sportive. Puțini cunosc faptul că Voința a fost primul club din oraș care a avut o echipă în elita luptelor din România. Unora dintre componenții generației anilor 60 li se datorează și performanțele unor luptători care au adus rezultate importante pentru sportul mureșean, ca de exemplu Balla Francisc, fost campion european și vicecampion mondial. Am dat un singur exemplu, al unui sportiv care se mai află printre noi, un sportiv care a fost promovat de către unul dintre adevărații promotori ai luptelor mureșene, Gheorghe Boer (vezi foto – primul din stânga). Acesta din urmă a fost unul dintre puținii oameni care au reușit să ajungă în structurile de conducere a Federației Române de Lupte, fără să fie membru al partidului unic din acea vreme, fiind și arbitru internațional și administratorul Clubului Sportiv Voința. A condus mulți ani la rând Comisia Județeană de Lupte Libere, în calitate de președinte.

O poză valoroasă

Am ajuns în posesia unei fotografii în care apare Gheorghe Boer, prin amabilitatea fiului său, acum în vârstă de 70 de ani. În imagine este echipa Voința, care în 1962 promova în Campionatul Național. Gyuri bacsi, fiul promotorului Boer, a renunțat la practicarea luptelor din cauze medicale și s-a orientat spre alte discipline, rămânând aproape de lupte, ca arbitru. Și-i mai amintește pe mulți din poză. ”Din păcate, majoritatea nu mai sunt printre noi, dar îi recunosc pe Matyas Bela, Gagyi Peter, Fazakas Bela, Hathazi Karoly, Vasarhelyi Jozsef, unul dintre puținii arbitri internaționali ai vremii. Dar uite-l pe Lulu, adică Iuliu Pintea, care stă în blocul vecin. Acesta mai trăiește și a fost multiplu campion național. Ar merita să vorbești cu el, probabil își amintește mai multe decât mine”, mi-a sugerat.

Din păcate Iuliu Pintea nu a putut fi contactat de reporterul Ziarului de Mureș, posibil nu e în țară, după spusele unui vecin, dar dacă va fi găsit, cu siguranță că ne va putea dezvălui multe lucruri interesante legate de concursurile de lupte și trântă ale anilor pionieratului.

Mihai VEREȘ

mihai@ziaruldemures.ro